Epaminonda's Blog.....: ALAMILLO

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea spaniolă ALAMILLO, provincia

CIUDAD REAL, comunitatea autonomă CASTILLA LA

MANCHA și o insignă locală.

Salonul municipal

Monumentul agricultorului

Piața Constituției

Biserica

Arhitectură locală

Vederi generale

O insignă locală

xxx

DIN VIAȚĂ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL CLUJ

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Prințul Dimitrie Ghica

Primul Președinte al Crucii Roșii Române

Expoziția filatelică internațională

"125 ani - Crucea Roșie Română" - Cluj Napoca

125 - 4 iulie * 1876 - 2001

Dimitrie Ghica a fost un politician român, ministru în varii guverne și cel de-al zecelea prim-ministru al României între 16 noiembrie 1868 și 27 ianuarie 1870 din partea Partidului Conservator. S-a născut în data de 31 mai 1816 la București, ca fiu al domnitorului Grigore Dimitrie Ghica, și a decedat la data de 15 februarie 1897 tot în București, fiind înmormântat la Cimitiru Bellu. Și-a făcut studiile militare la Viena și Berlin, o vreme servind ca ofițer în garda imperială rusă (1838-1839). În țară a funcționat mai întâi ca membru al Curții de Apel București. Apoi a fost numit, succesiv, prefect al Poliției (1855-1857) și primar al Capitalei. Ca deputat în Divanul ad-hoc (1857), a militat pentru unirea Principatelor Române sub domnia unui Principe străin. Ca efor al Spitalelor civile a avut contribuții determinante în construirea unor unități sanitare în București. Modernizarea orașului montan Sinaia i-a stat, de asemenea, în preocupări. A fost căsătorit cu Charlotte Duport.

La data de 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti. Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila. Primul preşedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte. Sus am postat logo-ul Crucii Roşii Române. Intre anii 1888 si 1892, societatea si-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregatirea surorilor de caritate. In 1891, s-a infiintat scoala permanenta pentru infirmiere, iar un an mai tarziu s-a infiintat un spital scoala cu 10 paturi. Profitand de o perioada de pace, Crucea Rosie Romana a continuat sa se organizeze si sa se pregateasca, atat din punct de vedere material, cat si din punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi in masura sa actioneze cat mai eficient in cazuri de necesitate. In 1913, in timpul celui de-al doilea razboi balcanic, personalul Spitalului Mobil al Crucii Rosii Romane a acordat asistenta militarilor bolnavi de holera pe teritoriul statului bulgar. Odata cu reintoarcerea trupelor in tara, holera asiatica s-a intins si in Romania, afectand un numar mare de oameni din judetele Romanati, Dolj si Teleorman. Crucea Rosie a fost si de aceasta data solicitata de autoritati si a intervenit cu corturi de mare capacitate, materiale sanitare si cu echipe medicale, reusind sa ingrijeasca si sa salveze mii de bolnavi. In scrisoarea de multumire adresata presedintelui Crucii Rosii Romane de atunci, Alexandru Marghiloman, dr. Laugier, medicul sef al judetului Dolj, scria: ”Cu multumire constat ca au stins complect epidemia de holera in cel mai scurt timp posibil, dand totdeodata ingrijiri constiincioase si pricepute bolnavilor”. Crucea Rosie avea in acea perioada echipe medicale mobile, dar si un laborator de bacteriologie, unde au fost efectuate peste 7000 de analize medicale, ”interesand populatia a 44 de comune contaminate cu holera”.Prin Statulul Crucii Rosii, adoptat in 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societatii. De aceea, in 1906, au pus bazele “Societatii de Cruce Rosie a doamnelor din Romania”, prima presedinta aleasa fiind Irina Campineanu. Societatea activa in paralel cu cea infiintata in 1876 si se ocupa cu strangerea de fonduri pentru ajutorarea in caz de razboi si calamitati, pregatea personal voluntar, coopta doamne devotate din aproape toate orasele tarii. In 1915, Adunarea Generala a Societatii Nationale de Cruce Rosie a aprobat fuziunea celor doua entitati. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al carei patronaj se afla Crucea Rosie la acea vreme, a adresat romanilor urmatorul mesaj: „Crucea Rosie, nadejdea tuturor in timp de pace, ca si in razboi, nu trebuie sa piara. Cu totii, de la mic la mare sa o sprijinim cu evlavie, cu insufletire, cu nesfarsita dragoste”. Misiunea principală a Crucii Roșii din România este asistarea persoanelor vulnerabile in situatii de dezastre si de criza. Prin programele si activitatile sale in beneficiul societatii, contribuie la prevenirea si alinarea suferintei sub toate formele, protejeaza sanatatea si viata, promoveaza respectul fata de demnitatea umana, fara nicio discriminare bazata pe nationalitate, rasa, sex, religie, varsta, apartenenta sociala sau politica. În activitatea societăților de Cruce Roșie (Semilună Roșie) există șapte principii fundamentate: umanitate; impartialitate; neutralitate; independenta; voluntariat; unitate și universalitate. Principiile Fundamentale au fost adoptate in mod oficial in anul 1965, la Viena, in cadrul celei de a 20-a Conferinte Internationale a Crucii Rosii. De atunci, ele sunt citite in deschiderea tuturor reuniunilor oficiale ale Crucii Rosii si Semilunii Rosii. In cadrul Miscarii, Comitetul International al Crucii Rosii are rolul de a promova si de a urmari respectarea Principiilor Fundamentale de catre toate componentele Miscarii. Cele sapte principii alcatuiesc un intreg indivizibil. Desi partile depind una de cealalta, fiecare dintre ele are propriul sau rol. Ele pot fi privite ca o piramida care ar fi distrusa daca una din partile sale s-ar prabusi sau ar fi inlaturata.

