Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Nord – Pas de Calais. În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos este marcată inscripția: “NORD-PAS DE CALAIS” (denumirea regiunii în limba franceză). Aproximativ central sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise.

Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 250000 exemplare

Nord-Pas-de-Calais a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței până la reforma administrativă din 2014. Capitala regiunii era orașul Lille, iar regiunea cuprindea 2 departamente. La 1 ianuarie 2016 a fuzionat cu Picardia, formând noua regiune Hauts-de-France. Locuită încă din vremuri periostorice, regiunea Nord-Pas-de-Calais a fost totdeauna una dintre cele mai strategice și astfel cele mai râvnite regiuni ale Franței. Ea a fost cucerită pe rând de triburi celtice, de roma, de franci și alemani. A fost contestată de Anglia, Franța și Burgundia în timpul războiului de o sută de ani. A fost anexată de Țările de Jos Spanile în 1598, fiind oferită ca dar de nuntă și reanexată Franței în secolul al XVII-lea. În timpul secolului al XIX-lea regiunea a suferit o industrializare masivă, devenind una dintre principalele regiuni industriale ale Franței, a două după Alsacia-Lorena. În timpul celor două războaie mondiale regiunea a fost aproape complet ocupată de către Germania.Multe orașe și suprafețe întregi au fost complet distruse în urma celor patru ani de război de tranșee, regiunea suferind devastări incomparabile cu cele ale celorlalte regiuni franceze. Regiunea este puternic urbanizată, peste 83% din locuitori locuind în orașe. Cu peste 4 milioane de locuitori, reprezintă 7% din populația Franței, are cel mai mare procentaj de tineri sub 25 de ani și una dintre cele mai scăzute rate ale mortalității. Regiunea cuprinde opt aglomerații de mai mult de 100.000 de locuitori dintre care una cu mai mult de 1.000.000 - metropola Lille. Zona minieră din Nord-Pas-de-Calais a fost înscrisă în anul 2012 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Regiunea este organizată în 13 arondismente, 156 cantoane și 1546 de comune.

2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Pays de la Loire. În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos și puțin este marcată inscripția: “PAYS DE LA LOIRE” (denumirea regiunii în limba franceză). Deasupra cuvântului PAYS sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise.

Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 200000 exemplare

Pays de la Loire (în traducere Ținuturile Loarei) este una dintre cele 18 regiuni ale Franței. Capitala regiunii este orașul Nantes iar regiunea cuprinde 6 departamente. Regiunea a fost creată în 1955 împreună cu celelate regiuni ale Franței, dar spre deosebire de acestea, Pays de la Loire nu corespundea la data creării sale nici unei entități administrative care să o fi precedat, cele cinci departamente constituente fiind regrupate doar pe considerente pur administrative, economice și politice. Regiunea cuprinde porțiuni din vechile provincii franceze Anjou, Bretania, Maine, Perche și Poitou. Regiunea a fost creată ca o regiune de susținere a orașului Nantes, cel mai dezvoltat din punct de vedere economic al regiunii. Industria grea este foarte prezentă în acesta, în apropiere aflându-se Șantierele Atlanticului unul dintre cele mai mari șantiere navale din Europa. De asemenea Airbus și Alstom (producătorul trenurilor TGV) au facilități de producție aici. Organizarea regiunii se prezintă astfel: 14 arondismente, 157 cantoane și 1462 de comune.

3. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Picardie. În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea stângă-jos este marcată inscripția: “PICARDIE” (denumirea regiunii în limba franceză). La partea cea mai de jos sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise.

Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 100000 exemplare

Picardia a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reforma administrativă din 2014. Capitala regiunii era orașul Amines, iar regiunea cuprindea 3 departamente. La 1 ianuarie 2016 a fuzionat cu regiunea Nord-Pas de Calais, formând noua regiune Hauts de France. În regiune au avut loc bătălii importante în timpul celor două războaie mondiale, aici având loc crâncena bătălie de pe Somme din primul război mondial. Nordul regiunii a suferit foarte mult în urma crizei economice din ultima perioadă, dar sudul se bucură de o creștere constantă, în mare partea datorată proximității față de regiunea pariziană. Organizarea regiunii era următoarea: 13 arondismente, 129 cantoane și 2292 comune.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx___________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Centrul de instrucție al aeronauticii

