SCHWARZENBERG - AUSTRIA

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură și 

arhitectură din localitatea austriacă SCHWARZENBERG, bundes-

landul AUSTRIA INFERIOARĂ, din vremuri diferite, câteva 

vederi generale și trimiteri poștale ilustrate.       

Muzeul

Biserica catolică

Crucea

Ferma

Hotel Felsenburg

O intrare în localitate

Piscina

Trimiteri postale 

Vederi generale

xxx

DIN INTELIGENȚA ȘI 

SPIRITUALITATEA 

POPOARELOR LUMII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII 

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.  

Regizor, actor, scenograf, arhitect Liviu Ciulei 1923 - 2011

Schița decorului, Scenografia și Regia - Liviu Ciulei 1977 

"PESCĂRUȘUL" - Anton Pavlovici Cehov

Produsul medalistic de mai sus a fost realizat în anul 2023 la Monetăria Statului din municipiul București pentru a marca centenarul  nașterii regizorului român Liviu Ciulei. Medalia este confecționată în două variante de material compoziție: 

• argint sau aliaj de cupru și are următoarele caracteristici tehnice:
• anul emiterii – 2023
• emitent – Monetăria Statului din municipiul București
• tema – 100 de ani de la nașterea regizorului român Liviu Ciulei
• material (compoziție) – argint cu titlul de 99,9% sau aliaj de cupru
• forma – rotundă
• diametrul – 50 milimetri
• greutatea - 89 grame (cea de argint) și necunoscută (cea din aliaj de cupru)
• calitatea – patinată
• tiraje – 60 exemplare (cea de argint) și 40 exemplare (cea din aliaj de cupru)
• prețuri unitare de achiziție de la magazinele bucureștene ale monetăriei sau de la magazinul online www.romaniamint.ro, cu TVA inclus – 941 lei (cea de argint) și 453 lei  cea din aliaj de cupru.

Liviu Ciulei a fost un renumit regizor român, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar, care s-a născut la data de 7 iulie 1923 la Bucureşti și a decedat la data de 25 octombrie 2011 la Munchen, în Germania. A absolvit Conservatorul Regal de Muzică și Artă dramatică din București în vara anului 1946, studiind în paralel arhitectura, studiu pe care îl finalizează în 1949 cu un proiect de diplomă complex. A debutat ca actor în anul 1945 la Teatrul Mic în piesa Încătușarea după piesa Animal Kingdom a lui Philip Barry, ulterior alăturându-se echipei Teatrului Municipal București (devenit mai târziu Teatrul Bulandra) unde a profesat ca director artistic între anii 1963-1974. În perioada regimului comunist a fost urmărit de securitatea urmare a denunțurilor lui Ion Besoiu și Radu Beligan. În anul 1980 a părăsit România profesând în Europa, SUA, Canada și Australia. A fost director al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, statul Minnesota (SUA) si din 1986 profesor de teatru la universitățile new-yorkeze Columbia și New York. După 1989 a revenit în țară unde a regizat piese celebre, acceptând titlul de Director de Onoare al Teatrului Bulandra. Cariera de peste 60 ani a regizorului și scenografului Liviu Ciulei dezvoltată în contextul evoluției teatrului universal în a doua parte a secolului al XX-lea, însumează 184 de piese de teatru și operă, pe patru continente. Actorul Liviu Ciulei a creat personaje memorabile în 30 de piese de teatru dând viață unor personaje ca Puck, în „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, Agamiță Dandanache în „O scrisoare pierdută” de Caragiale pentru a aminti numai câteva dintre rolurile cunoscute publicului românesc. Pe lângă arta teatrală Liviu Ciulei a fost un inovator și în arta cinematografică, regizând 3 filme, semnând scenografia pentru 4 și interpretând roluri în alte 15 filme. Astfel, filmul „Valurile Dunării” este premiat cu Marele Premiu al Festivalului de Film de la Karlovy Vary, în 1960, iar bine-cunoscutul film, „Pădurea Spânzuraților”, premiat cu „Premiul pentru regie” la Cannes în 1965.

