joi, 14 februarie 2019

TRENTO - ITALIA


Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură, câteva vechi trimiteri poștale, un jeton, o medalie, o
 monedă și un sigiliu sec din localitatea italiană TRENTO, 
provincia autonomă TRENTO - TIROLUL DE SUD
regiunea TRENTO. Deasupra am postat o acțiune emisă 
de BANCA COOPERATIVĂ din localitate.
Monumentul Cesare Battisti
Muzeul diocezan
Palatul Albere
Palatul Vescovo
Palatul Duomo
Piața Fiera
Primăria veche
Caza Cazuffi
Balconul castelului Buonconsiglio
Castelul Buonconsiglio
Catedrala San Viglio
Domul și Fântâna Nettuno
Biserica San Francisco 
Universitatea
Facultatea de științe
Aeroportul
Arhitectură locală
Vedere aeriană
Vedere generală
Trimiteri poștale locale
Jeton local
Medalie locală
Monedă locală
Sigiliu sec local

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

O MEDALIE 
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL ARAD

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna -  Adevărul - Arad - 1000
Adevărul de Arad este un ziar regional din Ardeal, format în anul anul 1989 prin transformarea vechiului ziar județean Flacăra roșie. Insigna de mai sus marchează apariția ziarului cu nr. 1000.  În septembrie 2005 ziarul a fost cumpărat de trustul de presă Inform Media iar astăzi se citește doar în mediu on-line. 
Insigna - Asociația turiștilor montani Arad
Asociatia Turistilor Montani ARAD a luat fiinta in 1990, cu scopul de a uni cat mai multi iubitori ai muntelui. In prezent cuprinde urmatoarele sectii: speologie, alpinism și cicloturism. Sediul central al asociației este situat pe Bulevardul Revoluției, la nr. 73. În cadrul asociației se desfășoară următoarele genuri de acțiuni:
  • Acţiuni de amenajare şi reamenajare a potecilor şi a marcajelor turistice;
  • Organizarea şi desfăşurarea de concursuri pe teme montane şi protecţia mediului, conferinţe, proiecţii de diapozitive sau video, expoziţii;
  • Realizarea de materiale publicitare specifice (publicaţii, insigne, ecusoane, fanioane, pliante, hărţi);
  • Excursii în grup, expediţii, tabere de agrement, tematice, de iniţiere şi aprofundare în diverse discipline montane... 
Floarea de colț este o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933. Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării. Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor. Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții. Floarea de colț, denumire alternativă Floarea reginei este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium, familia Asteraceae. 
Planta este înaltă de 5 – 20 centimetri și are inflorescența compusă din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.  
150 de ani de la fondarea formației civile de pompieri - Șiria
Pompierii civili sunt strucuri locale formate din bărbați ai localității cu tehnică adecvată, special instruiți pentru intervenție primară în caz de incendii pe raza localității. Aceste structuri sunt subordonate consiliului local al localității, oamenii având echipament adecvat de protecție. A se reține că acești oameni nu sunt plătiți pentru acest serviciu în folosul comunității.  
Șiria este o comună din județul Arad, care mai include și satele: Galșa, Mâsca. Ea este situată la limita de vest a Munților Zărand. La recensământul din anul 2011 comuna număra 8103 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011) dintre care: români – 77,76%, romi – 10,57%, maghiari – 2,87%, germani – 1,16% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Șiria, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,57%, penticostali – 11,5%, romano catolici – 4,67%, baptiști – 2,51%, adventiști de ziua a șaptea – 1,46% și restul – nedeclarată sau altă religie. Aici s-a născut scriitorul, jurnalistul și pedagogul Ioan Slavici (1848 - 1925), membru corespondent al Academiei Române din anul 1882. Enumăr mai jos câteva dintre atracțiile turistice ale acestei comune: Mănăstirea cu schitul de la Feredeu, Cetatea Șiria, Castelul Bohus - Șiria, Casa memorială Ioan Slavici - Șiria, Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1700 - 1750) , Biserica Adormirea Maicii Domnului din Galșa (1746), Castelul Galșa (sec.18) stil baroc cu elemente neoclasice și Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mâsca (1703).   
Cetatea Șiria este un monument istoric ce datează din secolul al XIII-lea, zidită pe Dealul Cetății (496 metri), de unde domină regiunea din jurul localității Șiria. Arhitectura cetății are câteva părți: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferențe de nivel. La vest peretele este lung de 24 m, înalt și cu găuri. Spre nord se văd rămășițele unui donjon (turn). A dispus de încăperi iar la subsol comunică în curtea exterioară printr-o ușă ce se închidea după necesități. Curtea exterioară avea dimensiuni de 36 - 38 m cu ziduri aproape intacte. Grosimea zidului este 130 cm, și înălțimea de 3,5 m. Spre nord este o deschizătură ce era una din porțile cetății. Peste șanțul din fața cetății a existat un pod mobil. Donjonul și zidul înconjurător sunt părțile cele mai vechi ale cetății. Donjonul cu vârful ruinat este lung de 109 m și lat de 18 m. În fața corpului central este un zid protector la o distanță de 2,5 m, închizând o curte mică de refugiu. Zidul înconjurător are lungimea de 28 m, cu intrare doar din partea de vest. Șanțul cetății situat în fața curții exterioare avea în unele porțiuni adâncimea de 10 m și o lățime de 14 m dar pe unele porțiuni a fost mai puțin abrupt. Tunelurile subterane au înălțime de 1,9 m și o lățime la bază de 1,8 m. Porțile cetății sunt patru la număr. Poarta principală pe latura nord-est de 2,9 m la bază dispunând de doua deschizături alăturate - una mare pentru carosabil și alta mică pietonilor. Poarta pe latura verticală a zidului protector, realizând accesul peste șanțul lat de 12 m și adânc de 6 m. Poarta pe zidul laturii vestice a curții exterioare și ultima poartă (nesigură) în corpul central. Materialele de construcție folosite sunt: piatră adusă din cariera Galsa, de la o depărtare de 3,5 km, varul stins direct pe piatră (mortar cald). Proveniența lui era din varnițele de la Agrișul Mare situate la 12 km distanță peste deal.
Matriță - C.F.R. Arad (Caile ferate romane)
C.F.R. Arad a fost un club de fotbal arădean, fondat în anul 1921 și dizolvat în anul 1985. În această perioadă clubul a cunoscut mai multe transformări și schimbări de nume după cum urmează: Gloria CFR Arad, Crișana CFR Arad, Locomotiva Arad, Unirea Arad și Rapid Arad. Cele mai bune performanțe inclusiv un loc doi în Divizia A 1929 – 1930 le-a obținut sub numele Gloria CFR Arad. Echipa și jucat meciurile de acasă pe stadionul CFR.
 