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea.. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Facultatea de medicină veterinară

U.S.A.M.V. Cluj Napoca 1962 - 2022

(Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară)

Produsul de mai sus este o medalie care celebrează Existența de 60 de ani a Facultatii de Medicină Veterinară a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din municipiul Cluj-Napoca. Înființată în data de 1 octombrie 1962, facultatea dispune în prezent de o infrastructură educațională la standarde înalte de servicii și de cercetare, precum și de cele mai performante cadre didactice din regiune, lucru dovedit prin evaluări precum EUA, Scimago Ranking, Shanghai Ranking, Clasamentul THE, Clasamentul RUR etc. Facultatea de Medicină Veterinară este acreditată național și european de către European Association of Establishments for Veterinary Education (EAEVE) și include și de două centre de rezidențiat. Educația medical-veterinară din cadrul facultății se desfășoară cu trei programe de studiu de licență de 6 ani, în limba română, engleză și franceză, iar în total sunt școlarizați peste 900 studenți români și circa 500 studenți străini, alături de 100 de doctoranzi. În cele șase decenii de existență, facultatea a format 57 de generații de absolvenți, adică aproximativ 4.500 de medici veterinari, din care peste 600 au provenit din străinătate. De asemenea, facultatea a oferit condiții de pregătire postuniversitară, de internariat şi de doctorat, pentru încă 700 de medici veterinari. În prezent, educația medical-veterinară din cadrul facultății se desfășoară cu trei programe de studiu de licență de 6 ani, în limba română, engleză și franceză, iar în total sunt școlarizați peste 900 studenți români și circa 500 studenți străini, alături de 100 de doctoranzi.