Tecuci - Bacău 1920 - 2020

La 16 iunie 1920, s-a înființat, pe aerodromul Tecuci, Centrul de Instrucţie al Aviaţiei. Peste 100 de ani, continuatoarea tradițiilor militare a acestei prestigioase instituții este Baza 95 Aeriană Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu, din Bacău. Primele zboruri în preajma Bacăului au loc în septembrie 1911, atunci când aviația română a participat la manevrele regale care s-au desfășurat între Roman și Pașcani, sub directa supraveghere a principelui Ferdinand al României. Terenuri de zbor erau în zona Bacăului la Mărgineni și Roman. În anul 1915, în comuna Mărgineni, a fost înființat primul aerodrom din județul Bacău. În preajma intrării României în Primul Război Mondial, a urmat amenajarea unor aerodromuri militare la Răcăciuni, Gărbovana, Borzești, Onești și Gherăiești. În slujba aripilor româneşti, povestea Bazei 95 Aeriană Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu din Bacău se află la intersecţia perfectă dintre tradiţie şi modernitate. Este continuatoarea Centrului de Instrucţie al Aviaţiunii, înființat la 16 iunie 1920, pe aerodromul Tecuci.

După 1945, Centrul de Instrucţie al Aeronauticii, așa cum fusese redenumit în 1924, a fost supus unor restructurări şi redislocări. A funcţionat în localităţile Mediaş, Tecuci, Buzău. În anul 1953, a fost desfiinţat, sarcinile sale fiind preluate de alte instituţii de învăţământ. La 21 august 1968, colonelul Aurel Niculescu, comandantul Aviaţiei Române, i-a înmânat comanda aerodromului, devenit atunci singurul aeroport militar din toată zona Moldovei, colonelului Ioan Puia, comandantul Centrului de Instrucţie al Piloţilor din Bacău. La 1 decembrie 1968, pe aerodromul Bacău, a renăscut Centrul de Instrucţie al Aviaţiei. În următorul an, 1969, aveau să ajungă la Bacău aeronavele MiG-21. Prin urmare, elevii care urmau să zboare cu supersonicul ajungeau mai întâi la Bacău, unde îşi completau orele necesare zburând cu MiG-ul 15, după care făceau trecerea pe MiG-21. În perioada 1969-1995, unitatea de la Bacău a asigurat trecerea pe avionul supersonic a unui număr de peste 500 de piloţi şi a asigurat perfecţionarea pregătirii de specialitate a peste 5.500 de militari din aviaţia militară. La 25 august 1995, a apărut Baza 95 Aeriană de Aviaţie, Vânătoare şi Bombardament, destinată să asigure pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă ale Grupului 95 Aviaţie Vânătoare, iar din decembrie 1997 piloţii militari din Baza 95 Aeriană au fost primii care au executat trecerea pe MiG-21 LanceR, varianta modernizată a MiG-21, aeronavă ce execută şi în prezent Serviciul de Luptă Poliţie Aeriană.

