Epaminonda's Blog.....: CSONGRAD

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea ungurească CSONGRAD,

județul CSONGRAD și câteva trimiteri poștale ilustrate din

vremuri diferite precum și un jeton și o medalie locale.

Primăria

Muzeul Tari Laszlo

Monumentul Kossuth

Biserica Sfânta Fecioară

Gimnaziul Batsanyi

Monumentul Hosok

Hotelul Regal

Templul

Hotel Erzsebet

Podul metalic vechi de pe râul Tisa

Podul nou de pe râul Tisa

Strada Kssuth Ferenc

Gara

Biserica catolică

Școala pedagogică

Școala elementară

Trimiteri poștale

Jeton local

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Smaranda Brăescu - 125 ani de la naștere 1897 - 2022

90 de ani de la recordul mondial absolut de parașutism 19.05.1937

Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii - Filiala Tecuci

Smaranda Brăiescu s-a născut în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, azi în judeţul Galaţi. Între anii 1924 – 1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta de la înălțimea de 600 de metri. A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra Escadrilă Albă, de avioane sanitare, pe frontul de est. Devenind pasionată de aviație de la o vârstă tânără, a urmat cursuri în Germania, obținând brevetul internațional de parașutist. La 2 octombrie 1931, a stabilit primul ei record, pe care a ținut să îl realizeze în România: a doborât recordul feminin mondial și recordul european masculin la parașutism, sărind de la înălțimea de 6000 m. Apoi, ambiția ei a dus-o mai departe, în America, pentru a încerca să doboare și recordul mondial absolut. După antrenamente dure și mari dificultăți în obținerea unui avion și a autorizației de a efectua saltul, a reușit. La 19 mai 1932, la Sacramento, SUA, a stabilit un nou record mondial la saltul cu parașuta: 7233 m. Ulterior, a obținut și brevet de pilot, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a activat în România ca instructor de parașutiști și ca pilot voluntar în aviația sanitară. Condamnată în contumacie la închisoare, de către regimul comunist, pentru semnarea unui protest împotriva falsificării alegerilor din 1946, a fost nevoită să se ascundă, sub nume de împrumut, până când s-a stins din viață, în anul 1948. O versiune acceptată este că a decedat pe data de 2 februarie 1948 şi a fost înmormântată la Cluj. Chiar dacă azi recordul mondial de salt cu parașuta este de peste 41000 metri, performanțele Smarandei Brăescu rămân excepționale pentru acea vreme. Pentru recordurile obținute, a fost declarată în anul 1932 „sportiva nr. 1 a lumii”.

A.R.P.I.A. (Asociația Română Pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii) este continuatoarea (A.R.P.A.) Asociaţiei Romane pentru Propaganda Aeronauticii. A fost o perioadă când, din cauza vitregiilor timpului ARPA şi-a pierdut personalitatea, identitatea, organizarea şi patrimoniul. Reluarea activităţii asociaţiei s-a dovedit o acţiune temerară. Au fost întâmpinate numeroase greutăţi în refacerea structurii, a relaţiilor şi a bazei materiale. Cu cea mai mare parte din aceste neajunsuri continuam sa ne confruntam si astazi. Misiunea noastra, acum ca si in trecut este acea de a face propaganda aviaţiei, de a trezi tineretului interesul pentru Aviaţia Română, de a face cunoscute marelui public importanta aviatiei intr-un stat modern membru NATO, de a dezvalui publicului larg secretele vazduhului, satisfacţia şi dimensiunea zborului, valoarea şi importanţa noilor tehnologii, viitorul şi beneficiile aeronauticii pentru omenire. Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii este un vector de promovarea valorilor şi tradiţiilor Aviaţiei Române, este un susţinător al a imagini şi contribuţiei românilor la dezvoltarea aeronauticii naţionale şi europene, un promotor al culturii aeronautice. În scopul şi obiectivele ARPIA sunt prevăzute, printre altele, preocupări privind orientarea profesională aviatică a tinerilor şi susţinerea ocupaţiilor conexe în proiectare, construcţie, testare, zbor, supraveghere şi siguranţă aeriană, în logistică şi asigurare aeroportuară. ARPIA urmăreşte, realizarea în societate a unei stări de spririt, atitudini şi mentalităţi favorabile aviaţiei construcţiilor aeronautice naţionale, a aeroporturilor şi aerodromurilor, a învăţământului de aviaţie şi istoriei acesteia. ARPIA reuneşte în rândurile sale, tineri şi vârstnici care sunt legaţi de activităţile aeronautice şi cosmonautice /astronautice prin pasiune, tradiţie şi atracţie profesională. ARPIA promovează istoria şi interesele aeronautice ale României în Europa şi în lume.