1918 - Marea Unire - Istoria românilor

Produsul de mai sus este o medalie realizată de către o companie privată străină care celebrează Marea Unire a românilor de la 1 Decembrie 1918. Pe avers în interiorul conturului României mari este redată un aspect de la Marea adunare de la Alba Iulia și un fragment din Rezoluția adoptată cu această ocazie. Pe revers sunt reprezentate întocmai cele cinci steme ale provinciilor românești (Țara Românească, Moldova, Transilvania, Dobrogea și Oltenia) reprezentate și pe stema actuală a României. A stârnit oarece derută reprezentarea foarte stilizată a acvilei din centru, care amintește de acvila de pe stema noastră națională, dar seamănă mai mult cu pajura de pe stema statului german. Piesa are următoarele caracteristici tehnice:

• forma – rotundă
• diametrul – 38,61 milimetri
• greutatea – 26 grame
• material (compoziție) – cupru înnobilat cu aur pur
• calitate – proof
• tiraj – 5000 exemplare

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

A 4-a Jamboree - Brașov 1936

Înainte de anii 1900, destul de timid, în teritoriile româneşti au început să-şi facă apariţia asociaţii şi cluburi de turism, ce s-au dedicat în activitatea pentru drumeţiile şi ascensiunile montane. Între ele se remarcă: Clubul Alpin al Transivaniei, fondat la Braşov în 1873; Erdély Kárpáti Egyésület (EKE), (Societatea Carpatină Ardeleană), fondată la Cluj în 1891; Asociaţia Carpatică a Transilvaniei, fondată în 1880 la Sibiu; Societatea Carpatină Sinaia, fondată în 1893; Societatea Turiştilor din România, fondată la Bucureşti în 1903. După primul Război Mondial, numărul iubitorilor de drumeţii montane creşte, apărând noi asociaţii, create în sprijinul acestora: Societatea Hanul Drumeţilor, fondată în 1920; Touring-Clubul României, fondat în 1926; Asociaţia Drumeţilor din Munţii României, fondată în 1929; Clubul Alpin Român, fondat în 1936, etc. Pe lângă organizarea de excursii în munţii Carpaţi, organizaţiile şi asociaţiile montane au avut ca scop amenajarea de trasee montane, dar şi construirea de cabane şi refugii montane, atât pentru membri cât şi pentru iubitorii de munte. În perioada interbelică, unele asociaţii, preluând tradiţia de la cluburile de turism din Europa centrală (Austria, Elveţia, Germania), au început să ofere membrilor însemne –mărturii ale locurilor pe unde aceştia au ajuns. Însemnele sunt sub forma unei insigne metalice, ce se ataşa cu ajutorul unor cuişoare la obiectul de sprijin al călătorului – bastonul. În general, aceste insigne, erau ornamentate cu imagini simbol ale locului sau evenimentului pentru care au fost create. Insigna prezentată mai sus a fost emisă în anul 1936 cu ocazia Jamboreei de la Brașov. Ea are forma unui scut cu dimensiunile de 45 x 26 milimetri, este confecţionată din alamă argintată, iar ca sistem de prindere, are trei orificii, câte două în partea superioară şi unul în partea inferioară. În imagine este simbolizat un vultur ce are pe piept un scut cu emblema oraşului Braşov, iar în gheare ţine câte un crin – simbolul cercetaşilor. În partea superioară este trecut textul A 4-a Jamboree, iar în partea inferioară Braşov 1936. SURSA – NET: https://cercetasia.blogspot.com/2011/03/jamboreea-de-la-brasov.html

A patra jamboree nationala s-a desfasurat intre 9 si 27 august 1936 la Brasov, in Poiana. La buna desfasurare a evenimentului au contribuit autoritatile locale (primaria si prefectura) si cercetasii brasoveni (Legiunea Brasov si comandantii de legiune si cohorta, dr. Sterie Stinghe si Stefan Furnica). Festivitatea de deschidere a fost onorata de prezenta regelui Carol al II-lea. Dupa ce din 1934 Cercetasia fusese inclusa in Oficiul de Educatie al Tineretului Roman (OETR), jamboreea de la Brasov precede cu numai cateva luni reorganizarea Străjii Țării (ianuarie 1937) si desfiintarea OETR (implicit si a cercetasiei). Anul 1936 este varful coabitarii strajeriei cu cercetasia. Notiunea de strajer incepe sa fie folosita din ce in ce mai des, anuntand schimbarile iminente. 

La Serbarile Restauratiei din acelasi an (8 Iunie 1936) regele Carol al II-lea apare in uniforma de strajer, iar principele Nicolae in uniforma de cercetas.

Blazonul unui oraș este mai mult decât un ansamblu de semne și simboluri convenționale specifice comunității locale. Acesta ascunde întâmplări și personaje istorice importante, dar și legende transmise prin viu grai de strămoșii noștri. Singura emblemă color din Brașov se află pe fațada principală a Casei Sfatului, devenită azi sediul Muzeului de Istorie. Aceasta este alcătuită dintr-un scut albastru pe care se află un trunchi de copac argintiu, ale cărui rădăcini ies dintr-o coroană aurie. Orașul presărat cu monumente și clădiri în stil gotic, baroc sau renascentist are o emblemă veche de peste 1.000 de ani. Coroana reprezintă simbolul puterii, iar trunchiul de copac cu cele 13 rădăcini este simbolul celor 13 comunități rurale din Țara Bârsei. Totodată, rădăcinile sunt atribuite locuitorilor din ținutul Bârsei, preocupați de munca pământului și comercializarea produselor la oraș. Ele întăresc cetatea și susțin trunchiul – simbol al orașului Brașov. Emblema se mai distinge și printr-o coroană argintie cu 7 turnuri, ce înnobilează armonios scutul albastru. La rândul lor, turnurile fac referire la municipiile reședință de județ. În ansamblu, sigla Brașovului poate fi descrisă prin următoarea afirmatie: „Intelepciunea și Puterea conduc de-a pururi Cetatea.” Prezint aici o istorie romanțată a simbolisticii vechii steme a orașului Brașov: Înainte de stabilirea germanilor în Transilvania, regele maghiar Solomon a purtat război împotriva cumanilor pe care i-a alungat în final peste graniță. La un moment al acestei lupte ploaie de săgeți se abăteau mai mult asupra regelui deoarece el se făcea cel mai vizibil prin strălucirea coroanei pe care o purta pe cap, coroana dându-l de gol în fața inamicului. Înțelegând pericolul, regele și-a depus coroana pe trunchiul retezat al unui copac, mai precis peste buturuga ce rămăsese din falnicul copac, el nemaifiind atât de vizibil. Astfel a evitat regele Solomon potopul de săgeți și a reușit să se retragă, abandonându-și coroana în acea pădure. Coroana regală a rămas neobservată mulți ani pe trunchiul de copac, până când au găsit-o sașii. Aici teutonii au construit cetatea Brașovia și în jurul acesteia s-a constituit o comunitate umană. Pe locul unde s-a găsit coroana s-a ridicat primăria comunității care s-a denumit Kronstadt (Orașul coroanei). Mai târziu toate clădirile, drapelele și scuturile orașului s-au decorat cu coroana pe trunchiul de copac cu rădăcini și apoi s-a încercat interpretarea stemei: Rădăcinile acesteia reprezintă cele 13 comunități rurale săsești din Țara Bârsei, ale căror locuitori, asemenea rădăcinilor, lucrează în pământ și își duc produsele la oraș. Așa cum rădăcinile nu doar susțin trunchiul copacului, ci îl și întăresc, pentru a nu putea fi doborât de furtuni, așa ajută și comunitățile săsești orașul și îl feresc de pieire. Așa cum rădăcinile unui copac nu sunt observate, așa e trecută cu vederea și munca tăcută a țăranilor. Trunchiul puternic simbolizează orașul: scoarța aspră și tare se aseamănă cu zidurile orașului și bastioanele. Coroana se aseamănă cu regele. Pe trunchi, coroana poate sta în siguranță, așa cum și regele se poate baza pe susținerea și loialitatea orașului Brașov și a sașilor.

Set 3 insigne pionierești - Tot înainte

De-a lungul existenţei sale ca organizaţie de masă a şcolarilor (1949-1989), Organizaţia Pionierilor a acordat o atenţie deosebită activităţilor în aer liber şi turistice. Această importanţă rezultă şi din faptul că până în 1966 (perioadă care se suprapune RPR-ului) Organizaţia nu a emis nicio insignă dedicată exclusiv sportului, în schimb a emis două pentru activităţi turistice: „Tânăr turist” şi „Micul turist”. Ulterior, în intervalul 1966-1989 au mai fost emise alte două insigne: „Tot înainte pentru activităţi turistice” şi „Roza vânturilor”. Pentru a le putea primi pionierii trebuiau să participe la drumeţii şi să aibă cunoştinţe de orientare turistică şi de acordare a primului ajutor medical. Insigna „Tot înainte” pentru activităţi turistice are forma unui triunghi echilateral (cu latura de 2,2 cm) şi vârful îndreptat în sus în interiorul căruia sunt reprezentate, de jos în sus, o apă (cu nuanţe de albastru deschis şi albastru închis prin intermediul cărora se sugerează valurile), nişte munţi albi, o bucată de cer albastru deschis şi în vârf un soare auriu. De-a lungul laturii de jos pe fond albastru închis este scris cu majuscule „TOT INAINTE”. La varianta cu email rece culorile folosite sunt mai închise decât la cea cu email cald. Sistemul de prindere constă într-o agrafă ataşată pe revers. Insignele au fost realizată din alamă cu email cald; alamă cu email rece şi alamă vopsită de Monetăria Statului la comanda Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor. Insigna mai apare şi sub denumirea de insigna turistică „Tot înainte”. Insigna putea fi primită de pionierii care participau cu regularitate la diferite forme de turism; cunoşteau principalele mijloace de orientare în natură; ştiau să acorde primul ajutor în caz de insolaţie, înec, fracturi, degerături, entorse, muşcături de animale; cunoşteau şi respectau regulile de circulaţie pe drumurile publice; cunoşteau sistemul de semnalizare cu ajutorul mijloacelor vizuale (fanion, lanternă). Insigna „Tot înainte” pentru activităţi turistice a făcut parte din prima serie de distincţii pe genuri de activităţi emise de Organizaţia Pionierilor după reformarea sa în 1966.

După vârsta de 7 ani, copiii înscrişi în sistemul de învăţământ deveneau pionieri, scopul organizaţiei fiind: educarea noii generaţii în spirit comunist. Organizaţia ”Pionierii României” a luat naştere la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1947, pionierii au fost încadraţi în UAER - Uniunea Asociaţiilor de Elevi din Romania. Doi ani mai târziu, pe 30 aprilie 1949, în cadrul unei şedinţe festive la care a participat toată conducerea PCR, s-a decis înfiinţarea primelor detaşamente de pionieri, luând naştere astfel Organizaţia Naţională a Pionierilor. De la înfiinţare şi până în 1966, organizaţia pionierească era subordonata Uniunii Tineretului Comunist. Pionierii lui Ceauşescu participau la ”activităţi obsteşti” precum creşterea viermilor de mătase sau creşterea iepurilor. Prima conferinţă naţională a Organizaţiei Naţionale a Pionierilor a avut loc în 1966. Atunci s-au aprobat primele regulamente pioniereşti precum ”Statutul unitatilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România şi Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România”. În Statutul Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România organizaţia pionierească se prezenta drept ”o organizaţie revoluţionară de masă a copiilor”: "Organizaţia Pionierilor educă şcolarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei şi devotamentului nemărginit faţă de poporul nostru, faţă de Republica Socialistă România, faţă de Partidul Comunist Român, ajută pe toţi copiii să cunoască tradiţiile şi trecutul glorios de luptă ale poporului şi ale clasei muncitoare pentru eliberare naţională şi socială, să îndrăgească frumuseţile şi bogăţiile ţării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obţinute în construcţia socialismului”. Numărul elevilor înregimentaţi în organizaţia pionierească a crescut în fiecare an. Statisticile oficiale arată că, în 1984, în România existau 2.690.000 de pionieri. Pionier devenea, odată intrat în sistemul de învăţământ, orice elev care trecea în clasa a doua. Foştii şomi ai patriei transformaţi în pionieri primeau botezul cu surle şi trâmbiţe în ceremonii festiviste din care nu lipseau cântecele şi poeziile dedicate conducătorului iubit. În cadrul ceremoniei, elevilor le era înmânată de colegii mai mari din clasa a IV-a cravata roşie de pionier. Ceremonia implica şi depunerea jurământului. La 8 ani, elevii jurau cu mâna pe steagul RSR: "Eu, (numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor. Pionierii erau ierarhizaţi în funcţie de rezultatele la învăţătură şi disciplină. Cei buni erau făcuţi ”comandanţi” şi primeau şnururi colorate în funcţie de grad: şnur roşu pentru comandatul de grupă, şnur galben pentru comandat de detaşament ceea ce însemna comandat de clasă, şnur albastru pentru comandat de unitate, adică cel care conducea toată şcoală. Uniforma de pionier pe care elevii o îmbrăcau la toate ceremoniile festive cuprindea nu doar cravată, ci şi o serie de accesorii precum inelul de plastic pentru cravată, curea, pe a cărei cataramă se regăsea stema ţării, trese şi semne matricole. Pionierii aveau nu doar jurământ, ci şi legământ şi deviză aşa cum prevedea Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România. “Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele – Republica Socialistă România; voi fi credincios poporului şi Partidului Comunist Român; voi respecta neabătut îndatoririle pioniereşti”, era legământul pe care îl rosteau în cadrul ceremoniilor elevii intraţi în rândurile organizaţiilor. ”Propăşirea societăţii socialiste”, ”înflorirea României socialiste” şi ”cauza partidului” erau termeni familiari copiilor de 8 ani, în timpul regimului ceauşist.  “Pentru gloria poporului şi înflorirea Romaniei socialiste, pentru cauza partidului - inainte! Tot înainte”, suna deviza pionierilor români. Aproape în toate reşedinţele de judeţ şi oraşele mari s-au constituit începând cu 1949 case ale pionierilor. Acestea erau locurile în care se desfăşurau ceremoniile de primire în rândurile organizaţiei, dar şi alte evenimente festive. Organizaţia Pionierilor acorda atât distincţii individuale, cât şi colective elevilor fruntaşi la învăţătură. Meritele erau recunoscute prin trese, insigne sau titluri precum „Pionier de frunte”, „Pionier fruntaş în munca patriotică”. Unităţile şcolare cu merite deosebite primeau distincţii colective care constau în diplome precum „Unitate fruntaşă” sau „Detaşament fruntaş”. Anul 1989 a marcat aniversarea a 40 de ani de la crearea Organizaţiei Pionierilor. A fost anul în care comuniştii au dorit intensificarea activităţii ”de educare şi formare a copiilor în spiritul valorilor şi normelor moral-politice specifice omului nou al societăţii noastre socialiste, gata oricând să slujească cu devotament patria, partidul şi poporul, cauza socialismului şi comunismului pe pământul scump al patriei”. Cu prilejul anului aniversar la nivelul organizaţiei s-au luat în 1989 o serie de măsuri: ”La nivelul tuturor detaşamentelor şi unităţilor de pionieri vor fi intensificate acţiunile politico-educative pentru cunoaşterea temeinică, aprofundată de toţi elevii, a politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, a măreţelor realizări obţinute prin muncă eroică de poporul nostru, sub conducerea înţeleaptă a PCR, în anii socialismului, şi, cu deosebire, în perioada inaugurată de istoricul Congres al IX-lea al partidului, perioadă pe care întreaga noastră naţiune, într-o deplină unitate de gând şi faptă o numeşte cu dragoste, profund respect, aleasă preţuire şi vibrantă mândrie patriotică Epoca Nicolae Ceauşescu”. Organizaţia s-a desfiinţat în anul căderii comunismului. SURSA – NET: http://historia.ro/sectiune/general/organizatiile-de-pionieri-botezul-comunist-pe-2275850.html

Insigna - B.A. (Banca Agricolă) 120 ani

Banca Agricolă a fost o bancă românească înființată la data de 30 octombrie 1872 având ca instituție financiară de origine Creditul Funciar Rural. Această instituție s-a transformat la 1 aprilie 1937 în Creditul Național Agricol. Din ea, în octombrie 1954 a luat ființă Banca Agricolă. La data de 1 decembrie 1968 din ea a fost creată Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară. După revoluția din 1989, la 1 decembrie 1990, în baza legii 15/1990 și a HG 1196/1990 s-a înființat Banca Agricolă, ca societate pe acțiuni. Fiind o bancă de stat, puterea politică a impus acordarea unor credite neperformante către diverse "găuri negre", credite care nu au mai fost recuperate și pe care le-au plătit contribuabilii, ceea ce a adus Banca Agricolă în stare de faliment. Prejudiciul total a fost de 800 de milioane de dolari. După ce banca a intrat în dificultăți, în noiembrie 2001, statul român a reușit să scape de Banca Agricolă, care a fost preluată de consorțiul format din banca austriacă Raiffeisen Zentralbank (RZB) și Fondul Româno-American de Investiții (FRAI), privatizarea costând statul român 150 milioane de dolari, în condițiile în care închiderea băncii ar fi presupus costuri mult mai mari, care s-ar fi ridicat la peste 250 milioane de dolari.
Pentru preluare, Raiffeisen Bank a plătit statului 15 milioane euro cash și a făcut o majorare de capital de 37 milioane de dolari.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII

Arhitect scoțian Alexander Greek Thompson,

a trăit între anii 1817 - 1875

Două detalii vignetă de pe felicitări franceze

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 05.03.2024