Insigna sportivă - Fotbal Club Muncitoresc (F.C.M.) Dunărea

F.C.M. Galați, denumiri alternative – F.C.Oțelul Galați (fotbal club), Dunărea Galați sau FCM Dunărea Galați, denumire actuală A.S.C. Oțelul Galați (Asociația Suporter Club Oțelul Galați) este un club profesionist de fotbal din Galați. Echipa s-a înființat conform deciziei Judecătoriei Galați din data de 19 iulie 2016. Echipa joacă pe Stadionul Oțelul, care are o capacitate de circa 13.500 de locuri, toate pe scaune. La sfârșitul anilor 1990, Oțelul s-a clasat sistematic în vârful ierarhiei primei divizii, având participări în cupele europene, iar în sezonul 2010–2011 a reușit să câștige chiar și titlul național. Culorile clubului sunt roșu-alb-albastru. În anul 1964, în urma reorganizării fotbalului gălățean, apare echipa Oțelul, formație care reprezenta nou-realizatul Combinat Siderurgic din localitate. În ediția 1968 – 1939 o găsim pe Oțelul promovată în Divizia B, Seria 1, având în lot jucători buni. În decembrie 1970, după o nouă reorganizare a fotbalului local, Oțelul devine F.C. Galați, care ulterior se transformă în F.C.M. Galați, iar în edițiile 1974 – 1975, 1976 – 1977 și 1979 – 1980 are prezențe în Divizia A (echipa fiind ulterior reorganizată și redenumită Dunărea Galați. Între timp, o parte din jucătorii fostei echipei Oțelul trec la divizionara C Dacia Galați, care, în ediția 1972 – 1973 devine din nou Oțelul și promovează pentru două sezoane în Divizia B, după care retrogradează în Divizia C și apoi dispare. În perioada 1976 – 1981, muncitorii de la Laminorul de benzi la rece al CSG alcătuiesc o nouă echipă, o înscriu în campionatul municipal, câștigând succesiv campionatul municipal, județean și Divizia C.După promovare însă, locul de divizionară "B" și o parte din jucători trec la Victoria Tecuci, care însă retrogradează după numai un sezon. Ceilalți jucători ai echipei activează în Divizia C, la echipa Metalo-sport, care la finele sezonului 1981 – 1982 promovează în divizia secundă, sub conducerea antrenorului Traian Ivănescu.

Cu această ocazie, echipa revine la denumirea de Oțelul, rămasă de atunci neschimbată. Pentru o perioadă, clubul rămâne forța a doua din fotbalul gălățean, echipa - fanion a orașului din sudul Moldovei fiind Dunărea CSU. Totul s-a schimbat însă în cursul anului 1985, când conducerea fotbalului local a decis ca Oțelul să devină echipa principală a orașului, în locul echipei Dunărea CSU, care tocmai pierduse promovarea în prima divizie. În 1986 reușește o spectaculoasă promovare în primul eșalon fotbalistic. În istoria sa echipa a jucat cu mari cluburi ale Europei. În data de 7 septembrie 1988, într-o atmosferă de sărbătoare, în fața a 32000 de spectatori adunați pe Stadionul Dunărea, Oțelul a învins pe Juventus Torino cu 1-0 prin golul înscris din penalty de Ion Profir. În retur torinezii au renăscut și au învins cu 5-a. În anul 2011 Oțelul a obținut primul titlu de campioană a României după ce a obținut următoarea linie de rezultate: 21 de victorii, 7 egaluri și 6 înfrângeri din 34 de meciuri oficiale jucate în Liga I. La data de 17 iulie 2011, Oțelul a câștigat Super Cupa României împotriva echipei Steaua București cu scorul de 1-0 prin golul marcat în minutul 15 de către Laurențiu Buș. Postura de campioană i-a garantat Oțelului o participare event în grupele UEFA Champions League, tragerea la sorți dovedindu-se neprielnică. A jucat cu FC Basel, Benfica Lisabona și Manchester United obținând rezultate modeste. După acel sezon, clubul a fost preluat de omul de afaceri Dan Adamescu. Deși primise bani din participarea în Liga Campionilor și avea profit de ordinul milioanelor, acesta a cerut insolvența clubului, mituind judecătorii în acest sens. Clubul, devalizat, nu a mai putut plăti jucătorii și a retrogradat. În sezonul 2015-2016, a trebuit să joace și acolo cu juniorii și a retrogradat în Liga a III-a. Nu a putut ieși din insolvență și a dat faliment în primăvara lui 2016. Suporterii clubului s-au reunit și au înființat o nouă echipă în liga a IV-a, pe care o consideră succesoarea Oțelului. Din primul sezon, echipa a promovat în Liga a III-a și apoi a luptat pentru promovare. Stadionul gălățean Oțelul este o arenă doar pentru fotbal, fără pistă de atletism, cu o capacitate de 13.500 de locuri pe scaune. Tribunele I și II sunt alcătuite din câte cinci sectoare, în timp ce peluzele au trei sectoare. Proprietarul Arenei este combinatul Arcelor Mittal Galați. Arena clubului gălățean a fost inaugurată în 1983 și a fost supusă unor ample lucrări de modernizare în 2006 și 2011. Stadionul beneficiază de o instalație de nocturnă cu o capacitate de 1400 lucși ce a fost inaugurată pe 5 mai 2011, cu ocazia meciului Oțelul Galați - Universitatea Craiova.

Insignă - Stema municipiului Galați

Stema municipiului Galați se compune dintr-un scut tăiat de un brâu ondulat, de argint. În partea superioară, pe albastru, o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint, navigând pe o apa; câmpul inferior, despicat. În cartierul din dreapta, pe roșu, doi pești de argint, ridicați cu capetele întoarse spre flancurile scutului. În cartierul secund, pe aur, un caduceu negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint formată din șapte turnuri. Semnificația elementelor stemei este următoarea:

Ambarcațiunea din partea superioara amintește faptul că acest oraș este un important port la Dunăre, atestarea sa documentară drept schelă (port) datând, după cum se știe, din secolul al XV-lea.
Peștii scot în evidență rolul acestui port în dezvoltarea pescuitului
Caducelul este atributul zeului Mercur, zeul comerțului. Acesta simbolizează intensa activitate comercială desfășurată aici, Galații ajungând în 1711, conform afirmației lui Dimitrie Cantemir, centrul comercial cel mai important de pe toată Dunărea, statut întărit după spargerea, în 1774, a monopolului turcesc în zonă, și mai ales după desființarea definitivă a acestuia, în 1829.

Ultra maraton Galați

Ediția a III-a 1- 2 aprilie 2023 - 24 h

Alergăm pentru tine și pentru ceilalți

Împreună suntem mai puternici - La luptă!

Produsul de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și sau câștigătorilor competiției Ultramaraton 24 h ce se organizează anual în municipiul Galați, pădurea Gârboavele.

Organizatorul evenimentului este Asociația Profesionala a Polițiștilor Locali Galati “GALPOL”, în parteneriat cu Asociația de Sprijin pentru Părinți si Copiii cu Autism Galati – “APCA” Galati. Competiția constă în trei curse:

”Ultramaraton pe echipe” – separat masculin și feminin, grupuri de 10 – 20 alergători, cu taxă și pauze admise, maxim 30 de echipe, vârsta minimă admisă – 16 ani, taxa de înscriere – 2000 de lei pentru fiecare echipă
”Ultramaraton individual” – separat masculin și feminin, cu taxă și pauze admise, maxim 100 participanți, vârsta minimă admisă – 16 ani, taxa de înscriere per individ – 120 lei
”Ultramaratonul copiilor” – cursă simbolică gratuită

Celor care termină cursele li se oferă medalii de participant (și câștigător când este cazul) dar și diverse materiale promoționale.

Jeton - Șantierul I.C.M.S.G. - 10122

(Întreprinderea de Montaje Siderurgice - Galați)

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este un jeton emis la comanda ICMSG (Întreprinderea de Constrcuții Montaj Siderugic Galați). Piesa este confecționată din tablă, are forma unui dreptunghi, cu chenar, pe ea fiind aplicate inscripțiile: “ICMSG” – numele prescurat al întreprinderii și numărul 10122 ce-l reprezintă pe un anume lucrător al întreprinderii. Se presupune că acest jeton era un fel de gaj pentru sculele și echipamentul de lucru pe care îl primea, desigur contracost, un muncitor la angajarea în întreprindere. La desfacerea contractului de muncă el preda toate sculele și echipamentul reprimindu-și suma bănească oferită la angajare. Astfel se manifesta mai multă grijă în folosirea sculelor și echipamentului de lucru primit, în momentul angajării.

Pentru realizarea marelui combinat siderurgic gălățean s-a infiinţat o firmă specializată – I.C.M.R.S.G. (Întreprinderea de construcții montaje și reparații siderurgice - Galați) – denumită mai târziu I.C.M.S.G. (Întreprinderea de construcții montaje siderurgice - Galați), care în doar şase luni a angajat peste 12000 de oameni. Practic, a golit de meseriaşi satele din sudul Moldovei şi nordul Munteniei. Organizarea de şantier a început în 1960, în iulie, dar până în iulie 1961 s-a construit doar infrastructura necesară constructorului. Această companie este antreprenorul general al combinatului siderurgic, denumit în prezent Mittal Steel. Principalii acționari ai companiei sunt asociația salariaților și conducerii, care deține 49,16% din titluri, Amerom S.A. - 35,52%, iar alți restul. I.C.M.S.G. a avut în anul 2007 o cifră de afaceri de aproximativ 18 milioane euro și venitul net de 377000 euro.

