Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Turnurile Al Bahar din Abu Dhabi, de 25 de etaje, au fost construite la intrarea de est a orașului, ele găzduimnd sediul central al Conisilului de Investiții din Abu Ahabi (aproximativ 1000 de angajați).

Având în vedere că într-o zi normală mercurul din termometre poate atinge și 48,8 grade Celsiuc, echipa de la companiile britanice Aedas Architects împreună cu specialiștii de la Arup Engineers au creat o fațadă specială care aduce un omagiu arhitecturii și designului tradițional arab. Modelele geometrice care compun aceste parasolare gigant conțin peste 1000 de elementele mobile care se contractă sau se extind pe parcursul zilei în functie de pozitia soarelui. Echipele de specialiști au căutat soluții pentru a menține interioarele răcoroase fără a consuma extrem de multă energie prin folosirea sistemelor de climatizare. Soluția găsită de specialiști a fost un design generat cu ajutorul computerului care crează o versiune modernă a traforurilor tradiționale (mashrabiya) care au protejat de secole casele din acele regiuni de soarele torid.Cu exceptia zonelor orientate spre nord, fatadele turnurilor sunt aproape in totalitate infasurate in aceasta retea geometrica.

Fiecare triunghi care compune reteaua este acoperit cu fibra de sticla si este programat sa raspunda in functie de pozitia soarelui. Seara, toate parasolarele se deschid urmand ca dimineata, pe masura ce soarele se ridica dinspre est fasii intregi din structura vor incepe sa se inchida. În plus, în conformitate cu tendințele actuale internaționale, sistemul funcţionează pe energie electrică din surse regenerabile, produsă de panourile solare amplasate pe suprafața clădirii. Tinand cont de strategiile de dezvoltare durabila implementate cat si transpunerea referintelor traditionale in arhitectura turnurilor, acest proiect a primit in 2012 premiul Tall Building Innovation.

2. Opera din orașul Guangzhou, provincia Guangdong, China, este cel mai important edificiu cultural al orașului, ce a fost inaugurat în data de 9 mai 2010, el fiind opera arhuitectului irakian Zaha Hadid.

Proiectul lui Hadia a fost selecat în urma desfășurării unui concurs internațional lansat în aprilie 2002. Teatrul a devenit cel mai performant centru cultural din sudul Chinei și este unul dintre cele mai mari trei teatre din China. Inaugurarea a constat în punerea în scenă a operei Turandot de Puccini, care în anii următori a devenit controversată în China. Ca și pietricele într-un izvor curat de eroziune, Opera din Guangzhou se află în armonie perfectă cu locația de pe malul râului. Designul său unic, dublu-bolovan, sporește farmecul orașului prin deschiderea acestuia către râul Pearl, unificând clădirile culturale adiacente cu zgârâie norii noului cartier Zhujiang. Marea sală de spectacole a centrului a centrului (1804 locuri pe scaune) este realizată din granit și oțel ea realizându-se pe timpul a cinci ani de zile. Criticul britanic de arhitectură Jonathan Glancey de la The Guardian a calificat construcția "într-o mare măsură teatrală și insistent subtilă“.

Clădirea are o suprafață utilă de 71000 de metri pătrați. Realizarea proiectului a însemnat o cheltuială de 1,38 miliarde yuani (200 milioane de dolari americani)

3. Societatea Vijay Associates (Wadhwa Developers) a comandat o clădire specială denumită The Ogg - Oul Cybertecture, în inima cartierului de afaceri din Mumbai - India, cel mai populat oraș din India și a noua zonă urbană cea mai populată din lume (vezi imaginile).

Clădirea a fost inspirată de ideea că planetele sunt ecosisteme naturale durabile care se dezvoltă și permit vieții să evolueze cu ea în timp, pentru a oferi oamenilor cel mai bun mediu posibil de a trăi și de a lucra. Oul Cybertecture a fost proiectat de firma James Law Cybertecture, el combinând arhitectura virtuală, designul ecologi și sistemele ingenioase de control cu ingineria evolutivă. Clădirea, cu suprafața utilă de 33000 metri pătraț, are spații de locuit și birouri distribuite pe 13 etaje, dar și o parcare subterană pe tei niveluri pentru 400 locuri de parcare. Ferestrele sale curbate creează o senzație mai spațioasă de interior, facilitată și de caracteristica sa principală inovatoare, și anume lipsa coloanelor obstructive deasupra podelelor sale largi. Pentru a obține forma ovală, a fost proiectată computerizat folosind ingineria evolutivă pentru o sofisticare de înaltă calitate și geometrică, care nu este doar pentru aspectul vizual, ci permite ca clădirea să aibă o suprafață de 10-20% mai mică decât alte clădiri tradiționale. Designul său se numește design solar pasiv, ceea ce înseamnă că poate distribui energie solară fără utilizarea dispozitivelor electronice, poate scădea câștigul de căldură și poate reduce încărcăturile energetice. Oul este plin de inovații axate pe perenitatea mediului. Designul său permite cea mai bună utilizare a luminii naturale, rezultând o cerere de energie mai mică decât media. Oul are panouri fotovoltaice pe fațada și turbinele eoliene de pe acoperiș, care îi oferă o sursă alternativă de energie electrică și o fac sustenabilă. Pe acoperiș se mai caracterizează și un alt element: o grădină naturală ridicată care ajută la răcirea clădirii, oferă oxigen și adăpostește oamenii atunci când au nevoie de odihnă. Printre inițiativele ecologice existente în clădire se numără și un sistem de reciclare a apei, gestionat printr-un sistem de recuperare a apei de ploaie, sisteme de purificare a apelor uzate, sistem de filtrare și celulă umedă.

Iată și alte inovații aplicate în proiectarea și realizarea acestei atipice clădiri: neconvenționale:

Toaletele sunt destinate monitorizării electronice a sănătății lucrătorilor prin indicatori precum semnele vitale, greutatea și tensiunea arterială, care pot fi semnalate medicilor dacă sunt considerate necesare.
Oamenii își pot personaliza viziunea de birou alegând un decor virtual în timp real din întreaga lume pentru a fi afișat pe geamurile lor de birou, pentru a se simți mereu relaxați.
Clădirea este concepută pentru a reduce automat consumul de energie în zonele și încăperile mai puțin utilizate.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

_____________xxx_____________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL BRĂILA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - În amintirea marilor lucrări edilitare

efectuate la Brăila în perioada 1911 - 1914

Placheta de mai sus a fost bătută pentru a marca încheierea marii lucrări de Alimentare cu apă a orașului Brăila din anul 1914. Placheta s-a realizat în mai multe variante de material compoziție: argint, bronz argintat și bronz patinat. Ea are dimensiunile de 110 x 75 milimetri ți este gravată de Carniol Fiul. Pe avers se prezintă în plan îndepărtat imaginea orașului Brăila, iar în prim plan Castelul de apă, conducte, robinete și un plan al alimentarii cu apă a orașului. În dreapta sus este aplicată stema județului Brăila iar în centru pe o placă sunt înscriși anii între care s-a făcut lucrarea;“1911 - 1914”. Pe revers este aplicată o legendă înscrisă pe unsprezece rânduri, primele două arcuite; “ÎN AMINTIREA MARELOR LUCRĂRI DE EDILITATE / EFECTUATE ÎN PERIOADA 1911 – 1914 / SUB PRIMARIATUL N. TH. FARANGA / CONSILIERI COMUNALI FIIND / ALEXANDRU ELIAT, ION I. PETROVICI, GAVRILĂ MARIN, CONST. GEORGESCU / DR. G. GEORGESCU, ENE GAGIULESCU, MIHAIL CUCOȘ, PETR. DIMOVICI/ GR. CHRISTESCU, ION VLĂDESCU, G. CIMPOIEȘU, D. ECONOMU, M. PANTELI / SERVICIUL TECNIC DE CONTROL FIIND: / INGINER INSP. GENERAL G. PANAIT, INGINER ȘEF C. COSTACHE, INGINER D. GERMANI / ANTREPRENORI: / FRIED & ADORJAN, MOTZOI & RESCHOVSKI”.