Insigna - EXPO - VI - Arad - 1980 (filatelie) 
Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. 
Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece  funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de  mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. 
Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale. 
Insigna - 150 de ani de fotografie ARAD
Ca multe dintre marile descoperiri științifice, fotografia este o invenție a secolului al XIX-lea. Dacă astăzi fiecare dintre noi deținem cel puțin un telefon cu care surprindem clipele dragi, evenimente marcante sau momentele memorabile din viața noastră, acum două secole, fotografia era "pour les connaisseurs" - apanajul marilor oameni de știință, chimiștii și fizicienii. Prima fotografie din lume a fost realizată de Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician de provincie care a 'fotografiat' în 1826 folosind o expunere de 8 ore, panorama de la fereastra sa din Le Gras. Ea a purtat numele de heliografie (pictură cu lumină). Pe baza descoperirilor lui, în 1837, Louis Jacques Mandé Daguerre dezvoltă strămoșul aparatului de fotografiat - daghereotipul, proprietar al invenției fiind statul francez. 1861 marchează apariția primei fotografii color, prin contribuția fotografului englez Thomas Sutton. În 1888, George Eastman (1854-1932), fondatorul firmei Kodak, produce prima cameră foto pentru public și primul serviciu de masă pentru developare și procesare. Sloganul publicitar al firmei sale a făcut până la falimentul tragic din 2012, înconjurul lumii: 'Tu apeși pe buton, noi facem restul!'. În 1889, Eastman produce prima rolă de film transparent, iar Edison (1847- 1931) introduce standardul internațional pentru pelicula de film foto: peliculă de 35 mm cu perforații laterale pentru transport. La mai mult de 100 de ani de la acele evenimente, procedeul nu s-a schimbat foarte mult, dar perfecționările aduse au fost numeroase. Ultima etapă în dezvoltarea recentă a științei fotografice, o realizează fotografia digitală, în 1975 - Kodak inventând primul aparat de fotografiat digital din lume, în 1998 fiind introduse primele camere digitale de uz public. Camerele cu roll-film sunt aproape date uitării de marea majoritate, cu excepția profesioniștilor tradiționaliști. În România, Carol Pop de Szathmary (1812 - 1887) este considerat părintele fotografiei din România. El a realizat "Albumul României", cu fotografii din țară, făcute între anii 1866-1868. Szathmary a fost primul fotograf de război în conflictul ruso-otoman din Crimeea (1853-1854) și mai apoi, al Războiului de Independență. L-a imortalizat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cât și pe viitorul rege Carol I al României. El a fost numit 'fotograf al Curtei Domnesci', cât și de 'fotograf al M.S.A. Doamnei', fotograf particular al Reginei Elisabeta. În Arad încă de prin 1895 s-au făcut unele încercări de înființare a unui club foto, dar acestea au eșuat pe rând. Pe la sfârșitul sec. al XIX-lea în Arad erau destul de multe ateliere foto din care amintim: Auerbach Miksa, Bloch Henrich, Hideki Ferencz, Honisch L. Istvan, Klapok Alajos, Kossak Jozsef, Krauss Bela, Loger Gustav, Ravasz Imre, Weisz Hugo. Majoritatea dintre aceștia erau, pe lângă fotografi și pictori, tipografi, papetari, librari. O parte din acești fotografi se pot regăsi în orașul nostru și în perioada interbelică: Bloch-librar, papetar și patron de tipografie din 1876 – în 1935 Ianca, soția sa încă mai conduce, după moartea sa, un magazin de articole foto, Krauss, Weisz, Kossak și alții. 
Anul 1906 marchează apariția primului club foto oficial în Arad. Acesta își dobândește personalitatea juridică la 30.11.1907. La început clubul îl avea ca președinte pe Stengl Emil, secretar fiind Guld Emil. Vechiul club era un colaborator principal al revistei 'A Feny' (Lumina) Budapesta din anul 1906. În această publicație de specialitate au apărut multe articole despre clubul arădean. Membrii clubului participau la diverse saloane foto în țară și străinătate (Berlin, Dresda, Viena, Frankfurt pe Main, Budapesta, Hamburg, Amsterdam, Riga, Kiev, Pecs). În 1911, la o expoziție de amatori la Frankfurt pe Main, Aradul, singurul reprezentant al Ungariei, a reușit să ia medalia de aur. Fotografi arădeni ca Jacques Faix, Matusik Marton, Bohus Laszlo, Guld Emil pot fi considerați printre întemeietorii „ pictorialismului în fotografia mondială. Sfârșitul celui de-al doilea război mondial a reprezentat un nou început pentru arta fotografică în Arad, când un grup de fotografi în frunte cu Kelen Ferenc au înființat Foto Club Arad în 1968. Până în anul 2001, președinți ai Foto Club Arad au fost Kelen Ferenc și Jireghie Virgil. De-a lungul anilor Foto Club Arad a organizat nenumărate saloane colective și personale. „Ars fotografica” a fost organizată în luna decembrie a fiecărui an începând cu anul 1981.
Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite.
Palatul Cenad
Biserica sârbească
Palatul Szantay
Biserica franciscană
Biserica minoriților (romano catolică)
Cetatea
Gara veche
Turnul de apă
Farmacia Dr.Foldes
Gara
Gara de motor
Liceul Moise Nicoară (Ioan Slavici)
Liceul pedagogic Țichindeal
Academia de comerț
Cazinoul
Colegiul național Elena Ghibu
Fabrica de automobile MARTA
Hotelul Crucea Albă și Monumentul Sfânta Treime
Obeliscul celor 13 generali
Palatul Băncii naționale
Palatul de Justiție
Palatul Hermann
Palatul Newmann
Teatrul de vară (demolat 1939)
Templul masonic Concordia
Podul Decebal
Primăria
Palatul de cultură (Filarmonica)
Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu statul Ungaria, la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 kilometri pătrați. Din punct de vedere al organizării administrative cuprinde; 1 municipiu – Arad, 10 orașe; Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișinău-Cris, Nădlac, Pâncota, Curtici și Sebiș, 68 de comune și 270 de sate. Sus am postat drapelul și stema județului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Arad dar și câteva vechi trimiteri poștale.
Vedere - Buteni
Vedere - Bârzava
Vedere - Cermei
Vedere - Chișineu Criș
Gara - Chișineu Criș
Vila Kovacs - Covăsânț
Vedere - Curtici
Poșta - Cuvin
Vedere - Dezna
Biserica catolică - Ghioroc
Castelul - Grăniceri
Vedere - Gurahonț
Vedere - Hălmagiu
Castelul - Ineu
Mocheea - Ineu
Vedere - Iratoșu Mic
Vedere - Lipova
Biserica ortodoxă - Macea
Vedere - Maria Radna
Castelul baronului Solymossy Lajos - Mocrea
Vedere - Nădlac
Biserica evanghelică - Nădlac
Vedere - Pâncota
Vederi - Pecica
Vedere - Șagu
Biserica - Sântana
Vedere - Sebiș
Biserica - Sebiș
Vedere - Sofronea
Vedere - Vinga
Biserica romano catolică - Vinga
Mănăstirea Bodrog - Zădăreni
Vedere - Zădăreni
Vedere - Șiria
Cetatea Șoimoș - Lipova
Ștrandul - Lipova
Castelul - Săvârșin
Mănăstirea - Feredeu
Grădina botanică - Macea
Vedere - Moneasa

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Militar și om politic portughez Pedro de Sousa Holstein, 
duce de Palmela, a trăit între anii 1781 - 1850

Detaliu vignetă de pe o acțiune românească

Câteva ornamente decorative periferice 
 de pe acțiuni olandeze

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 13.02.2019

Niciun comentariu: