Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO GERMANE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos celebrează gândacul Gărgărița. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Deasupra ei este înscrisă valoarea “50 EURO”. Periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană). Periferic pe partea inferioară sunt aplicate tradiționalele 12 stele fiecare având câte cinci colțuri printre ele distingându-se litera A (simbolul monetăriei germane care a realizat moneda) și anul realizării monedei – 2023. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o Gărgăriță și o floare. Pe una din frunzele florii este reprezentat un ornament decorativ, (parcă litera A) ceea ce reprezintă simbolul gravorului monedei. Periferic circular pe partea inferioară este aplicată inscripția “SIEBENPUNKT MARIENKAFER”, ceea ce în traducere aproximativă înseamnă – Buburuza cu șapte puncte, adică Gărgărița.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2023
valoarea – 5 euro
material compoziție – alia cupru, nichel, aur nordic
forma – rotundă
diametrul – 27,25 milimetri
greutatea – 9,68 grame
calitate - proof / BU

Coccinella septempunctata sau buburuza cu șapte puncte este un gândac ce trăiește pe toate continentele lumii. DEX definește buburiza, numită și mămăruță, ca o „insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre”, deși lucrări științifice moderne folosesc termenul pentru toată familia Coccinelaide. Atât adulții cât și larvele sunt prădători vorace de afide (cele mai distructive insecte dăunătoare ale plantelor cultivate în regiunile temperate), și din această cauză buburuza a fost populată artificial în America de Nord ca un agent de control biologic și în scopul reducerii efectivului de afide. Buburuza adultă poate atinge o lungime de 0,76 - 1,0 cm. Elitrele (aripile) sunt chitinoase roșii cu șapte puncte negre. Colorația reprezintă un mijloc de descurajare a speciilor inamice. Pentru a se proteja, buburuza se preface moartă sau secretă un lichid, la nivelul articulațiilor de la picioare, care le dă un gust neplăcut.

2. Moneda de mai jos celebrează fluturele Coada rândunicii. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Deasupra ei este înscrisă valoarea “50 EURO”. Periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană). Periferic pe partea inferioară sunt aplicate tradiționale 12 stele fiecare având câte cinci colțuri printre ele distingându-se litera A (simbolul monetăriei germane care a realizat moneda) și anul realizării monedei – 2023. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat fluturele Coada rândunicii și o larvă pe tulpina unei flori. Periferic circular pe partea inferioară este aplicată inscripția “SCHWALBENSCHWANZ”, ceea ce în traducere aproximativă înseamnă – Coada rândunicii. Undeva în dreapta acestei inscripții este reprezentat un ornament decorativ, ce reprezintă simbolul gravorului monedei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2023
valoarea – 5 euro
material compoziție – alia cupru, nichel, aur nordic
forma – rotundă
diametrul – 27,25 milimetri
greutatea – 9,68 grame
calitate - proof / BU

Coada rândunicii (Iphiclides podalirius) este un fluture care poate fi găsit în grădini, pe pajiști și în zone de pădure. Între mascul și femelă nu se observă mari deosebiri. Anvergura aripilor este cuprinsă între 6,4 și 7,6 centimetri. Poate fi întâlnit din aprilie până în august și poate urca la o altitudine de 2000 metri. Hibernează sub formă de crisalidă. Are o prelungire în formă de coadă pe aripile posterioare. Larva ei roade plante ierboase.

3. Moneda de mai jos celebrează Albina roșie de zidar. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Deasupra ei este înscrisă valoarea “50 EURO”. Periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (numele țării în limba germană). Periferic pe partea inferioară sunt aplicate tradiționale 12 stele fiecare având câte cinci colțuri printre ele distingându-se litera A (simbolul monetăriei germane care a realizat moneda) și anul realizării monedei – 2023. În câmpul central al reversului monedei și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată Albina roșie de zidar. Undeva în stânga albinei sunt marcate literele RIm ce reprezintă simbolul gravorului monedei. Periferic circular pe partea stângă. superioară și dreapta este aplicată inscripția “ROSTROTE MAUERBIENE” ceea ce în traducere aproximativă înseamnă – Albina roșie de zidar.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice:

anul emiterii – 2023
valoarea – 5 euro
material compoziție – alia cupru, nichel, aur nordic
forma – rotundă
diametrul – 27,25 milimetri
greutatea – 9,68 grame
calitate - proof / BU

Albina roșie de zidar (albina sălbatică) este o mică insectă din familia Megachilidae ce are lungimea de 9 – 12 milimetri. Este una dintre cele mai comune albine sălbatice din Germania și Africa de Nord. Ea se hrănește doar cu polen și nectar. Spre deosebire de albinele domestice, albinele roșii, ca majoritatea albinelor sălbatice, trăiesc solitar. Masculul trăiește doar un an, timp în care se împerechează și apoi creează 12 celule de puiet, fiecare depunând un ou și hrană pentru urmași. Spectrul larg al habitatului albinei roșii include biotopuri bogate structural, margini de pădure, poieni și așezări. Dușmanii albinei roșii sunt în principal viespi, reptile, șopârle, insectivore și rozătoare. Albina roșie este considerată inofensivă pentru om.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN CAREU DE DEFINIȚI

REZOLVAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL HARGHITA

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Hanul Praid - COOP

Produsul de mai sus este o medalie realizată pe vremea comuniștilor cu scop de publicitate (promovare) a hanului turistic Praid din localitatea harghiteană cu același nume. Pe una din fețe medaliei se prezintă imaginea de atunci a hanului iar pe cealaltă sigla Coop, semn că hanul aparținea Cooperației de Consum – Harghita.

Hanul Praid există și poate fi vizitat și astăzi pe Strada Principală din Praid, la nr 1098. Proprietatea, având 26 camere, este situată la 5 minute de mers pe jos de centrul orașului Praid. Hotelul oferă vizitatorilor săi Wi-Fi, parcare, mic dejun gratuit și acceptă prezența animalelor de companie.

Cooperaţia de Consum a fost şi este şi în prezent, un sistem economic, apolitic şi neguvernamental, autonom şi independent, care desfăşoară activităţi de comerţ, producţie şi servicii în interesul membrilor cooperatori asociaţi dar şi al restului populaţiei României. Ea are la bază proprietatea privată asupra patrimoniului din care cca. 2 % este divizibil membrilor cooperatori asociaţi şi cca. 98 % este indivizibil; acumulat în decursul a 150 de ani de activitate neîntreruptă. Cooperativele sunt iniţiative particulare de asocierea a mai multor persoane, de regulă un număr limitat, în vederea desfăşurării unei activităţi economice. Principiile avute la bază erau: libertatea iniţiativei particulare; neintervenţia statului; libera concurenţă; metoda specifică de repartiţie a productului social, cu eliminarea graduală a oricărui venit obţinut fără muncă. In general existau trei mari ramuri ale cooperaţiei, de credit, de producţie, de desfacere şi consum. Prevederile legale ale cooperaţiei erau foarte largi, fapt ce a permis aplicare cooperaţiei în toate domeniile. Legea din 1935, sintetizandu-le pe cele mai vechi prevedea constituirea de cooperative pentru: înlesnirea creditului necesar asociaţilor şi fructificare economiilor populare (bănci populare); cumpărarea şi arendare de pământ (obştiile săteşti); cooperative de exploatare agricolă; pentru efectuarea în comun a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare; pentru organizarea lucrului în comun; pentru utilizarea în comun de maşini şi instalaţii; pentru aprovizionarea asociaţilor cu cele necesare şi valorificare produselor muncii; pentru înlesnirea de construcţii ieftine şi sănătoase de locuit; pentru exploatare de păduri şi pentru industria lemnului; cooperative de pescuit. Intervenţia statului prin legile acordate au modificat însă viitorul multor cooperative. Astfel se prevedea posibilitatea ca acestea să devină societăţi comerciale, ceea ce modifica mult datele problemei. Nu aveau caracter comercial următoarele categorii: obștile de arendare; asociațiile de îmbunătățire a agriculturii; cooperativele pomicole, viticole, grădinărit; asociaţiile de păşunat; asociaţiile pentru ameliorarea pădurilor şi terenurilor degradate. În practică apăruseră şi bănci ale învăţătorilor, cooperative ale elevilor, tipografii, etc. Prima lege a cooperaţiei a fost dată în 1903 pentru a consfinţi o situaţie deja existentă. Până în 1903 în vechiul regat apăruseră peste 700 de bănci populare. Ulterior, pe măsură ce cooperaţia s-a dezvoltat au fost necesare adăugiri şi modificări. Din acest motiv existau cărţi de legislaţie, în mai multe ediţii, pentru corecta informare a celor interesaţi. Legislaţia cooperaţiei româneşti este inspirată din legea franceză din 1865, codul elveţian şi legislaţia anglo-saxonă.