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca este continuatoarea prestigioasei şcoli superioare de agricultură clujene, fondată în octombrie 1869, sub numele de Institut de Învăţământ Agronomic Cluj-Mănăştur. În anul 1906, Institutul a fost ridicat la rang de Academie, purtând numele de Academia de Agricultură Cluj. Aproape 50 de ani de la înfiinţare până spre sfârşitul deceniului al doilea al secolului trecut, şcoala agronomică clujeană a funcţionat cu o singura secţie – cea de Agricultură – cu durata studiilor de trei ani, iar diploma atribuită era de “agronom diplomat”. Făurirea statului naţional unitar în 1918, a deschis o nouă etapă în evoluţia şcolii agronomice clujene. Ea a parcurs un drum ascendent, rezultat al efortului şi competenţei multor generaţii de profesori şi discipoli care s-au succedat în agronomia clujeană în aceasta perioadă. Din anul 1921, învăţământul superior agronomic din ţara noastră a fost legiferat la patru ani de studii, din care trei ani studii teoretice, iar al patrulea ca stagiu de practică în ferme de stat sau particulare. Din anul 1922, absolvenţii au primit diploma de “inginer agronom”. În anul 1929, prin reorganizarea şi modernizarea învăţământului agronomic superior, agronomia clujeană a luat denumirea de “Academia de Înalte Studii Agronomice Cluj”. Între anii 1940-1945, ca urmare a Dictatului de la Viena, Academia agricolă clujeană (cadrele didactice, studenţii şi o parte din inventarul său) s-a refugiat la Timişoara, unde şi-a desfăşurat activitatea sub denumirea de “Facultatea de Agronomie Cluj – Timişoara”. În anul 1945, Facultatea de Agronomie a revenit la Cluj iar din 1948 funcţionează sub denumirea de “Institutul Agronomic Cluj”, iniţial având o singură Facultate, cea de Agricultură. în anul 1959 s-a înfiinţat Secţia de Zootehnie iar în anul 1962 Facultatea de Medicină Veterinară. Actuala instituţie a purtat denumirea de Institutul de Învăţământ Agronomic Cluj-Mănăştur (1869-1906), apoi de Academia de Agricultură Cluj (1906-1929), fiind moştenitoarea de drept a patrimoniului Academiei de Înalte Studii Agronomice (1929-1948) şi a Institutului Agronomic (1948-1992). Universitatea a evoluat continuu de-a lungul timpului, prin diversificarea profilelor şi a specializărilor învăţământului superior agronomic. În 1935, în cadrul Facultăţii de Agricultură a fost înfiinţat un departament de Zootehnie, care a fost transformat în 1968 în Facultatea de Zootehnie. În 1992, au fost dezvoltate noi studii de biotehnologie, astfel încât facultatea a devenit Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii. Facultatea de Medicină Veterinară a fost înfiinţată în anul 1962, iar Facultatea de Horticultură în anul 1977. Prin hotărârea Senatului din data de 17.01.1990, Institutul Agronomic s-a structurat pe patru facultăţi: Agricultură, Horticultură, Zootehnie şi Biotehnologii, Medicină Veterinară. Această structură a fost aprobată de Ministrul Învăţământului prin Ordinul M.I. nr. 7751/27.04.1990. În şedinţa sa din data de 26 ian. 2012, Senatul Universităţii a aprobat înfiinţarea celei de a cincea facultăţii, Facultatea de Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor. Această decizie a fost aprobată prin HG 707/18.07.2012. Conform Hotărârii Senatului USAMV Cluj-Napoca nr. 8478/15.04.2022 (punctele 3 și 4) se aprobă înființarea Facultății de Silvicultură și Cadastru și schimbarea denumirii Facultății de Horticultură în Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală. Această modificare a structurii universității a fost aprobată în HG 433/03.08.2022 și publicată în MO 781bis/05.08.2022, astfel că, în prezent, în cadrul USAMV Cluj-Napoca funcţionează șase facultăţi. În baza autonomiei universitare, Senatul a hotărât ca, din anul universitar 1990/1991, „Institutul Agronomic” să primească denumirea de „Universitatea de Ştiinţe Agricole”, confirmat prin nr. 4894 din 22.03.1991. Din anul 1992 instituţia a funcţionat sub denumirea de “Universitatea de Ştiinte Agricole Cluj-Napoca”, potrivit HG 812 publicată în Monitorul Oficial 337 din 29.12.1992, iar din anul 1995, în baza OMI 4620/1995 instituţia primeşte numele de “Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca”, conform HG nr. 586/28.07.1995. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca (USAMV Cluj-Napoca) este instituţie publică de învăţământ superior, cu personalitate juridică şi deţinătoare a unui patrimoniu. USAMV Cluj-Napoca este o instituţie academică de învăţământ şi cercetare, caracterizată prin excelenţă în procesul educativ şi de cercetare, acoperind un spectru larg de specializări din domenii specifice agriculturii, horticulturii, zootehniei, biotehnologiilor, medicinii veterinare biologiei, ingineriei mediului, cadastrului, silviculturii, ingineriei produselor alimentare.

Al 4-lea Congres A.G.I.R. Cluj 1924

(Asociația Generală a Inginerilor din România)

Primele incercari, in Romania, de organizare a asociatiilor tehnico-ingineresti sunt consemnate in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea, când s-a infiintat "Societatea de Ingineri si Arhitecti" (1876). Cea dintai asociatie profesionala durabila a inginerilor a fost Societatea Politehnica, constituita in 1881, in prezenta Regelui Carol I, cu ocazia inaugurarii caii ferate Buzau-Marasesti, prima cale ferata din romania proiectata si executata de ingineri romani. Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (A.G.I.R.) a fost infiintata la Iasi, in anul 1918, anul Marii Uniri, avand ca scop "organizarea si sporirea cunostintelor si puterii de munca a inginerilor(...), pentru a aduce cel mai mare folos in opera de refacere a tarii (...), solidaritatea si sustinerea intereselor profesionale ale acestora". Cele doua asociatii si-au desfasurat activitatea in paralel pana in 1949, cand au fuzionat sub denumirea de Asociatia Stiintifica a Tehnicienilor. Sus am postat logo-ul A.G.I.R.. Aceasta din urma a purtat, consecutiv, mai multe nume: Asociatia Stiintifica a Inginerilor si Tehnicienilor intre anii 1951-1962 si Consiliul National al Inginerilor si Tehnicienilor pana in decembrie 1989. Prin Hotararea judecatoreasca 4/P.J. 1990 a reaparut pe scena societatii civile romanesti Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, continuatoarea de drept a organizatiilor ingineresti care au functionat in Romania pana la acea data. În decursul timpului, asociațiile inginerești au fost sprijinite de personalități ca Spiru Haret, Ion I.C.Brătianu, Vintilă C.Brătianu, Constantin F.Robescu, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, Nicolae Zane, George Nestor și alții. Astăzi A.G.I.R. scoate: Ziarul Univers ingineresc, bilunar de informare, Buletinul A.G.I.R., apare trimestrial conținând lucrări prezentate de la diferite manifestări științifice și Anuarul A.G.I.R., cuprinzând materiale despre evenimentele legate de AGIR. Recunoașterea activității în domeniul ingineresc se face de către A.G.I.R. prin: Premiul AGIR, instituit în anul 1995. decernat anual în data de 14 septembrie, de „ziua inginerului”, premiu care se acordă pentru lucrări deosebite, proiecte, realizări sau tratate de înalt nivel tehnico-științific, Medalia Premiul de excelență care se acordă personalităților care au contribuit substanțial la dezvoltarea asociației și Medalia AGIR, care se acordă persoanelor cu activitate deosebită în asociație sau/și în domeniul ingineresc.

Campion regional Cluj - patinaj

Patinajul este o competiție sportivă, care aparține de sporturile de iarnă și care cuprinde probe practicate cu patinele. El cuprinde disciplinele:

Patinajul artistic - sport de iarnă care constă în executarea de elemente specifice precum sărituri, piruete ș.a. pe o suprafață acoperită de gheață. Cele 4 discipline în care se poate concura la nivel Olimpic sunt proba de individual masculin, individual feminin, perechi și dans pe gheață. Disciplinele non-olimpice includ patinajul sincronizat. În competițiile de seniori, patinatorii execută de regulă două programe: programul scurt și programul liber care, depinzând de disciplină, pot include elemente precum piruete, sărituri, pași, ridicări, sărituri aruncate, „spirala morții”, secvențe de pași ș.a.
Patinajul viteză - sport de iarnă, care constă în curse pe diferite distanțe pe o pistă acoperită cu gheață. Pista are forma ovală iar patinatorii ating viteze de peste 60 km/oră.
Patinajul viteză pe pistă scurtă (Short-track) - sport de iarnă asemănător patinajului viteză, care se desfășoară pe o pistă scurtă de 111 metri și folosește patine cu lame mai scurte decât cele de long-track, îndoite într-un arc care reflectă direcția virajului pe gheață. Tehnica de patinare este caracterizată de o poziție înclinată a corpului, cu mâna atingând gheața în timpul virajelor.

Insigna - F.C. Universitatea Cluj 1919 (Fotbal Club)

Universitatea Cluj (cunoscut mai ales sub numele de „U” Cluj) este un club de fotbal din Cluj Napoca, România, cunoscută și sub numele CSU sau Știința. „U” Cluj a făcut parte din Club Sportiv Universitatea Cluj. CS Universitatea Cluj a fost inființat în septembrie 1919 de către Societatea Sportivă a Studenților Universitari. În fruntea acestei asociații se afla prof. univ. dr. Iuliu Hațieganu, cel care este recunoscut ca fondatorul si primul președinte al clubului. Fiind semnul distinctiv al studenților clujeni, "șepcile roșii" a devenit numele de alint al echipei. Echipa mai este cunoscută și sub denumirile: Studenții sau Alb-negrii. În anul 1994 secția de fotbal, numită acum SC Fotbal Club Universitatea Cluj SA, s-a desprins din punct de vedere administrativ din clubul de sport, devenind un club profesionist de fotbal. Din 1932 până în prezent, a participat fără întrerupere la toate edițiile campionatului românesc de fotbal. A jucat 53 de sezoane în Superliga României, 17 în Liga a II-a și in sezon în Liga a III-a. Singurul trofeu câștigat în întreaga sa istorie este Cupa României din anul 1965. Sus am postat câteva logo-uri ale clubului de-a lungul anilor şi modernul stadion al clubului, recent construit (30201 locuri pe scaune).

Feleacu Running Hills

Piesa de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor competiției de alergare în teren variat – Feleacu Running Hills, ce are loc pe dealul Feleacului, în apropierea municipiului Cluj-Napoca.

Feleacu Running Hills este o competitie sportivă cu taxă de participare pentru amatori si profesioniști care are ca scop promovarea mișcării în aer liber, in natura. Competiția este organizată de SPORT MANAGEMENT EVENTS – ACS ULTRA LIFE. Concursul este deschis celor care au împlinit vârsta de 18 ani și sunt apți din punct de vedere medical să susțină acest tip de efort, pe baza declarației pe propria răspundere semnată la validarea înscrierii. Pot participa și persoane care au 14 ani împliniți numai cu declaratie de aprobare din partea ambilor părinți sau a tutorelui legal, și adeverință de la medic că sunt apți pentru efort fizic participare semimaraton de trail. Pe parcursul traseului vor fi amenajate puncte de control și puncte de alimentare unde se vor găsi băuturi energizante, apă, fructe, zahăr și diverse produse alimentare. Punctele de control și punctele de realimentare vor fi marcate corespunzător și vor fi vizibile.

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în latină Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și fotografiile câtorva frumoase monumente clujene de cultură și arhitectură.

Școala de comerț

Sanatoriul Cozmuța

Hotelul Astoria

Hotelul Franz Josef

Gimnaziul evanghelic reformat

Clinicile universitare

Căminul studențesc Diak "Menza"

Biserica izraelită Mănăștur

Biserica Buna Vestire

Casa de păstrare

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Reședința județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Cluj, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.