Brigada 32 ROT - 2022 Aniversarea de 60 de ani

Brigada 32 R.O.T. (Rachete Operativ Tactice), denumire alternativă Brigada 17 A.T. (Artilerie Antitanc) a fost ultima unitate militară care a fost dislocată în această cazarmă (Unitatea Militară nr.01589 din municipiul Tecuci, județul Galați). Este unitatea militară în care și eu am profesat ca ofițer timp de vreo 10-11 ani și căreia îi port încă frumoase amintiri. Este bine de reținut că unitatea se instruia în două specialități: Rachete Operativ Tactice și Artilerie A.T. Tehnica de rachete era de import, provenea de la vecinii sovietici, tragerile reale se executau doar în poligon sovietic. Împreună cu unitatea similară de la Ineu, unitatea tecuceană făcea parte din forţele militare româneşti prevăzute să facă parte din compunerea Forţelor Armate Unite ale Pactului de la Varșovia, în caz de război.

Tragerile reale AT se executau primordial în Poligonul Mălina de lângă Galați cu tunuri de calibru 57 și 85 milimetri. În aceste poligoane s-au obținut rezultate frumoase consemnate în registrul istoric al unității, multe generații de cadre aducându-și contribuția la obținerea lor.

Sistemul ROT din dotarea brigăzii tecucene a fost unul dintre sistemele de rachete cele mai cunoscute, fabricat în peste 7.000 de exemplare şi livrat în aproximativ 32 de ţări. Notorietatea sa a crescut odată cu războiul din Golf, din anul 1991 când a fost folosit de forţele irakiene împotriva Israelului. Acest sistem dirija rachete (echipate cu componente explozive sau nucleare) spre obiective situate la maximun 300 de kilometri cu o precizie sporită. De precizat că depozitul național de ROT era situat în localitatea I.L.Caragiale din județul Dâmbovița, dar acestea erau echipate cu componente de luptă lestate, adică umplute cu nisip. Componentele de luptă reale (cele cu exploziv sau material nuclear) se aflau sub cheie la vecinii sovietici, ei dându-ni-le doar în caz de necesitate, după cum dicta mușchii lor. Lansarea rachetelor se făcea de pe un mijloc de transport și lansare special – 9P117M1 – motor diesel de 550 CP, ce dezvolta viteze de maxim 90 km/oră, cu posibilitatea de a porni motorul la temperaturi foarte scăzute cu ajutorul unor butelii de aer având presiunea de 100 atm. Racheta md. 8K14 era construită din duraluminiu şi avea următoarele părţi mari: componenta de luptă, compartimentul sistemului de dirijare, compartimentul rezervoarelor, compartimentul motor, stabilizatoarele şi cârmele. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale rachetei 8K14 erau:

lungimea – 11,250 mm;
diametrul - 880 mm;
anvergura aripilor - 1800 mm;
săgeata maximă (înălțimea maximă la care se ridica) - 89 km;
greutatea fără carburant - 2.076 kg;
viteza pe porţiunea coborâtoare a traiectoriei - 5400 km/h;
greutatea totală a rachetei - 6350 kg;
puterea componentei nucleare - 100 kt;
greutatea componentei de luptă - 985 kg;
durata de funcţionare a motorului rachetă - între 41 şi 61 s;
durata de traiect pentru distanţa maximă - 313 s;
bătaia minimă- 60 km;
bătaia maximă- 300 km.

Acest complex de rachete a fost achiziţionat în anul 1978 (13 instalaţii de lansare) şi a fost în dotare la Brigada 32 şi 37 Artilerie (R.O.T.) de la Tecuci şi Ineu, până în anul 1995. O baterie de lansare a fost şi în dotarea Centrului de instrucţie pentru artilerie terestră de la Ploieşti. Acesta a fost cel mai puternic sistem de artilerie din toate timpurile care a fost în dotarea Armatei Române.

