MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI - COMUNA C.A.ROSETTI

C.A.Rosetti este o comună din județul Buzău care mai include și satele: Bălteni, Bâlhacu, Cotu Ciorii, Lunca și Vizireni. Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județul Brăila, în Câmpia Bărăganului, pe malul drept al râului Buzău. Este străbătută de șoseaua națională DN2B,  care leagă Buzăul de Brăila. Prin comună trece și calea ferată Buzău-Brăila, comuna fiind deservită de halta cu acealși nume. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3713 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 94,55% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei C.A. Rosetti astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,26% și restul – nedeclarată sau altă religie. Pe raza comunei sunt patru obiective de interes turistic: o așezare din epoca migrațiilor (secolele al III-lea–al IV-lea e.n.), aflată la 2 km vest de satul Bălteni, și situl arheologic de la Lunca, aflat în zona sediului fostului CAP și două monumente memoriale, funerare (începutul secolul al XIX-lea) situate în jurul satului Bălteni. 

În imediata apropiere a şcolii şi a bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din satul Bălteni, a fost ridicat în cinstea eroilor satului un mic monument, în formă de obelisc, aşezat pe un postament în trepte. Numele eroilor şi inscripţia sunt ilizibile.  

Lângă şcoala veche a satului, situată în centrul localităţii Cotu Ciorii, a fost ridicat un monument în formă de cruce al cărui soclu este susţinut de un postament hexagonal în trepte, protejat de stâlpi metalici legaţi între ei cu lanţuri de metal. În jurul monumentului a fost amenajat un mic parc. Pe soclul crucii, în faţă, se află inscripţia, „Cinste eroilor căzuţi pe câmpul de luptă din 1916-1918”, urmată de numele acestora, iar pe spatele soclului se află inscripţia, “Slavă eroilor căzuţi în războiul mondial 1941-1945”, după care sunt inscripţionate numele lor. 

Peste drum de şcoala din satul Lunca, în anul 1980, a fost „Ridicat la iniţiativa lui Ene Petre cu soţia Tinca şi Pană Ştefan cu soţia Maria”, cum ne spune inscripţia, un monument în formă de obelisc, cu o cruce în vârf ale cărei braţe sunt unite de o coroană. Monumentul este susţinut de un postament de formă pătrată în trepte. Inscripţia de pe frontispiciu ne spune că, „Acest monument s-a ridicat în amintirea luptătorilor morţi vitejeşte pe câmpul de luptă” între 1916 - 1918 şi 1941 - 1945, pe monument fiind inscripţionate numele acestora.   

În curtea bisericii cu hramul „Sfânta Parascheva” din satul reședință al comunei C.A.Rosetti, se află o cruce masivă din piatră pe care este săpat în relief anul „1935” şi este înfăţişat Iisus Hristos, sub care găsim inscripţia „În amintirea eroilor 1916 - 18”, urmată de numele acestora. Alături este o cruce mai mică, din ciment, ridicată pentru „Sergent Prefac Grigore, contingentul 1926, mort la 20 septembrie 1941 la Dalnic lângă Odessa”. În biserică există două tablouri ale căror rame au fost donate de familia Posea Ion, „În amintirea eroilor căzuţi în 1916-1919” şi „În amintirea eroilor căzuţi în 1941-1945”, cu numele eroilor satului.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

___________xxx___________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI 

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala). 

În anul 1913 statul român a instituit Crucea “Meritul Sanitar”, distincţie menită a răsplăti personalul medical specializat, ca şi persoanele care au ajutat voluntar spitalele şi lazaretele de îngrijire a militarilor şi civililor bolnavi de holeră, în timpul celui de-al doilea Război Balcanic (1913). Această decoraţie a căpătat statut de distincţie militară în timpul Primului Război Mondial. 

Tot pentru a răsplăti eforturile personalului medical a fost instituit, în 1917, Ordinul “Crucea Regina Maria”; ambele decoraţii amintite erau organizate pe câte trei clase şi, până în 1947, au constituit distincţiile specifice acestui domeniu. 

După abrogarea tuturor vechilor decoraţii româneşti, pentru personalul medical şi sanitar a fost creat, în 1969, Ordinul “Meritul Sanitar”, organizat pe trei clase, precum şi Medalia "Meritul Sanitar" care avea o singură clasă. În data de 15 decembrie 2003 Parlamentul României a adoptat Legea privind Ordinul Meritul Sanitar şi Medalia Meritul Sanitar Bucureşti din care citez; “ Ordinul Meritul Sanitar se poate acorda medicilor civili sau militari şi persoanelor cu studii superioare, cetăţeni români sau străini, care au avut merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei, în combaterea unor epidemii, în domeniul cercetării şi practicii medicale, în creşterea prestigiului ştiinţei medicale româneşti şi în asigurarea asistenţei medicale, atât pe timp de pace, cât şi în situaţii de conflict armat sau de război. 

Ordinul Meritul Sanitar se prezintă: a) pentru personalul civil, sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul şi rozeta; b) pentru militari, sub trei forme cu valoare ierarhică egală: însemnul, bareta şi rozeta. Însemnul Ordinului Meritul Sanitar este o cruce confecţionată din argint, emailată roşu, având între braţe un fascicul de raze metalice. Panglica şi bareta Ordinului Meritul Sanitar, conferit ca decoraţie militară de război se deosebesc de panglica şi bareta Ordinului Meritul Sanitar, conferit ca decoraţie civilă, prin aplicarea pe margini a unui fir auriu. 

Medalia Meritul Sanitar se poate acorda personalului medico-sanitar civil sau militar fără studii superioare, cetăţeni români sau străini care s-au distins prin activităţi meritorii în toate domeniile 2 curente medicale, atât pe timp de pace, cât şi în situaţii de conflict armat sau de război.  

Medalia Meritul Sanitar se prezintă: a) pentru personalul civil, sub o singură formă: însemnul; b) pentru militari, sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul şi bareta. Însemnul Medaliei Meritul Sanitar este o piesă circulară cu bordura puţin proeminentă, mărginită de un cerc perlat şi este confecţionată din tombac. Panglica Medaliei Meritul Sanitar conferită ca decoraţie militară de război se deosebeşte de panglica Medaliei Meritul Sanitar conferită ca decoraţie civilă, prin aplicarea pe margini a unui fir auriu. 

Mihai - Marele voievod de Alba Iulia

(Regele Mihai al României)

Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena. A incetat din viata, in ziua de 5 decembrie 2017, la resedinta privata din Elvetia. Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa. In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana. Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan. La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I. In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni. Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947. Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956. Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie. Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei. In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu. Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra. Regele Mihai si Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor au ales sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.  

Placheta - Ajutorul legionar 

„Ajutorul Legionar” a fost o organizație de binefacere care a funcționat în timpul guvernării legionare, oferind sprijin material unor familii sărace din țară printr-o rețea de cantine și restaurante populare.  

A fost fondată la data de 26 septembrie 1940 de către Ilie Gârneață om politic de extremă dreaptă, care a trăit în perioada anilor 1898 – 1971.  

Asociația economică a Comitatului Cenad

Medalia de mai sus a fost emisă de Asociația economică a Comitatului Cenad. Ea este confecționată din alamă, este rotundă și are diametrul de 36,8 milimetri. În centrul câmpului aversului medaliei este reprezentat Sfântul Gilbert în picioare, ținând în mâna dreaptă o suliță și o ramură de palmier iar în stânga cârja episcopală, deasupra capului fiind aplicată inscripția curbată; “S.GILBERT”. La exterior, pe conturul medaliei, între două cercuri continue e aplicată inscripția;”CENAD MEGYE GAZDASAGE EGYLETE” (Asociația economică a Comitatului Cenad). Pe reversul medaliei este reprezentată o cunună de ramuri de  laur legate jos cu o panglică, închizând un câmp liber destinat ștanțării manuale a concurenților câștigători.    

Comitatul Cenad a fost o unitate administrativă a regatului ungar din secolul al XI-lea  și până în 1920. În prezent, teritoriul acestuia se găsește în vestul României și în sud-estul Ungariei. Capitala comitatului a fost orașul Macău (Ungaria). În anul 1910 comitatul se întindea pe 1715 kilometri pătrați și număra aproximativ 140000 de locuitori dintre care o zecime români. Partea românească a fostului Comitat Cenad se regăsește azi în vestul județului Arad, zona localităților Șeitin și Nădlac. 

Insignă ciclism - A.M.E.F.A  locul III - 1937 - gravor Csaky

(Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică Arad)

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR). 

A.M.E.F.A. este prescurtarea următoarei denumiri: Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică Arad, ce a fost înființată cu mai bine de 100 de ani în urmă. Sub egida acestei asociații s-au desfăsurat multiple competiții sportive pe tărâm arădean și chiar s-au înființat cluburi sportive cu numele AMEFA. În anul 1911 pe lângă compania de cale ferată Arad s-a înființat una dintre primele echipe de fotbal din România sub numele AMEFA Arad. Arad a fost una dintre primele echipe de fotbal din Arad, fondată în 1911, fiind afiliată la compania de cale ferată Astra, devenită ulterior Vagonul, Metalul, Energia, etc. AMEFA și-a făcut renume în perioada interbelică organizând nenumărate competiții (campionate) de ciclism în Arad și împrejurimi. Se cunosc o sumedenie de insigne din ciclism, care poartă inscripția AMEFA.  

Insigna - România

Insigna de mai sus ar putea fi logo-ul (emblema) vreunei asociații, societăți, firme sau companii românești. Nu dețin informații concrete cu referire la această insignă. Aș fi recunoscător celui care ar putea să-mi dea câteva detalii despre această insignă, la rubrica “comentarii” de la subsolul acestui articol. Cu mulțumiri!

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI POLITICE 

PE BANCNOTELE LUMII

Militar nobil și explorator portughez, 

guvernator al Indiei portugheze 

Francisco de Almeida, a trăit între anii  1450 - 1510

Detaliu vignetă de pe un nodgeld austriac

(bancnotă locală de necesitate)

Câteva ornamente decorative periferice

de pe acțiuni franceze  

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 27.02.2019