Praid (în limba maghiară: Parajd) este o comună din județul Harghita, formată din satele Becaș, Bucin, Ocna de Jos, Ocna de Sus, Praid (reședința) și Șașvereș. Comuna este așezată pe valea Târnavei Mici, la poalele Muntilor Gurghiului, în depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înaltime). Comuna este situată la 9 kilometri depărtare de cunoscuta stațiune Sovata și la 58 de kilometri de orașul Gheorgheni. Praid este gara punct terminus a liniei secundare de cale ferată Teius - Balauseri - Sovata – Praid. La recensământul din anul 2011 comuna număra 6502 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari – 91,67%, romi – 2,64% și restul - altă etnie sau necunoscută. Structura confesională a populației comunei se prezintă astfel: reformați – 66,21%, romano catolici – 21,17%, martorii lui Iehova – 4,06%, creștini după evanghelie – 1,07% și restul – altă religie sau nedeclarată. Punctele de atracție a turiștilor sunt: Salina cu baza sa de tratament situată la cota minus 120 de metri, ruinele cetății secuiești de la Rabsonne (la 13 kilometri depărtare de Praid spre Gheorgheni, într-un cadru natural feeric) și ștrandul amenajat de la Praid (cu apă sărată, cu bazine pentru adulți și copii).

Cupa Koka's - Miercurea Ciuc (Csikszereda)

Produsul de mai sus este o medalie specială realizată de către compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor competiției de judo Cupa Koka’s desfășurată în municipiul Miercurea Ciuc.

Competiția a fost organizată de clubul sportiv ciucan Sport Club Koka’s Judo ce are sediul central pe Strada Zsogod (Jigodin), nr.2.

Judoul este un sport – artă marțială japoneză modernă. În anul 1882, pornind de la principiile tradiționalului jujitsu și păstrând tehnicile de aruncare și prize ale acestuia, profesorul Jigoro Kano și-a format propriul său stil, care a devenit cunoscut sub denumirea de Kano-ryu, iar mai târziu s-a numit Kodokan Judo.Principiile sale se bazează pe folosirea supleței în locul forței brute, fiind eliminate loviturile și unele luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări și luxări. În anul 1964 judo-ul a devenit probă olimpică. Practicantul judoului se numește judoka. Sala unde se practică judoul se numește dojo. Echipamentul de judo, numit judogi, a fost introdus de către Kano în anul 1907.

Lemnarul - Odorheiul Secuiesc

Produsul de mai sus este o veche insignă realizată la comanda Asociației sportive “Lemnarul” din municipiul Odorheiul Secuiesc, județul Harghita. În cadrul acestei asociații, care are sediul pe Strada Beclean, la nr. 73, se practică sportul lupte.

Luptele sunt o disciplină sportivă în care doi adversari se înfruntă direct, folosindu-și forța fizică și tehnica pentru a câștiga puncte prin diverse metode de punctaj. Luptele sunt sport olimpic, la olimpiade întrecerile axându-se pe două stiluri: lupte libere și lupte greco-romane. Luptele sunt organizate pe categorii, după greutatea luptătorilor (pentru seniori, acestea sunt 59, 66, 71, 75, 80, 85, 98 și 130 kg la lupte greco-romane masculin; 57, 61, 65, 70, 74, 86, 97 și 125 kg la lupte libere masculin; și 48, 53, 55, 58, 60, 63, 69, și 75 kg la lupte libere feminin. Ambele tipuri de lupte sunt supervizate de arbitri și judecători, supravegheate de medici, au durata de 2 – 3 minute cu pauze de 20 – 30 secunde și includ multe și diverse reguli de respectat. O luptă liberă poate fi câștigată în modurile următoare:

prin tuș
prin accidentare
prin 3 avertismente date adversarului pe parcursul unui meci s
două faulturi la picior
În lupta greco romană se poate câștiga:
prin superioritate tehnică
prin forfait/abandon
prin descalificare
la puncte (având cel puțin 1 punct în plus după celor două reprize).

