Epaminonda's Blog.....: RONCIGLIONE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea italiană RONCICGLIONE,

provincia VITERBO, regiunea LAZIO și câteva trimiteri

poștale ilustrate din vremuri diferite dar și o medaliei locală.

Strada Roma

Fântâna Unicorni

Cazinoul de plăceri

Piața Vittorio Emanuele

Bulevardul Umberto I

Lacul Vico

Podul metalic feroviar

Palatul municipal și Fântâna

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

POTRIVITE ȘI ATRIBUITE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL TÂRGOVIȘTE

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Crizantema de Aur

Festivalul concurs de romanțe - Târgoviște

Festivalul național de romanțe „Crizantema de Aur” este un eveniment muzical ce are loc an de an în Târgoviște. Evenimentul este organizat de către Primăria Municipiului Târgoviște, Consiliul Local al Municipiului Târgoviște, Consiliul Județean Dâmbovița, Centrul Județean de Cultură Dâmbovița și Teatrul „Tony Bulandra” Târgoviște, în colaborare cu Centrul Cultural pentru UNESCO ”Cetatea Romanței“ Târgoviște. Deloc întâmplător, la Târgoviște, Romanța românească se simte la ea acasă pe scena Festivalului Național „Crizantema de aur". Istoria emoționantă a acestui mare eveniment muzical național m-a inspirat să inițiez realizarea Casei Romanței - spațiu muzeal unic în România. Clădirea în care vă puteți întâlni cu Romanța și slujitorii ei este cea în care a fost semnat actul de naștere al Festivalului Național „Crizantema de aur" în anul de grație 1968, pe Bulevardul Regele Carol I, nr. 3. Casa Romanței este onorată de patronajul Federației Europene a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO. Prima ediție a festivalului a avut loc iarna anului 1968. De-a lungul anilor, Festivalul a reunit nume de prestigiu din viața muzicală. Ediția a 42-a (2009) a Festivalului a avut ca temă România interbelică. Publicul i-a putut vedea pe Felicia Filip, prezidând juriul festivalului, pe Dana Săvuică prezentând o lansare de carte a lui Paulo Coelho, pe Stela Popescu și Alexandru Arșinel, pe Corina Chiriac sau pe Nelu Ploieșteanu, susținând recitaluri de zile mari. În program a mai fost prezent și un spectacol inedit susținut de actorii din trupa Teatrului Nottara (regia Diana Lupescu), musical-ul: „Tandrețe, amor și dor – melodii de altădată”. Pe scena Festivalului Crizantema de Aur 2009 au mai urcat: Pușa Ionescu, Ștefania Chițulescu, Bogdan Hresnic și Mariana Luca, trupele „Guilty Lemon” și „Headliner” (jazz), Gliceria Gaciu și actorii teatrului "Mihai Popescu” din Târgoviște cu un recital de poezie, Silvia Goncear, una dintre câștigatoarele unei ediții anterioare, Constantin Florescu și ale sale amintiri despre festival. Anul acesta a avut loc și prima ediție a Premiilor de Excelență „Ionel Fernic”. Ediția a 55-a (2022) a Festivalului a adus, pe lângă concursul de interpretare, lansări de carte și de CD-uri, recitaluri. Maestrul Eugen Doga și-a lansat cartea ,,Viața mea așa cum a fost să fie’’, dar și cele două CD-uri ,,Drumul amintirilor’’ și ,,Păstrați iubirea’’. La rândul său și îndrăgitul interpret Paul Surugiu (Fuego) ;i-a lansat cartea ,,Confesiuni. Cu sufletul pe scena vieții’’ (carte, plus CD). A treia lansare de carte i-a aparținut lui Narcis Avădanei, cu lucrările ,,Nebun de dragoste’’ și ,,Tăinuind o lumină’’.

Școala nr.1 Vasile Cârlova - Târgoviște 1833 - 1983

Şcoala Gimnazială “Vasile Cârlova”, cunoscută şi sub numele de Şcoala Nr. 1, a fost şi este o instituţie prestigiu în rândurile şcolilor dâmboviţene. Continuatoare a formelor de învăţământ în limba greacă, latină şi slavonă existente în perioada medievală la Târgovişte , Şcoala Gimnazială“Vasile Cârlova” se poate mândri cu faptul de a fi prima Şcoală Naţională înfiinţată în urbea noastră. Primii elevi, 59 la număr, au intrat pe porțile ei în ziua 20 iunie 1833. Localul propriu a fost inaugurat doar în anul 1864 măgulind îndreptățit orgoliul cetățenilor și al oficialităților. De atunci în colo școala va juca un rol cu totul remarcabil în viața spirituală a orașului până în zilele noastre. La început a fost școală primară, apoi școala primară de băieți. în 1956 a devenit școală mixtă de 7 ani, iar în cele din urmă școala generală cu clasele I-VIII. La 21 ianuarie 1960, Școlii Nr. 1 i se va atribui numele poetului Vasile Cârlova, cel care a cântat așa de frumos ruinele Târgoviștei. Astăzi școala are o bază didactică şi materială modernă. Cei 523 de elevi şi 26 de cadre didactice îşi desfăşoară activitatea în 13 săli de clasă, 2 cabinete de informatică, 2 laboratoare, o sală dar și tern de sport, toate dotate corespunzător. Şcoală dispune de o bibliotecă cu peste 16000 de volume. Școala scoate revista proprie „Armonii” realizată în limbile română, franceză, engleză, germană și italiană. După anul 1989, unitatea de învățământ a trecut printr-un amplu stadiu de modernizare și, în prezent, este compusă din două corpuri, respectiv Corpul A, situat pe Calea Domnească, nr. 184 și Corpul B, situat pe Strada Locotenent Pârvan Popescu, nr. 12. Din 1 septembrie 2017, Şcoala Gimnazială “Vasile Cârlova” îi desfăoară activitatea în două spații de învățământ.

Vasile Cârlova s-a născut la 4 februarie 1809 (Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900), la Buzău, ori poate la moşia familiei, de la Nişcov, judeţul Buzău. Deşi dintr-o notiţă a lui I. Heliade Rădulescu scrisă la moartea poetului, reiese ca loc al naşterii Târgovişte, iar după Al. Odobescu acesta s-ar fi născut la Bucureşti, doar pentru Buzău există pare-se argumente demne de luat în seamă. Mai întâi ne apar rădăcinile familiei, care încep, înfipte în Valea Nişcovului, cam de prin secolul al XVI-lea şi continuă neîntrerupt cel puţin până la moartea tatălui, Ioniţă Cârlova, în 1811. Apoi, poziţia tatălui în administraţia locală a Buzăului (medelnicer şi ispravnic), între 1808 şi 1811, perioadă care include şi data naşterii poetului, face greu de crezut faptul că acest eveniment ar fi putut acea loc altundeva decât acolo unde tatăl îşi îndeplinea serviciul, iar familia îşi avea domiciliul, adică pe meleagurile buzoiene. Argumente suficiente privind acest aspect aduce Al. Oproescu, în lucrare „Scriitori buzoieni”, apărută în 1980, la Buzău. După mamă se trăgea, aşa cum ne spune Şerban Cioculescu, în Istoria literaturii române moderne, din „neamul Lăcustenilor doljeni.” A mai avut o soră, Baliţa, cocoşată, care a murit la 20 de ani şi o alta, Elena, care a fost căsătorită cu colonelul Alexandru Florescu – aflăm din aceeaşi sursă. Aşa cum am amintit şi mai sus, tatăl său, ispravnicul Ioniţă Cârlova, moare în 1811. La şapte ani după tată, în 1818, moare şi mama sa, Sevastiţa. Rămas orfan, poetul este luat în îngrijire de către o mătuşă, probabil soră a mamei, care era căsătorită cu stolnicul Nae Hiotu, alături de care îşi petrece copilăria la Târgovişte şi Bucureşti – de aici probabil confuzia de mai târziu, cu privire la locul naşterii sale. Are parte de o educaţie aleasă în familia stolnicului, învăţând, printre altele, franceza şi greaca. La Târgovişte este coleg cu Gr. Alexandrescu. A început să scrie din adolescenţă, la început în limba greacă, apoi, la îndemnul prietenului său, I. Voinescu, îşi începe compoziţiile poetice în limba română. La 18 ani scrie ”Păstorul întristat”, la 19 ani, se pare că a scris mai multe poeme, din care se cunosc doar „Ruinurile Târgoviştii” şi ”Rugăciune”, iar la 21 de ani, în 1830, scrie poeziile „Înserare” şi „Marşul” şi traduce piesa lui Musaios, „Hero şi Leandru”, precum şi primul act al tragediei lui Voltaire, „Zaira”. Tot în 1830 intră în miliţia naţională, ca ofiţer de cavalerie şi, după numai un an de activitate, pe la fârşitul lunii septembrie, sau poate începutul lunii octombrie, moare la fel de misterios cum a şi trăit. Datele despre cauza morţii sale sunt extrem de sărace şi, practic, se limitează doar la o declaraţie verbală, neverificată, culeasă la Craiova şi transmisă de Nicolae Ţinc, conform căreia poetul ar fi jucat într-o noapte la un bal, iar dimineaţă, o dimineaţă probabil mai răcoroasă de septembrie, a plecat călare la unitate. Asta se pare că i-a declanşat o „boală de piept” (tuberculoză), sau poate o pneumonie, care a evoluat rapid, decesul survenind după două săptămâni de suferinţă. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu din Bănie. Avea doar 22 de ani şi nimeni nu va şti unde ar fi ajuns creaţia lui, dacă Heliade Rădulescu putuse să scrie deja despre el, că "geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă sub pana lui".

Randonneurs România

Trace România - Valea Lungă - 2022

Piesa de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților la competiția ciclistă ce a avut loc la Valea Lungă, județul Dâmbovița, în n cadrul Randonneurs România.

Randonneurs Romania (RR) este o organizatie nationala de ciclism non-profit, care promoveaza ciclismul necompetitiv, pe distanțe lungi, coordoneaza activitatea de desfasurare a brevetelor în ciclismul de anduranţă in Romania (pe distante de la 50 de km pana la 1200+ km, numite “randonnee”), sub regulile si licenta Audax Club Parisien (ACP) si Randonneurs Mondiaux (RM) si care servește drept organism de reglementare a evenimentelor de randonneuring desfasurate in Romania. Randonneurs Romania pretuieste principiile colaborarii intre participanti si organizatori, ale camaraderiei dintre participanti si ale onoarei si fair-play-ului fiecarui participant. Organizația coordoneaza desfasurarea evenimentelor ciclismului de anduranta organizate de reprezentantii regionali din intreaga tara și servește ca reprezentant national al organizatiilor internationale de randonneuring, asigurand legatura ciclistilor romani cu acestea. Randonneurs Romania se ocupa de dezvoltarea unei retele de reprezentanti regionali pentru organizarea de brevete pe o arie cat mai extinsa in intreaga tara, coordonează si actualizeaza baza de date cu trasee omologate la nivel national, precum si calendarul evenimentelor de randonneuring. Obiectul permanent al organizației este promovarea, incurajarea si aprecierea ciclistilor care doresc sa-si testeze limitele personale, combinand cerintele parcurgerii unei distante lungi cu placerea de a face ciclism, respectiv pentru obtinerea unor mari realizari personale in acest domeniu.

Valea Lungă este o comună din județul Dâmbovița care este compusă din satele: Băcești, Izvoru, Moșia Mică, Șerbăneasa, Ștubeie Tisa, Valea lui Dan, Valea Lungă-Cricov (reședința), Valea Lungă-Gorgota, Valea Lungă-Ogrea și Valea Mare și este situată în N-V județului aproape de limita cu județul Prahova. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ710A, care o leagă spre nord-est de Pucioasa

și spre sud de Moreni. În centrul comunei, din acest drum se ramifică DJ710B care duce spre Vișinești. La recensământul din anul 2021 comuna număra 4518 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 4770 locuitori) dintre care: români – 94,84% și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a comunei dâmbovițene Valea Lungă astă se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 93,91% și restul – nedeclarată sau alte religii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei era împărțit între două comune denumite Valea Lungă, separate de râul Cricovul Dulce. Una dintre ele făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița, iar cealaltă făcea parte din plaiul Prahova al județului Prahova. În 1931, ambele comune au fost transferate la același județ, Dâmbovița, din care au făcut parte din plasa Pucioasa. Ele au rămas comune separate, și au primit, pentru dezambiguizare, nume diferite: fosta comună prahoveană s-a numit Valea Lungă-Cricov (având satele Băcești, Gheboasa, Șerbăneasca, Valea lui Dan și Valea Lungă-Cricov), în vreme ce comuna dâmbovițeană s-a numit Valea Lungă-Gorgota (cu satele Gorgota-Valea Lungă, Ogrea, Moșia Mică, Strâmbu, Ștubeele, Tisa și Valea Lungă de Vârfuri). În 1950, cele două comune au trecut în administrarea raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. din 1968 au fost comasate cu numele actual și trecute în cadrul județului Dâmbovița.

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

U.P.E.T. - 100 ANI 1872 - 1972

U.P.E.T. S.A. (Fabrica de utilaj petrolier – denumire veche Arsenalul) din municipiul Târgoviște este o companie producătoare de instalații mobile de foraj si utilaj petrolier. Istoria UPET începe în anul 1864 când Consiliul de Miniștri a hotărât înființarea unei fonderii (turnătorii) de tunuri. Un an mai târziu Consiliul Orășenesc Târgoviște a deschis o subscripție voluntară de 2000 de galbeni și astfel este pusă piatra de temelie a construcției. În anul 1872 fabrica a fost inaugurată, în prezența regelui Carol I. În anul 1949 uzina a fost reprofilată și devine Fabrica de Utilaj Petrolier din Târgoviște, an de la care începe istoria UPET ca producător de utilaj petrolier și instalații de foraj. UPET avea să aducă România în anii 70 în topul mondial al constructorilor de utilaj petrolier. Din 2019 UPET este detinută de compania Machine Building Concept SRL din Romania. Sediul fabricii este situat pe Strada Arsenalului, la nr.14. Acțiunile UPET sunt tranzacționate la Bursa de Valori București sub simbolul UPET. Cu un personal de 1189 de oameni în anul 2009 fabrica a atins următoarele cifre de afaceri:

anul 2006 – 35,3 milioane lei
anul 2007 – 70,2 milioane lei
anul 2008 – 211,7 milioane lei și un venit net de 57,9 milioane lei

Astăzi UPET este unul dintre cei mai importanți producători de echipamente de foraj din Europa, compania oferind:

Instalații mobile de foraj și instalații de intervenție la sondă cu o capacitate de 30 – 300 de tone (150 – 1500 CP).
Echipamente de foraj specializate – mese rotative pentru foraj, macarale, role, capete hidraulice, pompe de noroi și alte echipamente pentru instalațiile de foraj și intervenție.
Inspecții și certificări de instalații de foraj și reparații sonde.
Inspecții CAT III și IV pentru instalații de foraj
Mentenanță și reparații de instalații de foraj
Revizii tehnice, certificări și reproiectare.

De-a lungul vremii UPET a livrat peste 1000 de instalații, echipamente și servicii specializate în peste 45 de țări. Produsele și procesele UPET sunt conforme cu standardele API, EU, ISO, GOST, precum și cu diverse alte certificări specifice industriei.

Municipiul Târgoviște - România

Stema municipiului Târgoviște se compune dintr-un scut albastru, având la bază un zid crenelat, de argint, cu două turnuri laterale, rotunde și crenelate. În centru, două personaje domnești, de aur, flanchează un copac de argint, dezrădăcinat, deasupra căruia se află acvila cruciată, de aur, cu ciocul și ghearele roșii. Pasărea heraldică este însoțită, în dreapta, de un soare de aur, figurat, iar în stânga de o semilună înfățișată, de asemenea, figurat, în aceeași cromatică. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate, din care iese o acvilă cruciată neagră cu zbor deschis. Semnificația elementelor stemei este următoarea:

Zidul crenelat amintește de monumentele istorice existente în vechea capitală a Țării Românești.
Acvila cruciată atestă originea latină a neamului românesc și continuitatea sa neîntreruptă în vatra strămoșească.
Cele două personaje voievodale evocă instituția domniei și organizarea statală.

Consilier județean - Dâmbovița

Consiliu județean (CJ) este autoritatea administrației publice locale din România, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Printre atribuțiile consiliului județean se regăsesc stabilirea impozitelor și taxelor județene, elaborarea programelor de dezvoltare economico-socială și de administrare a teritoriului. Șeful unui consiliu județean are nevoie de aprobarea consilierilor pentru a iniția negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emisiuni de titluri de valoare în numele județului. Instituțiile consiliului județean și a prefectului au fost înființate în anul 1864.

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localității este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște.

Statuia lui Ienăchiță Văcărescu

Gimnaziul Văcărescu

Casa de cultură

Biserica Stelei

Administrația financiară

Bulevardul Gării

Liceul de fete C. Carabella

Casa d'Italia

Biserica Viforâta

Cazinoul ofițerilor Regimentului III Dâmbovița no.22

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 metri) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 metri, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva frumoase locuri de vizitat în acest județ.