Cazarma din municipiul Tecuci, județul Galați, a fost și încă mai este un vechi și important monument de arhitectură al orașului, situat lângă Gara de Nord, la trecerea de nivel cu calea ferată a străzii Gheorghe Petrașcu, fostă 7 Noiembrie. Cazarma era constituită dintr-o mare suprafață de teren dar și multe clădiri solide. Comandamentul ar putea fi declarat oricând monument istoric cel putin de interes județean, dar el a fost acoperit de silueta un mall hidos. Atrage atenția ura cu care autoritățile locale și-a propus să distrugă această cazarmă, cândva mândria garnizoanei Tecuci. Azi cazarma este dezafectată, a devenit un loc al nimănui, bălăriile au inundat cazarma, clădirile neîntreținute, câte mai sunt, se asemuiesc celor de la Cernobâl. Clubul unității, alte clădiri, gardul solid al cazărmii au fost demolate. Cadrele militare care au lucrat aici văzând în ce stadiu a ajunț mândrețe de cazarmă, oftează din adâncul sufletului și blesteamă cu foc. Nu găsesc vina autorităților locale în acest caz! Că se învârt afaceri…se poate! Dar, odată ce mai marii Armatei au considerat că pot renunța la o cazarmă cu tradiție de peste un secol, ce oferea mari facilități orașului, doare. Îi mai încurajează gândul că edificiul comandamentului nu a fost demolat, sperându-se ca aici să se amenajeze un muzeul al aviației orașului Tecuci. Această cazarmă are o veche tradiție în artilerie, infanterie dar și în aviație. Studiind cărțile poștale postate am constatat că în această cazarmă au fost dislocate pe timp mai lung sau mai scurt, în perioade diferite, diverse unități militare:

Regimentul 3 Roșiori
Regimentul 9 Roșiori
Regimentul 10 Roșiori
Regimentul 6 Infanterie nr. 24
Școala de Pilotaj și Antrenament a Aviației

Insigna - Nicorești

Nicorești este o comună din județul Galați care include și satele: Braniștea, Coasta Lupei, Dobrinești, Fântâni, Grozăvești, Ionășești, Mălureni, Piscu Corbului și Sârbi. Comuna se află în marginea nord-vestică a județului și este străbătută de șoseaua județeană DJ252, care o leagă spre sud de Cosmești (unde se termină în DN24) și spre nord de Buciumeni, apoi în județul Vrancea de Ploscuțeni, Homocea etc. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Nicorești din județul Tecuci, numărând 3869 de locuitori. La acea vreme Ionășești era comună separată. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu același statut, de reședință de plasă, având însă în componență și satele comunei Ionășești, populația ajungînd la 5764 de locuitori. În 1950, comuna a fost arondată raionului Tecuci din regiunea Putna, iar în 1952 a fost transferată raionului Panciu din regiunea Bârlad, din care a făcut parte până în 1956, când a revenit la raionul Tecuci, regiunea Galați. În 1968, a trecut la județul Galați. La recensământul din anul 2021 comuna număra 4037 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (2011 – 3602 locuitori) dintre care: români - 92,82% și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a comunei gălățene Nicorești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,02% și restul – nedeclarată sau alte religii. Obiective de vizitat în această comună – 3 (monumente de interes local - istorice și de arhitectură:

biserica „Nașterea Maicii Domnului”- Negustori (1728)
ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” - Serdaru (1780) — ansamblu alcătuit din biserica propriu-zisă și turnul clopotniță
ansamblul bisericii „Sf. Nicolae”- Banu (1807), alcătuit din biserică și zidul de incintă (1807).

Jeton - Sculerie 00360 - UPSRS

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa prezentată aici este un jeton realizat la comanda Secției Sculărie din Uzina de piese de schimb și reparații siderurgice din municipiul Galați. Jetoanele acestei secții au o formă specială de hexagon și sunt poansonate fiecare cu alt număr, fiind confecționate de metal comun. La angajare muncitorul primea de la biroul personal un astfel jeton pe care îl prezenta la magazie de unde primea echipamentul și sculele de lucru. La plecarea în concediu sau la pensionare, muncitorul prezenta la magaziei toate obiectele primite, reprimindu-și jetonul său pe care îl prezenta la biroul personal. Astfel se manifesta o mai mare grijă pentru obiectele primite în folosință temporară și exista o mai bună evidență a acestora.