Odorheiu Secuiesc, colocvial Odorhei, (în maghiară - Székelyudvarhely, în germană - Oderhellen alternativ Hofmarkt, în latină Areopolis) este un municipiu din județul Harghita. Într-un document din 1301 este amintită existența aici a unui castru regal, Castram Vduord. În anul 1558 regina Isabella a acordat Odorheiului (atestat ca târg din 1485) statutul de oraș liber, cu drept de folosire a sigiliului și stemei, scutit de orice alte obligații, cu excepția tributului datorat otomanilor. La începutul secolului al XVII-lea (1613) în numele localității a apărut și atributul Secuiesc. În anul 1876 a devenit reședința comitatului Odorhei, care a luat ființă prin unirea a trei scaune secuiești. În perioada interbelică a fost reședința județului Odorhei. În timpul regimului comunist orașul a făcut parte mai întâi din Regiunea Stalin (1950-1960), apoi din Regiunea Mureș Autonomă Maghiară, pentru ca din 1968 să fie afiliat județului Harghita. La recensământul din anul 2011 localitatea număra 34257 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 2,51%, maghiari – 92,43%, romi – 1,48% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Odorheiu Secuiesc astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 2,34%, romano catolici – 49,29%, reformați – 28,25%, unitarieni – 14,12%, martorii lui Iehova – 1,06% și restul – nedeclarată sau altă religie. Odorheiu Secuiesc in zilele noastre este al doilea oras al judetului Harghita dupa numarul locuitorilor. Din punct de vedere al traficului rutier are o pozitie avantajoasa, pe cale ferata insa este capat de linie. Este centrul economic si cultural al zonei Odorhei, treimea vestica a judetului Harghita, oferind numeroase valori ascunse vizitatorilor. Zona este comoara infinita a artei populare, a obiceiurilor si a traditiilor. Orasul mai vechi de 660 de ani se afla la marginea estica a Bazinului Transilvaniei, in valea Tarnavei Mari la 52 km de Miercurea-Ciuc, 100 km de Targu Mures. Enumăr câteva dintre atracțiile turistice ale orașului:

Capela romano catolică (sec.13-15),
Ruinele cetății Szekely Tamadt (sec.16),
Biserica iezuiților (sec.17-18),
Fostul sediu al comitatului Odorhei (1896)
Cimitirul erolor români din ambele războaie mondiale de pe dealul Cuvar.
Casa Memoriala Tompa László
Biserica si Manastirea Franciscanilor
Colegiul Reformat
Biserica Reformata
County Hall (acum Primaria)
Biserica Romano-Catolica
Biserica Ortodoxa
Biserica Greco-Catolica
Budvár
Biserica parohiala Romano-Catolica
Nou liceu catolic Tamási Áron
Cladirea Scolii Pedagogice Benedek Elek

Cele mai importante cladiri monumente ale orasului au o vechime de 200-300 de ani. Singura constructie ramasa intacta din evul mediu este capela Jézus (Iisos) construita in secolul al 13-lea.

Consilier - Județul Odorhei

Consiliu județean (C.J.) este autoritatea administrației publice locale din România, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Printre atribuțiile consiliului județean se regăsesc stabilirea impozitelor și taxelor județene, elaborarea programelor de dezvoltare economico-socială și de administrare a teritoriului. Șeful unui consiliu județean are nevoie de aprobarea consilierilor pentru a iniția negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emisiuni de titluri de valoare în numele județului. Instituțiile consiliului județean și a prefectului au fost înființate în anul 1864.

Județul Odorhei a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Transilvania cu reședința la Odorhei. În prezent teritoriul lui cuprinde mare parte din actualul județ Harghita, dar și zone din județele Covasna și Mureș. Județul a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. Teritoriul județului era împărțit inițial în patru plăși: Cristur, Ocland, Odorhei și Prai, ulterior numărilor plășilor s-a modificat. Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 130282 locuitori, dintre care 91,6% maghiari, 4,9% români, 2,0% romi, 1,0% evrei, 0,4% germani ș.a. Din punct de vedere confesional, populația era alcătuită din 37,4% reformați, 34,6% romano-catolici, 20,6% unitarieni, 3,7% ortodocși, 1,1% mozaici, 1,1% greco-catolici ș.a. În interiorul munţilor vulcanici şi chiar pe marginea lor vestică, ies la iveală izvoare minerale carbonate; iar înăuntrul depresiunilor de contact se găsesc zăcăminte de sare din zona cutelor diapire care înconjoară podişul Transilvaniei.

50 ani hochei pe gheață Miercurea - Ciuc (Csikszereda)

H.S.C. Csíkszereda (în românește - SC Miercurea Ciuc) este un club de hochei pe gheață, una din echipele fruntașe care evoluează în Liga Națională de hochei. A fost înființat în anul 1929 și își dispută meciurile pe teren propriu pe patinoarul Vakar Lajos cu o capacitate de 4.000 de locuri. Dintre cele mai performanțe ale echipei enumăr:

de 17 ori campioană a României
de 15 ori a câștigat Cupa României la hochei pe gheață
de 4 ori a câștigat Erste Liga
în 2004 a câștigat Panonian League

Hocheiul pe gheață este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se joacă cu crose și cu un puc. Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul al XVII-lea în Olanda,unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârșit, cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca o variație a hocheiului pe iarbă. Primele reguli cu privire la pucul de joc și la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenți ai unei universități din Montreal – Canada în anul 1870. Prima ligă profesionistă de hochei s-a înființat în anul 1903 în SUA, iar liga internațională s-a înființat cinci ani mai târziu la Paris. Primul meci public de hochei a avut loc la Montreal în anul 1875, iar primele campionate organizate se cunosc din Europa anului 1910. Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din anul 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă.

Insigna - Ciumani (Csomaflava)

Piesa de mai sus nu m-a convins că ar fi a unui club sportiv ci mai degrabă a unei comune și ca atare merg pe această direcție.

Ciumani (în limba maghiară - Gyergyócsomafalva) este o comună din județul Harghita, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna este situată în Ardeal, într-o zonă muntoasă în partea nordică a Ținutului Secuiesc, respectiv, la 11 km de municipiul Gheorgheni și la 37 de km de stațiunea Lacu Roșu. La recensământul din anul 2021 comuna număra 3881 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 4328 locuitori) dintre care: maghiari – 95,67% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei harghitene Ciumani astăzi se prezintă aproximativ astfel: romano-catolici – 93,87%, reformați – 1,67% și restul – nedeclarată sau altă religie. Deasupra am postat stema și poza Primăriei Ciumani.

Miercurea Ciuc (în limba maghiară - Csíkszereda, în limba germană - Szeklerburg) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Harghita, Transilvania, România. Numele orașului este atestat pentru prima dată sub forma Csíkszereda într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost Sereda Ciucului, după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de către regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite porții otomane. Sus am postat drapelul și stema actuală a municipiului Miercurea Ciuc iar mai jos pozele unor monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest oraș.

Ștrandul

Școala economică

Librăria Universul

Școala de fete

Strada Liceului

Monumentul eroilor

Hotelul Harghita

Cazarma honvezilor

Palatul de justiție

Prefectura (azi - Primăria)

Filiala Harghita a BNR

Cazinoul

Biserica catolică

Județul Harghita este situat în partea de est a provinciei istorice Transilvania, România și are reședința în municipiul Miercurea Ciuc. Județul se întinde pe suprafața de 6639 kilometri pătrați și are o populație de aproximativ 305000 de locuitori, din care aproximativ 85% sunt de naționalitate maghiară. Ca subunități administrativ teritoriale este compus din 4 municipii - Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni și Toplița, 5 orașe - Borsec, Bălan, Vlăhița, Băile Tușnad și Cristuru Secuiesc precum și 58 de comune. Deasupra am postat stema actuală și harta județului Harghita, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.