Epaminonda's Blog.....: DEERLIJK

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană DEERLIJK, provincia

FLANDRA DE VEST, regiunea FLANDRA, din vremuri diferite

câteva trimiteri poștale ilustrate, o insignă și un ecuson local.

Primăria veche

Biserica Sfânta Fecioară

Castelul Het

Gara

Biserica Columbia

Casa memorială Hugo Verriest

Bust Hugo Verriest

Capela Maica Domnului

Muzeul Peter Benoit

Piața

Monumentul eroilor locali

Fabrica

Presbiteriu

Castelul Van Vichte

Strada Gării

Mall

Strada Hoog

Strada Leeg

Strada Herelbee

Strada Școlii

Trimiteri poștale

Insignă locală

Ecuson local pompieri

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ, O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL IAȘI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Dimitrie Cantemir - 350 de ani de la naștere

Universitatea "Alexandru Iona Cuza" Iași

Dimitrie Cantemir a fost un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. În două rânduri a fost și domn al Moldovei (lunile martie – aprilie 1639 și perioada anilor 1710 - 1711). Dimitrie Cantemir s-a născut în localitatea Silișteni, azi Dimitrie Cantemir, județul Vaslui în data de 26 octombrie 1676 și a decedat la Harkov, azi Ucraina, în data de 21 august/1 septembrie 1723. A fost fiul domnului moldovean Constantin Cantemir, după moartea acestuia fiind proclamat domn al Moldovei, dar neconfirmat de către Poartă. Următorii ani și i-a petrecut la Constantinopol, unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității). A însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii oștilor otomane ale sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la Petrovaradin și Zenta. Cât a stat la Constantinopol a studiat la Academia Patriarhiei Ecumenice, filială spirituală a universității de la Padova. Aici erau profesori care predau geografia, anatomia și deschideau elevilor cunoașterea tezaurelor literaturii clasice, elină și latină. A învățat aici limbile orientale: turca, persana și araba, literatură muzică și religia islamică. Cât a locuit în Constantinopol și-a construit un palat pe malul Bosforului, unde a locuit împreună cu familia sa (1700). În anul 1699 s-a căsătorit cu fiica voievodului Șerban Cantacuzino, Casandra. Nunta a avut loc la Iași în data de 9/19 mai 1699. Cu soția Casandra a avut șase copii (patru băieți: Matei, Constantin, Șerban, Antioh ;i două fete: Maria și Smaranda). După moartea Casandrei s-a căsătorit cu Anastasia Ivanovna Trubețkaia, care i-a mai dăruit încă o fiica, pe Ecaterina-Smaragda. În anul 1710 a fost numit pe tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus condus de Petru cel Mare. Prin tratatul încheiat la Luțk (13/24 aprilie 1711), țarul Rusiei se angaja să ajute la eliberării Moldovei de sub dominația turcă și să garanteze integritatea granițelor. Tratatul conținea 17 articole. Prin Tratat se stipula că domnia sa va rămâne pe viață, iar Scaunul Moldovei va fi transmis pe cale ereditară, în familia Cantemir, afară de cazul în care unul dintre domni s-ar lepăda de Rusia și de ortodoxie. Articolul al XI-lea prevedea retrocedarea la Moldova a Tighinei și Buceagului, cu cetățile de la Dunăre, Chilia și Cetatea Albă, pierdute în vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș. Cantemir a fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi fiind împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi. În monografia închinată marelui cărturar moldovean, P.P. Panaitescu consideră că încă din tinerețe, D. Cantemir ar fi urmărit realizarea unui scop bine determinat, și anume instaurarea monarhiei absolute și ereditare în Moldova, împotriva anarhiei feudale a boierilor. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale. În Encyclopedia Britannica, ediția a IX-a, se menționează că Petru cel Mare a refuzat să-l predea pe aliatul său către turcii victorioși la Stănilești și l-a luat cu el în Rusia. Dimitrie Cantemir a stat în Rusia doisprezece ani, până la moarte, în 1723. Primii ani i-a petrecut în Ucraina, pe moșiile dăruite de țar, care cuprindeau domenii vaste în provinciile Kursk, Seva, Moscova, fiind înconjurat de oștenii moldoveni, țăranii liberi și mazilii care l-au urmat pe domn în exil. A devenit consilier secret al lui Petru I pentru problemele Orientului și membru al senatului (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal, satul Dmitrovska, ce va fi rebotezat Dmitrovsk sub țarina Ecaterina a II-a. A fost investit cu titlul de" Principe Serenissim al Rusiei" prin ucazul lui Petru cel Mare de la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. În anul 1714, Dimitrie Cantemir devine membru în Societas Scientiarrum Brandenburgica, ulterior cunoscută sub numele de Academia din Berlin. La 11 iulie 1714, Academia îl acceptă în rândurile sale și îi acordă diploma de membru, semnată de vicepreședintele Johann Carol Schott, în absența președintelui Academiei. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. Subiect al documentării biografice este și afilierea sa formală la un ordin inițiatic tradițional, susținută atât prin elemente ezoterice prezente în opera sa, cât și de surse indirecte. A murit în Rusia în urma unui diabet avansat, și a fost înmormântat într-o criptă din biserica Sf. Nicolae din Moscova, construită după planurile sale. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, repatriate graţie lui Nicolae Iorga, în 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: „Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei” În scurta sa domnie, Dimitrie Cantemir a făcut unele reforme, pentru anumite pături sociale mai puțin bogate:

Scăderea “birului steagului”, adică darea ce se lua la domnie nouă, ca să plătească cheltuielile steagului de domnie de la turci.
Desființarea deseatinei (deseatină = dijmă, a zecea parte din produse, în special din stupi), care privea în special boierimea mică, crescători de albine.
Privilegiul pentru breasla mișeilor calici din Roman,
Privilegiul pentru breasla cioclilor din Iași,
Privilegiu "jupânesele sărace" văduve etc
Reluarea pentru țară a unor mănăstiri închinate patriarhiei din Ierusalim.â
A constituit câteva unități militare din rândul păturii mijlocii (boiernași și slujitori) care mai înainte luptase ca mercenari în armate străine.

Din opera lui Cantemir amintesc doar câteva lucrări:

Divanul sau Gâlceva înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul – scrisă în română și greacă și tipărită la Iași în anul 1698 – considerată ca o primă lucrare românească originală de gândire religioasă.
Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Iamgo - Icoana de nezugrăvit a științei sacrosante) - lucrare filosofică, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte. Cantemir cunoaște și pune în discuție principalele probleme ale filozofiei din vremea lui: teoria cunoașterii, teoria atomilor și a originii materiei, etc.

Istoria ieroglifică - considerată prima încercare de roman politico-social, alegoric și autobiografic. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare.
Istoria Creșterii și Descreșterii Imperiului Otoman, redactată în latină – o istorie a imperiului otoman, tradusă și în limbile engleză , franceză și germană. În această lucrare Dimitrie Cantemir se referă la o serie de fapte privind viața cotidiană, obiceiurile și tradițiile turcilor, ca de exemplu ceremoniile primirii ambasadorilor la Înalta Poartă, sărbătorirea bairamului, ritualul circumciziunii etc. În cursul expunerii Dimitrie Cantemir citează o serie de proverbe și zicători turcești. Deosebit de interesante sunt detaliile asupra instituțiilor statale și publice otomane, asupra armatei, vieții din palatul imperial, monedelor turcești, instituțiilor de învățământ, despre viața ecleziastică, muzică, literatura populară etc.
Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor și în română – o istorie a românilor de la Traian până în pragul celei de a doua "descălecări" sau întemeierea principatelor.
Descrierea Moldovei, scrisă în latină, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea se constituie în prima prezentare interdisciplinară (geografie, demografie, etnografie, cartografie, psihologie colectivă) a Moldovei și locuitorilor ei. Opera are trei părți: prima este consacrata descrierii geografice, partea a doua se ocupă de politică iar partea a treia este dedicată religiei și culturii moldovenești.

Personalitatea lui Dimitrie Cantemir în viziunea altor personalități ale lumii:

Cronicarul Ion Neculce: “că așa arăta de bun și de blând încât tuturor le era ușa deschisă și era nemăreț de vorovea cu toți copii”.
George Călinescu: „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.”
Encyclopædia Britannica, ediția a 11-a, vol. 5, articolul Dimitrie Cantemir se menționează: „Demetrius or Demeter Cantemir was known as one of the greatest linguists of his time, speaking and writing eleven languages, and being well versed in Oriental scholarship.” (Dimitrie Cantemir a fost unul dintre cei mai mari lingviști ai vremii sale, vorbind și scriind curent în unsprezece limbi și fiind bun cunoscător al bursei).
Ioan Verdeș: „cea mai strălucitoare şi mai uimitoare personalitate a culturii române medievale”
Nicolae Iorga: “ primul mare intelectual român de tip european specialist în probleme orientale”

Dimitrie Cantemir a fost un cărturar de mare erudiţie, istoric, filozof, geograf, etnolog, muzicolog, personalitate enciclopedică - ale cărui educaţie, cultură şi recunoaştere europeană au marcat destinul culturii româneşti. Numele său a fost atribuit multor străzi din localități ale României (București, Constanța, Timișoara, Oradea, Baia Mare, Craiova, Suceava, Vaslui dar și Buzău) și Republicii Moldova (Chișinău). În sudul Republicii Moldova există orașul și raionul Cantemir. Numeroase instituții de educație și cultură din ambele țări îi poartă de asemenea numele (licee – București, Iași, Dărăbani, liceu militar – Breaza, Universitatea independentă creștină din București, Universitatea ecologică din Iași, etc). Biblioteca din Ungheni (Republica Moldova) poartă numele marelui savant.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, este o instituţie de invăţământ superior de stat din Iasi. Este prima universitate modernă din România. În anul 2011 a fost clasificată în prima categorie din România, cea a universităţilor de cercetare avansată şi educaţie. Universitatea este continuatoarea simbolică a altor iniţiative asemănătoare de pe plaiuri moldave;

1563 – Domnitorul Moldovei, Despot-Vodă, înfiinţează la Cotnari, lângă Iaşi, un Colegiu (Schola Latina), cu un program şcolar conceput pe 5 ani. Se studia, în principal, limba latină, apoi retorica şi dialectica.
1640 – Vasile Lupu fondează Colegiul de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, în care cursurile se predau în limba latină; Colegiul de la Iaşi a devenit unul dintre principalele focare de cultură într-o arie dominată de Islam, în perfect sincronism profesional şi pedagogic cu academiile similare din Germania sau Italia. În această perioadă, la Iaşi se tipăreşte prima carte în limba română.
1714 – Se înfiinţează Academia Domnească din Iaşi; în perioada economică dificilă a domniilor fanariote, ştiinţele şi învăţăturile înalte continuă să progreseze în Moldova, limba română începând să fie din ce în ce mai folosită. Academia din Iaşi serveşte la definirea şi afirmarea identităţii româneşti, întreţinând forţa de rezistenţă împotriva opresiunii otomane.
1835 – La Iaşi se înfiinţează Academia Mihăileană (după numele domnitorului Mihail Sturza). Erau susţinute cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, chimie, matematică, inginerie, agronomie, arhitectură. Întemeierea şi funcţionarea Academiei Mihăilene, înfiinţarea primelor facultăţi – de Drept şi Filosofie, dar mai ales transformările profunde survenite la nivel politic (Unirea Principatelor Române din 1859), au pregătit fondarea Universităţii din Iaşi. La Iaşi se înfiinţează prima Universitate modernă din România. Potrivit decretului de înfiinţare din 26 octombrie 1860, Universitatea din Iaşi se constituie ca formă instituţională bine definită şi ca simbol al identităţii unei naţiuni. Celor trei facultăţi (Drept, Filosofie şi Teologie) care au format nucleul acestui aşezământ educaţional şi cultural de prim rang, li s-au adăugat altele, cu scopul de a veni în întâmpinarea necesităţilor specifice unei societăţi în perpetuă transformare.

În anul 1897 se inaugurează Palatul Universitar, construit timp de patru ani. Clădirea, impresionantă prin monumentalitate, se înscrie în canoanele stilului eclectic francez şi capătă o valoare de simbol atât pentru comunitatea locală, cât şi pentru întreaga spiritualitate românească. Până la primul Război Mondial şi apoi, în perioada interbelică, Universitatea din Iaşi s-a ridicat la nivelul instituţiilor europene similare, atât din punct de vedere al administrării şi organizării, cât şi al programelor didactice. Au fost consolidate şcolile ştiinţifice, au fost formaţi savanţi de prestigiu (precum Gr. Cobălcescu, A.D. Xenopol, Gh. Brătianu, Al. Phillippide etc.) şi generaţii întregi de specialişti. În acelaşi timp, impactul activităţii sale se simţea şi la nivelul societăţii, a cărei viaţă era puternic influenţată de intelectualii universitari: cele mai luminitate minţi ale universităţii participau la viaţa publică şi deţineau funcţii importante în stat. Mai sus se prezintă emblema Universităţii “Alexandru Ion Cuza” din Iaşi. Clădirea universității a fost construită între anii 1893-1897 pe locul fostului Teatru Mare de la Copou şi al şcolii de Belle-Arte. Planurile au fost realizate de arhitectul Louis Le Blanc. Piatra de temelie fost pusă la 28 aprilie 1892 în prezenţa Principelui Moştenitor Ferdinand. Inaugurarea clădirii a avut loc la 21 octombrie 1897, în timpul ministeriatului lui Spiru Haret, la ea participând regele Carol I, regina Elisabeta, primul ministru D.A. Sturdza şi rectorul N. Culianu. Pe perioada refugiului la Iaşi, universitatea a fost sediu pentru Ministerul de Război şi pentru Ministerul Învăţământului. De la înfiinţare şi până în decembrie 1933 a purtat denumirea „Universitatea din Iaşi”. Prin decretul regal nr. 3119, din 2 decembrie 1933 a primit titulatura de Universitatea Mihăileană din Iaşi. Prin decretul-lege 886, din 2 decembrie 1942 s-a numit Universitatea „Cuza Vodă”. Reforma învăţământului din 1948 a dus la o nouă modificare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Intrarea principală a Universităţii dă în „Sala paşilor pierduţi” decorată cu picturi semnate de Sabin Bălaşa. În faţa universităţii se află statuile lui A.D. Xenopol si cea a lui Mihail Kogălniceanu. Impresionează prin dimensiunile sale, fiind o „clădire enormă, care are peste 300 de încăperi.Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” sau Universitatea din Iași (acronim: UAIC), este una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România. Fondată în 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, Universitatea din Iași, așa cum s-a numit la început, este prima universitate modernă a României. Între 1860-1897 a avut sediul în Palatul Calimachi, astăzi aici este sediul Universității de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa. Situată într-unul din cartierele istorice ale orașului, Copou, și cuprinzând 15 facultăți și numeroase centre de cercetare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” este o instituție de învățământ superior cu tradiție și în același timp o Universitate modernă care, prin realizările înfăptuite în plan educațional și științific, a obținut recunoaștere atât pe plan național cât și internațional. Palatul Universității "Al.I.Cuza", construit pe locul fostului Teatru Nașional, a fost inaugurat în 1897. Universitatea este continuatoarea simbolică a vechii Academii Vasiliene înființată de Vasile Lupu în 1640, urmată, la 1707 de Academia Domnească, fondată de Antioh Cantemir. În mod direct, Universitatea din Iași se trage din Academia Mihăileană, fondată în 1834 de Gheorghe Asachi.În noua sa formă, ea a fost inaugurată la 26 octombrie 1860 (7 noiembrie stil nou), în prezența domnitorului Cuza, al cărui nume îl poartă din 1942. Actualul corp A al universității, Palatul Universității, a fost construit între anii 1893 și 1897 (și extins in perioada interbelică) după planurile arhitectului Louis Blanc și inaugurat în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic și baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa "Sală a Pașilor Pierduți", decorată cu picturi realizate de către Sabin Bălașa. Palatul Universității este împărțit cu Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi. Astăzi (anul 2024) în cadrul Universității ieșene Al.I.Cuza își desfășoară activitatea: 1916 angajați dintre care 736 cadre didactice, 99 cercetători și studiază 22945 studenți licență, 7018 studenți masterat și 1196 studenți doctorat.

7 MTB - Cupa Iașului la Mountain Bike - ediția a 5-a

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată orădeană Alex Sztankovits, ce se conferă participanților și/ sau câștigătorilor competiției Cupa Iașului. Cupa Iașului este o competiție contracost de Mountain Bike, care se organizează anual, începând cu anul 2019, pe trasee din proximitatea municipiului Iași. Competiția este organizată de Asociația Real Sports pe trei trasee după cum urmează: traseul Elite, vârsta minimă 18 ani – 61 km, traseul Challenge, vârsta minimă 14 ani - 41 km și traseul Family, vârsta minimă 8 ani – 15 km. Pentru fiecare traseu alergătorii sunt grupați în funcție de vârstă. Plecarea alergătorilor se face de pe platoul Dobrovăț. Câștigătorii primelor trei locuri, bărbați și femei, de pe traseele Elite și Challenge vor recompensați în bani. Taxa de participare se încadrează în limitele: 130 – 190 lei.

Asociația Real Sports este o organizație nonguvernamentală, nonprofit și apolitică ce are ca scop promovarea unui stil de viață sănătos și activ. Viziunea noastră constă în a deveni o comunitate cât mai mare de oameni proactivi și pasionați de sport care îi vor inspira și pe cei din jur să trăiască un stil de viață sănătos. Misiunea Asociației Real Sports este de a implica populația în activități sociale, sportive și recreative pentru dezvoltare personală și comunitară. Vom face acest lucru prin proiectele pe care le vom implementa , inspirându-i pe ceilalți prin propriul exemplu. Valorile noastre sunt: Integritatea; Transparența; Focus pe obținerea de rezultate; Stil de viață sănătos; Implicare în viața comunității; Proactivitatea; Solidaritatea. Sloganul nostru este: Implică-te și tu alături de noi pentru a susține un stil de viață sănătos!

Antibiotice 2015

60 ani continuitate și performanță românească

Fabrica de antibiotice din Iași este o companie farmaceutică din România, fondată în anul 1955. Este o societate pe acțiuni în curs de privatizare, acționarul majoritar fiind statul român, prin intermediul A.V.A.S. (Agenția pentru valorificarea activelor statului). Compania este listată la Bursa de Valori București, la Categoria I, sub simbolul ATB și are o capitalizare bursieră de peste 900 milioane RON. Mai jos admiri o poză mai veche cu fabrica ieșeană de penicilină. În decembrie 2008, societatea era evaluată la peste 130 milioane de euro. Antibiotice Iași ocupa la finele anului 2005 locul al treilea în rândul producătorilor autohtoni de medicamente, cu o cotă de piață de 3,17% din punct de vedere valoric. Acționarul majoritar al companiei este AVAS, cu o deținere de 53,02%. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al Fabricii de Antibiotice Iași. Sediul acestei fabrici este situat pe Strada Valea Lupului, la nr.1. Societatea comercială Antibiotice S.A. Iași este dedicată îngrijirii sănătății oamenilor, oferind medicamente generice de calitate recunoscută. În luna decembrie 1955 lua ființă prima fabrică din România și din sud-estul Europei care producea penicilina

descoperită de Alexander Fleming. Construită la Iași în perioada 1953-1955, compania purta numele de Fabrica Chimică nr. 2 Iași. Patru ani mai târziu, intră în funcțiune secția de fabricație a streptomicinei și se obțin primele forme finite de medicamente sub formă de unguente, creme și supozitoare. Fabrica Chimică nr. 2 Iași își schimbă denumirea în Fabrica de Antibiotice. Sunt dezvoltate fluxurile tehnologice de fabricare a substanțelor active (eritromicină, oxitetraciclină, tetraciclină, grizeofulvină, sinerdol, lizină). Antibiotice devine în această perioadă singurul producător de produse sterile pentru uz parenteral (injectabile) din România. Obținerea în anul 1977 a autorizării acordate de organismul regulator american Food and Drug Administration pentru fluxul de streptomicină deschide porțile pieței internaționale. Antibiotice devine societate comercială pe acțiuni și preia patrimoniul fostei Întreprinderi de Antibiotice Iași (conform HG nr. 1200 din 12 noiembrie 1990).

Ca urmare a modificărilor survenite la nivel macroeconomic, conducerea companiei Antibiotice reorientează producția de medicamente. În portofoliul firmei, produsele finite câștigă astfel locul principal, substanțele active fabricate în această perioadă fiind utilizate pentru dezvoltarea de noi forme farmaceutice. În scurtă vreme, se introduc în producție peste 30 de produse farmaceutice care plasează compania ieșeană în topul producătorilor de antiinfecțioase din România. În această perioadă se fac investiții majore de peste opt milioane de euro în scopul retehnologizării și achiziției de echipamente moderne și competitive. Antibiotice urcă în topul primilor cinci producători mondiali de penicilină și derivați de penicilină. Antibiotice fabrică primele medicamente sub formă de comprimate, iar Ampicilina și Oxacilina sunt primele capsule obținute pe fluxul de produse penicilinice. Antibiotice obține două medalii de aur și premiu la secțiunea Medicină la EUROINVENT 2015, cea mai mare expoziție de invenții, proiecte și cercetări din sud-estul Europei. În contextul pandemiei cu COVID-19, Antibiotice a susținut sistemul sanitar din România prin reintroducerea în fabricație a două produse (Paracetamol și Novocalmin) destinate tratamentului COVID-19 și a asigurat spitalelor antibiotice injectabile pentru tratamentul asociativ al infecțiilor complicate determinate de virusul SARS-CoV-2. Compania câștigă licitația organizată de Comisia Europeană pentru unul dintre cele mai utilizate antibiotice în tratamentul pentru COVID-19: AmoxiPlus® și pătrunde pe piețele SUA și UK cu noi medicamente asociate COVID-19. În anul 2022 Antibioticea inaugurat cea mai modernă fabrică de produse farmaceutice topice solide și semisolide din Europa – o investiție totală de 20 de milioane de euro – obținând certificarea Good Manufacturing Practice pentru noul site din partea Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Cupa Sentoki ediția a 7-a Iași 25 februarie 2023

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată orădeană Alex Sztankovits, ce se conferă participanților și/ sau câștigătorilor competiției Cupa Sentoki. Cupa Sentoki este o competiție de arte marțiale care are loc anual în Sala Polivalentă din municipiul Iași, care se adresează copiilor, cadeților, juniorilor, seniorilor și veteranilor. Probele de concurs sunt:

Kata individual multi stil (fiecare concurent va participa cu un kata preferat din programa stilului practicat)
Kumite full contact knockdown

Competiția este deschisă participării tuturor cluburilor de Arte Marțiale din orice grupare, stil sau ramură, care au personalitate juridică și sunt invitați oficial.Evenimentul se desfășoară sub patronajul Federației Române de Karate Isshinryu și Kobudo (F.R.K.I.K.), organizat de Clubul Sportiv Toratoshi Iași, reprezentat de Budeanu Florin Constantin în calitate de Președinte. KATA – este o lupta imaginara cu mai multi adversari, care are ca scop dezvoltarea vitezei, intarirea musculaturii, cresterea detentei, imbunatatirea respiratiei si imprimarea blocajelor in subconstient. Este o succesiune de blocaje si atacuri de brat si de picior, executate intr-una sau mai multe pozitii si care implica un numar de deplasari inainte, inapoi si in laterale, specifice fiecarui kata. Alternanta dintre tehnicile de blocaj si atac, pozitiile folosite, directia si cursivitatea miscarilor, servesc pentru a da fiecarui kata, un caracter distinct. Practicand kata, se invata tehnicile traditionale de lupta, de asemenea se dezvolta capacitatea de concentrare, echilibru, coordonare si nu in ultimul rand respiratia. Executata in mod corespunzator, kata este un excelent exercitiu fizic si o eficace forma de antrenare a mintii si a corpului. Kata intruchipeaza ideea de ren ma sau ”intotdeauna slefuind” – cu un antrenament sarguincios, miscarile din kata se perfectioneaza, devin mai rafinate. Atentia necesara pentru detalii, devine un instrument de cultivare a autodisciplinei. Prin concentrare, dedicatie si practica, se poate obtine un inalt nivel de cunoastere, in care kata este asa de adanc impregnata in subconstient, incat nu mai este nevoie de atentia constienta. Este ceea ce maestrii Zen numesc mushin sau “fara minte (gandire)”. Aplicarea constienta, rationala nu se mai foloseste deloc – o data memorat, totul se petrece spontan, fara gandire. KUMITE reprezintă acea ramură a karate-ului care presupune lupta directă între doi parteneri. În accepțiunea regulamentelor actuale ale Federației Mondiale de Karate aceasta implică lovituri de braț și de picior în sistem semi-contact (contact slab la față și contact mai pronunțat la corp, exclusiv lovituri în orice zonă inferioară centurii), durata totală a luptei în cazul seniorilor fiind de 3 minute, cu întreruperea meciului după fiecare punct sau penalizare obținut de unul dintre cei doi parteneri.

Insigna sportivă - Poli Iași

FC Politehnica Iași a fost un club de fotbal din municipiul Iași, care în anul 2010, după șase sezoane a retrogradat din Liga I, intrând apoi în faliment și desființându-se. Echipa se afla sub tutela Universității Tehnice "Gheorghe Asachi" din localitate, astăzi această marcă fiind câștigată de CSM Politehnica Iași. Politehnica Iași a fost prima echipă a studenților ieșeni care a luat ființă la 27 aprilie 1945, sub denumirea de Sportul Studențesc. O lună mai târziu, la 31 mai, devine A.S.P.I. (Asociația Sportivă Politehnica Iasi). Participă la prima ediție postbelică a diviziei B , 1946 – 1947, ocupând locul 12, din 14 echipe în seria a II-a. În 1948 Politehnica devine C.S.U. (Clubul Sportiv Universitar). În anul 1949 se înregistrează prima încercare de fuziune între fotbaliștii muncitori și studenți, alcătuindu-se, cu ocazia unui meci amical, o formație cuprinzând pe cei mai valoroși jucători de atunci, din orașul Iași. În 1950 C.S.U. se transformă în Știința Iași. Sub noua denumire echipa de fotbal a studenților ieșeni activează numai în Divizia B ocupând în geneneral locuri în prima parte a clasamentelor. La 1 august 1958 se realizează fuziunea dintre Știința și C.F.R. constituindu-se astfel Clubul Sportiv Muncitoresc Studentesc (C.S.M.S.), având în componență cei mai buni fotbaliști ieșeni. În sezonul 1959 – 1960 echipa promovează în primul eșalon fotbalistic al țării. Sub numele Politehnic echipa cade din nou în Divizia B (1967 - 1968) pentru ca în sezonul următor să revină în A. Până în anul 1985 echipa a jucat în Divizia A cu 1-2 retrogradări și apoi ani buni în Divizia B cu revenire în A – sezonul 1995 - 1996. În sezonul 2000 – 2001Poli retrogradează, pentru prima dată, în Divizia C. Aici fuzionează cu o altă echipă ieșeană din al treilea eșalon, Unirea 2000, devenind CS Poli Unirea Iași. În anul 2001 revine în B iar în 2004 în Super Ligă. În sezonul 2009-2010 Poli Iași a retrogradat, însă din cauza celor 3 milioane euro datorii, FRF nu a înscris echipa în Liga a II-a, echipa intrând în insolvență. Echipa își juca meciurile de acasă pe stadionul Emil Alexandrescu, denumit pentru o vreme 23 August. În același an (2010) s-a înființat la Iași Asociația Club Sportiv Municipal Politehnica Iași, cunoscut sub numele de Politehnica Iași, sau pe scurt Poli Iași, (urmașa echipei FC Politehnica Iași), care azi evoluează în Super Ligă. În sezonul 2013 – 2014 echipa, cu noul ei nume, a revenit în Liga I. În sezonul 2017 – 2018 echipa a obținut cea mai buna clasare – locul 6. În sezonul 2020 – 2021 echipa cade în B pentru ca în sezonul 2022 – 2023 să revină în A.

1 K Run Fust & Fun Iași

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată orădeană Alex Sztankovits, ce se conferă participanților și/ sau câștigătorilor competiției 1K Run Fast&Fun. 1K Run Fast&Fun este o competiție de alergare contracost ce are loc anual, începând cu anul 2009, în municipiul Iași și împrejurările sale. Competiția este organizată de Asociația Club Sportiv atletIS, fiind destinată adulților dar și copiilor. Competiția constă în patru concursuri: 1K Run, Primul K împreună, Ștafeta Familiei 2 km și Ștafeta Mixt 3 x 1K. Startul se va da în serii, pe categorie de vârstă sau performanță individuală estimată. La aceste concursuri se vor face clasamente generale (cu premii în bani, locul 1 – 800 ron, locul 2 – 600 ron și locul 3 – 400 ron) dar și clasamente pe categorii de vârstă (15-24 ani, 25 – 34 ani, 45 – 54 ani și 55 + ani - cu premii din partea sponsorilor), Masculin și Feminin. Taxele de participare sunt: 100-150 ron la concursurile 1K Run și Primul K împreună, 200 – 300 ron la concursul Ștafeta familiei (pt toată echipa) și 300-400 ron la concursul Ștafeta mixtă (pentru toată echipa). Participanții vor primi: tricou de participare, număr de concurs personalizat, medalie de finisher, diplomă personalizată dar și alte surprize. Cursele au loc pe trasee închise circulației publice, prevăzute cu puncte de revitalizare. Se va asigura ambulanță pentru asistența medicală, se vor face filme și poze.

A.C.S. AtletIS este un club sportiv de atletism din Iași, înființat în anul 2017 și afiliat la Federația Română de Atletism. Obiectivul principal al Clubului este promovarea unui stil de viață sănătos în rândul adulților și al copiilor. Activitatea principală a clubului constă în pregătirea grupelor de copii (AtletIS Junior), categoriile Spiriduși, Copii și Juniori în vederea participării la Campionatele Naționale și Europene de atletism. Ca activități secundare putem aminti participarea la concursurile naționale și internaționale de atletism masters și la concursurile de alergare pe șosea și trail destinate amatorilor. Clubul organizează cel puțin săptămânal alergări specifice de pregătire și de socializare în Iași și în împrejurimi. Activitățile alergătorilor amatori sunt organizate sub denumirea de AtletIS Amatori. În Club sunt înscriși peste 70 de copii (și legitimați la FRA) și peste 70 de membri adulți.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Orașul a fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Orașul este centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universitatilor din oras. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al.I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ieșene, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat în Iași.

Ateneul popular Tătărași

Banca Națională a României

Biserica Barnovschi

Biserica Sfântu Andrei

Arhivele Naționale

Baia populară

Academia Belle Arte și Liceul Național

Administrația financiară

Banca Moldova

Banca Dacia

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.