Uzina de piese de schimb și reparații siderurgice (U.P.S.R.S.) era situată pe platforma siderurgică a municipiului Galați și ea producea piese mecanice noi pentru Combinatul Siderurgic Galați (azi Arcelor Mittal). Aici au muncit 700 de oameni în toate cele trei ture de lucru. Uzina a fost construită în anul 1963 și a fost închisă complet în anul 2013, Arcelor preferând piesele mecanice din import.

Jeton - NAVROM Galați

Compania de Navigație Fluvială Română (CNFR) Navrom Galați este o companie românească de transport fluvial. Acționarul majoritar al companiei este Transport Trade Services SA, care deține 78,13% din capitalul social. Titlurile Navrom Galați se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, sub simbolul COVG. Unul dintre cei mai importanți clienți ai companiei este combinatul siderurgic Arcelor Mittal Galați. Navrom a fost înființată după 1989 prin divizarea IEFM (Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime) Navrom în trei companii cu capital de stat: Petromin, Navrom și Romline. Flota maritimă (formată atunci din 186 de cargouri, 12 petroliere, 70 de mineraliere și 18 nave specializate) a fost împărțită între cele trei companii nou înființate. Navrom deține și 90% din acțiunile companiei Navrom Delta, care asigură transport fluvial de călători între Tulcea și localitățile din Delta Dunării. Navrom Delta deține două nave rapide și șase vapoare cu capacitate cuprinsă între 130 și 300 de persoane. În anul 2009 compania avea 520 angajați, o cifră de afaceri de 156,1 milioane lei și un venit de 6,4 milioane lei.

Set medalii - Run & Ride - Gârboavele - Ediția a V-a

Piesa de mai sus este o medalie specială care a fost realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztanovits pentru a fi conferită participanților și/sau câștigătorilor la ediția a V-a a competiției de alergare și ciclism Run & Ride care a avut loc în Pădurea Gârboavele din vecinătatea municipiului Galați.

Pădurea Gârboavele este un sit de importanță comunitară (SCI) institut prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 și desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Galați, pe teritoriul administrativ al comunei Tulucești (în vestul satului omonim), în apropierea drumului național DN24 care leagă municipiile Bârlad și Galați. Situl se întinde pe o suprafață de 219 hectare și reprezintă o zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri de foioase și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc; ce conservă habitate naturale de tip: Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp și Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: reptile, amfibieni și lepidoptere. Printre speciile floristice protejate se află capul-șarpelui (Echium russicum), târtan (Crambe tataria), sisinel (Pulsatilla grandis), stânjenel (Iris aphylla ssp. hungarica) și bujorul românesc (Paeonia peregrina). În afară de peisajul încântător oferit privirii vizitatorilor în pădure există ș i un Muzeul al Satului întreţinut de Centrul Cultural „Dunărea de Jos”. Muzeul în aer liber reconstituie, sub aspect etnografic, lumea satelor de pe ambele maluri ale Prutului, din sudul Moldovei şi din Basarabia. Gospodăriile sunt refăcute după modele tradiţionale din Corod, Măstăcani, Cavadineşti şi Cahul, de acum un secol. Muzeul se poate vizita contra sumei de 3 lei (doar copiii au acces gratuit), vinerea, sâmbăta şi duminica, între orele 10,00 – 17,00. Autoritățile județene au în vedere amenajarea și redeschiderea pentru public a Grădinii zoologice. Se zvonește că la Gârboavele ar putea fi amenajat şi un Muzeu al zonei pescăreşti, Consiliul Judeţean încercând să obţină fonduri europene pentru construirea lui.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populatia orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite.

Strada Col. Boila

Statuia lui I.C.Brătianu și Școala Cuza-Vodă

Palatul administrativ

Vila Eliza

Statuia lui Mihai Eminescu

Monumentul Lascăr Catargiu

Palatul episcopal

Statuia C.Negri

Palatul Comisiunii Europene

Palatul Simion Gheorghiu

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galati face parte din Regiunea de dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euro-regiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat în acest județ.