Castelul de apă din Brăila, înalt de 35 de metri, a fost construit în anul 1912 de către Elie Radu, planurile sale arhitecturale reușind o performanță destul de impresionantă – aceea de a alimenta cu apă jumătate din populația orașului Brăila. De-a lungul timpului, castelul a avut mai multe funcțiuni. Nu mulți sunt aceia care cunosc faptul că acest obiectiv turistic a fost primul restaurant și bar rotativ din țară. Mulți brăileni îşi amintesc cu nostalgie de barul rotativ din vârful turnului de apă. Barul a funcţionat în perioada aceea de la sfârşitul epocii comuniste, când se făcea economie la curent, iar iluminatul public nu prea era pornit. Îmi aduc aminte că, dacă mergeai seara în Grădina Mare te fascinau luminile din vârful castelului de apă. În jur era întuneric şi numai barul era luminat, parcă era un OZN. Era foarte interesantă platforma aceea care se rotea foarte încet în jurul axului turnului. Când îţi comandai cafeaua aveai fereastra în dreptul hotelului Traian, iar când o terminai de băut priveai spre Dunăre. Noaptea, pe partea de oraş nu prea aveai ce vedea, că erau luminile stinse. În schimb, erau un adevărat spectacol zecile de luminiţe de pe vasele care navigau pe Dunăre. Platforma rotativă care făcea senzaţie pe vremuri pe castelul de apă a fost proiectată şi executată la institutul de cercetări ce funcţiona pe lângă uzina "Progresul". Proiectant a fost inginerul Nicolae Gazea, de numele căruia se leagă mai multe invenţii şi inovaţii. Fiul acestuia, Constantin Gazea, de profesie tot inginer, a explicat faptul că platforma rotativă concepută de tatăl său era un dispozitiv pe cât de ingenios pe atât de simplu. Avea nevoie de un motor de doar 5 kilowaţi ca să facă o mişcare de 360 de grade în circa 60 de minute. O componentă esenţială a fost ghidajul făcut pe un sistem de role puţin conic, care îi permitea platformei să se autocentreze în permanenţă, astfel că mişcarea de rotaţie era aproape imperceptibilă, iar un pahar de apă putea sta pe masă plin fără să se verse. În anul 1978, castelul a devenit proprietatea unei cooperative din judetul Braila, iar în anul 1996 acesta a fost cumpărat de un om de afaceri din Galati. În prezent, castelul de apă se află în proprietatea și grija primăriei orașului Brăila. Constructia castelului s-a dorit a fi una dintre cele mai modern construcții din oras, autoritățile dorind astfel să înlocuiască rezervorul de apă din Piața Carantinei. Arhitectura castelului este demnă de admirat, având în alcătuire ca și structură de rezistență mai multe centuri și contraforți care dețin în interior un rezervor imens de apă din care se alimentează o mare parte din locuitorii orașului Brăila. Începând cu anul 1982, autoritățile au considerat că acest castel poate deveni un spațiu de alimentație publică, demolându-se astfel stâlpii interiori, dar și cupola originală. Castelul a intrat într-o perioadă de reconstrucție, folosindu-se alt tip de finisaje, fiind transformat în întregime. În partea superioară a functionat vreme de câțiva ani un bar rotativ, acționat de un motor electric. În acest mod toți cei care veneau la castel puteau admira imaginea întregului oraș. Castelul este situat chiar pe faleza Dunării, fiind considerat ani de-a rândul cea mai impozantă construcție de acest gen din țară. După ce s-a încercat, în zadar, transformarea bătrânului edificiu în observator astronomic, primarul în exercițiu al Brăilei asigură cetățenii că a demarat procedura de atragere de fonduri europene pentru reabilitarea completă a castelului de apă al orașului. Nu ne rămâne decât să-l credem pe cuvânt.

Brăila - (Principatele unite)

Piesa medalistică de mai sus prezintă importanță deosebită prin faptul că ne prezintă explicit stema Principatelor române unite. Această stema s-a realizat prin alipirea stemelor vechilor principate Moldova și Țara Românească (capul de bour înstelat și pajura cruciată).

Aceasta a fost una dintre realizările aduse de Unirea Principatelor pe lângă multe altele și mai importante.

Insigna sportivă - Dacia Unirea

Dacia Unirea Brăila este un club de fotbal din Brăila care evoluează în Liga a II- a. Clubul a fost înființat în anul 1919 și își dispută meciurile de acasă pe stadionul Municipal, cu o capacitate de 20000 de locuri, din care 8000 pe scaune, inaugurat în 1974. Pe lângă echipa mare, clubul Dacia Unirea Brăila deține și o echipă secundă intitulată Dacia Unirea II, care evoluează în Liga a IV-a. De-a lungul vremii echipa a purtat și alte denumiri: CSM Brăila, Progresul Brăila, Laminorul Brăila, Constructorul Brăila, FC Brăila, FCM Progresul Brăila și CF Brăila. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc ale echipei sunt: albastru – pentru meciurile de acasă și alb – pentru meciurile în deplasare. Iată panoplia succeselor acestei echipe: 7 sezoane în Liga I, locul 1 de 3 ori în Liga II, locul 1 de 3 ori în Liga III, 1993 – finalistă în Cupa României, 1940 – semi-finalistă, 1993 – semi-finalistă în Cupa Balcanică. Sus am postat doua logo-uri ale acestui club.

Insigna - Înainte - Brăila

Insigna de mai sus a fost bătută în regimul comunist, ea făcând parte din ansamblul măsurilor de propagandă prin care se urmărea formarea omului nou, constructor devotat și conștient al societății socialiste multilateral dezvolate. Pe fața insignei se disting o peniță și două cărți deschise simbolizând nevoia de culturalizare a maselor.

Panait Istrati - 125 de ani de la naștere 1884 - 2009

Muzeul Brăilei 1984 - 2009

Casa memorială "Panait Istrati"

Panait Istrati (născut la data de 10 august 1884 în Brăila şi decedat la data de 16 aprilie 1935 în Bucureşti, cu numele la naştere Gherasim Istrati) a fost un scriitor român de limbă română și franceză. Panait Istrati este fiul nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec. A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant. O vreme a fost şi cărbunar la bordul unor nave fluviale. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Alexandria, Cairo, Paris și Lausanne. Primele încercări literare datează din 1907. Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în anul 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat şi îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923, cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland. După mai multe călătorii în Rusia, în 1930 se stabileşte definitiv în ţară. Aici publică în 1933 eseul L’homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări. A fost tratat de TBC la Nisa şi apoi la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret.