Jeton - U.M.N.G. - 368 MEC

(Uzina mecanică navală - secția Mecanică)

Și produsul de mai sus este tot un jeton emis, de astă dată, la comanda U.M.N.G. (Uzina Mecanică Navală Galați), fiind confecționat din alamă și având forma hezagonală. Pe el sunt marcate inscripțiile: “MEC” însemnând secția Mecanică și UMNG – denumirea prescurtată a întreprinderii precum și numărul 368 – reprezentând probabil un oarecare lucrător din secția mecanică. Se presupune că și acest jeton era folosit ca și gaj pentru sculele și echipamentul de lucru pe care îl primea, desigur contracost, un muncitor la angajarea în întreprindere. La desfacerea contractului de muncă el preda toate sculele și echipamentul reprimindu-și suma bănească oferită la angajare. Astfel se manifesta mai multă grijă în folosirea sculelor și echipamentului de lucru primit, în momentul angajării.

În anul 1870, Consorțiul Strousberg înființează la Galați Atelierele Căilor Ferate Române, cu scopul de a fabrica echipamentele și piesele necesare construirii, reparației și întreținerii căilor ferate. În anul 1948, Atelierele Căilor Ferate Române au fost naționalizate, devenind, la data de 05.11.1955, Fabrica de piese de schimb C.F.R. În anul 1966, Fabrica de piese de schimb C.F.R. devine Uzina Mecanică Navală, își extinde activitatea și își schimbă domeniul de activitate și profilul de fabricație în furnizor de echipamente navale pentru toate navele construite în România și nu numai. În anul 1973 Uzina Mecanică Navală îşi schimbă denumirea în Întreprinderea Mecanică Navală Galaţi. Din data de 23.11.1990, Întreprinderea Mecanică Navală Galaţi devine societatea comercială pe acțiuni MENAROM S.A. Galați, ca urmare a reorganizării întreprinderilor de stat în regii autonome şi societăţi comerciale. La sfârșitul anului 1998, urmare a privatizării, a devenit societate pe acţiuni cu capital majoritar privat – compania olandeză ALRICO BV. Începând cu luna octombrie 2007, MENAROM S.A. a fost preluată de grupul de firme P.E.C. şi, în prezent, funcţionează sub numele de MENAROM P.E.C. S.A. având acelaşi domeniu de activitate”. Având o experienţă bogată, de peste 40 de ani în domeniu, capacităţi de producţie apte să satisfacă cele mai diverse cerinţe tehnologice, precum şi cu un suport uman cu înalta calificare profesională, Menarom PEC se dovedeşte capabilă a îmbunătăţi calitatea şi diversitatea produselor sale destinate atât partenerilor din companiile ţărilor membre UE (Olanda, Germania, Norvegia, Grecia, Franţa, etc.) cât şi pieţei din România (Şantierul Naval Damen Galaţi, Şantierele Navale STX Brăila şi Tulcea, Şantierul Naval Giurgiu, Arcelor Mittal, etc.).Dotarea tehnică a societăţii Menarom PEC se compune din secţii şi ateliere de producţie în care se realizează o mare varietate de lucrări, pentru diverse produse şi repere. La execuţia produselor din gama de fabricaţie îşi aduc contribuţia, printr-un aport tehnic, conceptiv, constructiv şi de implicare totală şi celelalte departamente, servicii şi compartimente ale societăţii. Menarom PEC are deplina capabilitate şi disponibilitate de a răspunde la alte cereri speciale, diverse, având la bază proiectele beneficiarilor. Adresa de corespondență a societății este: Calea Prutului, nr. 12.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populatia orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite.

Casa Duca - Strada Cuza Vodă

Casele Jon Negoescu și Gheoca - Strada Domnească

Tribunalul

Hotel Bristol - Strada Domnească

Hotel Splendid

Fabrica de conserve de pește

Curtea de Apel

Vederi

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galati face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euroregiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați -Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat.