Epaminonda's Blog.....: OBIDOS

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea portugheză OBIDOS și câteva

trimiteri poștale din vremuri diferite, dar și vederi generale,

o insignă, o medalie și două monede locale.

Biserica Sfânta Maria

Castelul

Biserica San Tiago și Castelul

Apeductul

Muzeul

Restaurantul Pretențiosul

Trimiteri poștale

Vederi generale

Insignă locală

Medalie locală

Set 2 monede locale

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ștefan cel Mare - Domn al Moldovei 1457 - 1504

Cetatea Soroca

Ștefan al III- lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iar Ştefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia — după cum am spus — fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş.(Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea).

Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secolul al XV-lea, clădită din lemn de Ștefan cel Mare, în fața vadului peste Nistru, și reconstruită în piatră de Petru Rareș, la mijlocul secolului al XVI-lea. Cetatea se află în bună stare și astăzi, ea putând fi vizitată de turiști. Planul său circular are un diametru de 37,5 metri, patru turnuri circulare și un turn de acces de plan rectangular, cu ziduri împrejmuitoare înalte de 15 - 20 metri. Între anii 2013 - 2015 cetatea a fost restaurată în cadrul proiectului transfrontalier „Bijuterii Medievale” finanțat de Uniunea Europeană.

Insigna - Bostavan - Gustă. Iubește.

Produsul medalistic de mai sus este o medalie publicitară realizată de o companie privată din Republica Moldova, în folosul vinăriei Bostavan. Bostavan este o vinărie din Republica Moldova ce se întinde pe 600 ha specializată în producerea vinurilor din segmentul de prețuri medii și medii plus. Vinăria Bostavan face parte din Societatea pe Acțiuni “Bostavan Wineries Group”, fondată în anul 2003, împreună cu vinăriile Purcari și Bardar din Republica Moldova și Ceptura din România, județul Prahova. Bostavan Wineries Group este unul dintre liderii industriei viti-vinicole și unul dintre cei mai mari exportatori din Republica Moldova. Grupul controlează aproximativ 30% din piața de producție de vin de calitate în Moldova și aproximativ 20% din piața de export. Rețeaua de distribuție cuprinde peste 25 de țări din Europa: Norvegia, Marea Britanie, România, Ucraina, Polonia, Cehia, Slovacia, Germani și Belarus; țări din Asia: China, Japonia, Coreea de Sud; și țări de pe continentul american: Canada și SUA.

Bostavan Wineries Group dispune de capacități de producere ultramoderne și deține peste 1000 de hectare de plantații de viță-de-vie în Republica Moldova și România. Consultant în domeniul vinificației este oenologul italian Federico Giotto, care efectuează controlul calității, înclusiv analiza solului, dar și calitățile organoleptice ale vinului. Podgoriile Etulia și Onești au fost cumpărate în anul 2002 de omul de afceri basarabean Victor Bostan. Un an mai târziu, sunt culeși 5000 tone de struguri și este fabricat primul vin sub denumirea "Bostavan". În anul 2005, vinăria își extinde activitatea prin instalarea unei linii adiționale de îmbuteliere care sporește viteza de îmbuteliere la 12000 sticle pe oră, iar în același an, Vinăria Bostavan devine cel mai mare exportator de vinuri de calitate din Moldova. Anul 2010 poate fi considerat o nouă etapă în dezvoltarea Bostavan Wineries Group, când pe lângă antreprenorul Victor Bostan, acționari ai grupului au devenit fondul American, Horizon Capital și Banca Mondială, prin fondul de investiții IFC.

Municipiul Bălți - Republica Moldova - 1421

Bălți este un oraș cu statut de municipiu din Republica Moldova, aflat la 138 km la nord de Chișinău, 65 km de la granița cu România (UE), vama Sculeni. Municipiul Bălți este al treilea centru urban după mărime și populație în Republica Moldova, surclasat doar de orașele Chișinău și Tiraspol. Orașul include și comunele Sadovoi și Elizaveta. Clima este temperat continentală, iar cele mai importante râuri care trec prin oraș sunt Răuț și Răuțel. Orașul Bălți este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi. Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din anul 1620. În perioadele 1918 – 1940 și 1941 – 1943 orașul și zonele limitrofe au aparținut României. La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, inclusiv 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși (86,98%). Structura etnică a populației in anul 2004 se prezenta aproximativ astfel: moldoveni și români - 63,5%, ucraineni - 18,5%, ruși - 16%, bulgari - 0,2%, țigani – 0,2%) și alții - 1,41%.

Festivalul Național de Folclor - Nicolae Glib

Festivalul național de folclor “Nicolae Glib” este o manifestare cultural-artistică ce se desfășoară anual, în luna mai, începând cu anul 2016, în satul natal al îndrăgitului solist basarabean de muzică populară Nicolae Glib și pentru a omagia personalitatea acestuia. La această acțiune participă cei mai îndrăgiți soliști și ansambluri de muzică populară moldovenească.

Nicolae Glib este un cântăreț de muzică populară din Moldova, născut la data de 10 mai 1949 în satul Pepeni, raionul Sângerei, Republica Moldova. Nicolae Glib și-a început cariera artistică la vârsta de 4 ani, când a început să danseze într-un ansamblu de dansuri populare. Adolescent, s-a îndrăgostit irevocabil de muzica populară. Glib a urmat cursuri la Școala Gimnazială Muzicală Sf. Neaga din 1967 până în 1971. Ulterior, a devenit student la Institutul de Arte G. Musicescu (1975–1980) din Chișinău. Nicolae Glib și-a început cariera profesională ca solist pentru Orchestra Ansamblului de dansuri populare, „Joc”, afiliat la filarmonica din Chișinău. Din 1972 până în 1985, a fost solist la orchestra de muzică populară intitulată „Folclor”, afiliată la Societatea de Radio și Televiziune din Chișinău. În cei 13 ani de cântare pentru Orchestra Radio și Televiziune, a lăsat sute de cântece pentru Arhivele de sunet Radio TV. În zilele noastre, aceste cântece sunt ascultate de românii din ambele părți ale Prutului. În prezent, Nicolae Glib apare pe scenă însoțit mai întotdeauna de fiul său, Isidor Glib. Pentru calitățile sale interpretative a fost recompensat după cum urmează:

1980 - titlul de „Artist onorat al Republicii Moldova”.
1990 - titlul de „ Artist al poporului”
1993 - premiul de stat „ Meritul Civic”
1996 - Ordinul „Gloria muncii”
2010 - „Ordinul Republicii”

Hristos a Înviat - Paște Fericit

Învierea Domnului sau Paștele este una din cele mai așteptate și mai respectate sărbători religioase care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos – Marele îndrumător al omenirii, considerat Fiul lui Dumnezeu. Paștele este sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creștin, urmată de Crăciun. Se cunosc mai multe obiceiuri și credințe specifice Duminicii Floriilor: cine înghite trei mugurași de salcie va fi sănătos tot anul, este bine să se planteze pomi și flori în această zi, să se pună ramuri de salcie în grădini și vii pentru a le proteja de vătămători. Pregătirea bucatelor pentru Paști începe în Săptămâna Mare, fiind respectată o anumită rânduială. Se pregătesc afumăturile din carne: jambonul, pastrama, cârnații de casă. Cu o zi înainte de Paști se pregătesc și alte bucate precum: răcituri, pârjoale, miel copt, friptură de miel, diferite salate. În Joia Mare gospodinele coc pască. Conform tradiției în Moldova se cunosc două feluri de pască: pasca cu brânză, și pasca dulce răspândită și cu termenul cozonac. Pentru sărbătorile de Paști, creștinii vopsesc ouă roșii. Originea acestui obicei se pierde în negura vremurilor. Oul este considerat drept simbol universal al nașterii, în cazul religiei creștine este atribuit mai frecvent simbolului renașterii, al nemuririi, făcând parte și din simbolurile reînvierii naturii și vegetației. Obiceiul de a înroși ouă de Paști l-au practicat strămoșii noștri din timpurile cele mai vechi. La început ouăle erau vopsite numai în culoarea roșie, dar cu timpul au început să fie utilizate și alte culori. În vopsirea tradițională a ouălor de Paști se folosesc coloranți naturali: flori, frunze, fructe și coji de copaci. Spre regret astăzi unele metode de vopsire cu coloranți s-au uitat, fiind înlocuiți cu cei chimici, dăunători sănătăți. De rând cu vopsirea ouălor într-o singură culoare s-a practicat și se continuă încondeierea ouălor cu diverse motive decorative. Este important de menționat că acest obicei s-a transformat în prezent într-o adevărată artă. În noaptea învierii, credincioşii merg la Biserică pentru slujba religioasă și sfințirea bucatelor de Paști. În coșul de Paști gospodinele pun ouă roșii, pască, bucate din carne, caș etc. Alimentele aduse la biserică în această noapte sunt un simbol al reînvierii și al belșugului. În tradiția strămoșească era primit, ca întorcându-se de la biserică să păstreze focul aprins, aducând lumina în casă și gospodărie. Ajunși acasă, înainte de a se așeza la masă creștinii se spală cu apă proaspătă în care se pun un ou roșu, unul alb și o monedă de argint „ca să fie curați, sănătoși, rumeni și bogați anul împrejur”. Așezându-se la masă creștinii mănâncă din cele sfințite, nu înainte de a se saluta cu expresia „Hristos a Înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat a Înviat!”. Masa de Paști se caracterizează prin bogăția bucatelor, ouă vopsite, pască etc. Tradițional, de Paști se servește mielul copt. Sacrificarea mielului la această sărbătoare este preluată din practici precreștine, pentru a marca începutul perioadei de renovare a timpului. Mielul tăiat la sărbătoarea Paștelui, este identificat simbolic de creștini cu Iisus Hristos, prin care este reactualizată moartea sa fizică. Pe vremuri la Paște, îndeosebi a doua și a treia zi, în multe sate se organizau jocuri, hora satului, unde veneau sătenii de toate vârstele. Tradițional în zilele de Paști la moldoveni era „datul în scrânciob”. Drept plată pentru această distracție erau ouăle roșii. Se credea că cine se dădea în scrânciob, aceluia îi vor crește roadele înalte și-i va merge bine tot anul. A doua zi de Paști se obișnuiește ca finii să se ducă la nași cu daruri: pască, cozonac, ouă roșii, dulciuri etc. În prezent, multe din tradițiile și obiceiurile strămoșești de Paște sunt valorificate atât în familiile moldovenilor cît și în cadrul diverselor manifestații culturale, etnofolclorice. Sus am postat o icoană ortodoxă ce redă Învierea lui Isus. Această medalie s-a realizat de către o companie privată din Republica Moldova.

Cea mai bună, Cea mai scumpă fină.

Produsul medalistic de mai sus este o medalie foarte potrivită pentru un cadou. Este se constituie oricând ca un dar de înaltă simțire sufletească pentru fina de botez sau de cununie. Această medalie s-a realizat de către o companie privată din Republica Moldova.

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