Imobilul care găzduiește Casa Memorială Panait Istrati este înscris în Lista Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, și a fost cunoscut, la începuturi, sub denumirea de ''Casa Grădinarului''. Moda amenajării parcurilor după modelul celor englezești a determinat, cu precădere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, preocuparea primarilor brăileni pentru reorganizarea spațiului Grădinii Publice, ceea ce a presupus și angajarea unor specialiști în domeniu. Astfel, în jurul anului 1860, într-un perimetru situat pe latura de nord-est a Grădinii Publice, s-au construit bufetul, locuința grădinarului și serele. Pe acest amplasament a fost construită, cu funcțiunea de locuință și purtând denumirea de Casa Grădinarului, clădirea cunoscută astăzi drept Casa Memorială 'Panait Istrati'. După 1947, clădirea își păstrează destinația administrativă, dar este trecută în administrarea sectorului 'Spații verzi' din cadrul Primăriei Brăila. Cu prilejul centenarului nașterii scriitorului Panait Istrati (1884-1984), în acest imobil a fost organizată Casa Memorială 'Panait Istrati', inaugurată la 10 august 1984. Deși Panait Istrati nu a locuit niciodată aici, clădirii i-a fost atribuită această destinație, deoarece autorul 'Chirei Chiralina' prefera spațiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării și a împrejurărilor. Niciuna din clădirile în care Panait Istrati a locuit în Brăila nu s-a păstrat. În această fostă casă a grădinarului a fost reconstituit universul vieții lui Panait Istrati, scriitorul fiind, astfel, adus acasă, în orașul său natal. Aici sunt valorificate expozițional manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soție a scriitorului, Margareta Istrati. Pălăria, pipa, ochelarii, trusa de birou, geanta și pantofii, lucrurile personale care îl evidențiau în societate pe Panait Istrati, stau cu mare cinste în Casa Memorială din Grădina Mare. Aici mai poate fi admirat un samovar adus de Istrati din Rusia Sovietică. Este o casă care i-a fost dăruită scriitorului Panait Istrati, în semn de recunoștință, pentru faptul a purtat numele Brăilei peste tot în lume. Muzeul se află în imediata apropiere a Casei Thuringer, loc unde Panait Istrati a locuit în copilăria sa, având în vedere faptul că mama sa a lucrat ca menajeră la această familie. O lungă perioadă, Casa Memorială 'Panait Istrati' a avut cu totul altă destinație decât o merita. În anii '70, aici funcționau două cercuri ale Casei Pionierilor, iar la subsolul clădirii erau depozitate carturile pe care pionierii învățau tainele conducerii auto. Din anul 1984, clădirea și-a reprimit oficial calitatea de Casă Memorială. În anul 2008, a intrat într-un amplu proces de restaurare și consolidare. Reabilitarea Casei Memoriale 'Panait Istrati' a făcut parte dintr-un amplu proiect de modernizare a Centrului Istoric al Brăilei, în valoare de peste 10 milioane de euro, realizat printr-un program Phare, care a vizat reabilitarea a încă trei clădiri de patrimoniu din zonă, respectiv Centrul Cultural 'Nicăpetre', Muzeul Brăilei și Secția de etnografie. Lucrările de reabilitare a Casei Memoriale 'Panait Istrati' au fost inaugurate pe 16 aprilie 2011, exact când se împlineau 76 ani de la moartea scriitorului brăilean. Clădirea a avut acum șansa unei restaurări de proporții. Ea are două etaje. Primul cuprinde o expoziție foto documentară, obiecte personale, toate originale, care i-au aparținut lui Panait Istrati, și volume de carte. La etaj, în podul clădirii, la mansardă, este organizat un spațiu pentru activități cu publicul. Experiența Rusia Sovietică înseamnă pentru Panait Istrati o adevărată lecție. Știm cu toții că el și-a declarat de la început adeziunea față de stânga socialistă, mai apoi comunistă, iar în momentul în care a ajuns în Rusia Sovietică, chiar a spus că vrea să devină cetățean sovietic. După ce a văzut o serie de lucruri care nu corespundeau cu nimic imaginii exterioare, a avut curajul să spună că a greșit, a avut curajul să scrie despre lucrurile acestea și, în felul acesta, Panait Istrati a devenit o lecție de morală, de demnitate și de responsabilitate. Muzeul cuprinde o sală foto-documentară și două camere, reprezentând camera de lucru cu biblioteca și sufrageria. Aici pot fi cercetate numeroase fotografii cu Panait Istrati, unele executate de scriitorul însuși. Expoziția cuprinde fotografii cu mama scriitorului, Joița Istrati, imagini cu familia acestuia, cu școala unde a învățat copilul Istrati, cu panoul publicitar pe care acesta îl purta ca și fotograf ambulant și cu imagini cu Brăila, așa cum apare, mai târziu, în operele sale. La rubrica prieteni, pot fi văzute fotografii ale lui Panait Istrati împreună cu Romain Rolland, Gheorghe Ionescu, Nikos Kazantzakis, Jakob Rosenthal, Romulus Cioflec, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, George Topârceanu, făcute cu diverse ocazii la Brăila, București, Snagov, Neamț, dar și la Paris, Acropole, Nisa sau Rusia. Istrate mai apare în fotografii alături de a doua soție, alsaciana Anna Munsch, și de prietena sa, elvețianca Bilili, care l-a însoțit în a doua parte a călătoriei în Rusia Sovietică. Despre existența celor două femei în viața sa, Panait Istrati scria:'Eu sunt Cosma... Nu renunț nici la Anna, nici la Bilili, mai degrabă la viață'. Colecția mai cuprinde și imagini în care apare cu cea de-a treia soție, Margareta Izescu, într-un voiaj la Nisa, în 1933. Mai pot fi văzute numeroase ediții din opera scriitorului, începând cu cele tipărite de Editura Rieder din Paris, în franceză, ediții în limba română, precum și în alte 17 limbi. În arhiva muzeului se află scrisorile publicate în 'Pagini de corespondență' (1993), o parte din manuscrisul 'Moș Anghel' și manuscrisul volumului 'Biroul de plasare'. Despre orașul său natal, Brăila, Istrati scria în volumul 'Neranțula':'Este un evantai aproape în întregime desfășurat. De la cazarmă, care-i formează centrul, opt străzi și două bulevarde formează tot atâtea brațe, traversându-le exact ca legăturile unui evantai".

Vladislav I (1325 - 1377) a fost domnul Țării Românești între anii 1364 – 1377. A fost fiul lui Nicolae Alexandru și al Klarei Dobokay (care provenea dintr-o familie de nobili maghiari) și frate al voievodului Radu I.Este cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă. A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude ținuturile Severinului, Făgărașului și Amlașului. Printre alte realizări, Vladislav I este primul voievod român care emite monedă, în preajma anului 1365.

Lui Vladislav Vlaicu brăilenii recunoscători

Muzeul Brăilei Carol I

Un viitor pentru trecutul nostru

Excepta via braylan per dictam viam braylam 1368 - 2018

(Face excepție calea de drum ce trece prin Brăila)

Muzeul Brăilei s-a născut odată cu biblioteca publică a oraşului, fiind întemeiat la începutul anilor '80 ai veacului al XIX-lea. Atunci, mai precis la sfârşitul anului 1880, la 3 noiembrie, în Conferinţa profesorilor din cadrul gimnaziului real din Brăila 8 din cei 10 profesori: Şt. C. Hepites, I. Guliotti, Z. Deimeze, Iordan Dimitriu, I.C.Tacit, Pr. M. Guzianu, Drag. Constantinescu şi Atanasie Popescu - directorul acestei instituţii de învăţământ au hotărât să supună subscripţiei publice înfiinţarea unei biblioteci şi a unui muzeu pe lângă gimnaziu. Deşi prima instituţie muzeală în Brăila a luat fiinţă prin Decretul Regal nr. 2134/23 august 1881, bazele secţiei de arheologie s-au pus abia la 2 iunie 1955, când a avut loc, practic, o refondare a instituţiei. În 1955, nu exista nici o piesă de arheologie în colecţiile muzeale, iar din actualul judeţ Brăila erau cunoscute doar două descoperiri, ambele fortuite: cazanul scitic de la Scorţaru Vechi şi un fragment de vas neolitic de la Nazâru (Siliştea). O serie de observaţii şi descoperiri arheologice erau menţionate în cunoscutul „Chestionar Densuşianu'', dar manuscrisul, încă inedit, se află la Biblioteca Academiei Române. Unele cercetări arheologice de suprafaţă fuseseră efectuate la Nazâru, în 1932, de I. Nestor, iar la Şuţeşti de R. Vulpe. Astăzi, patrimoniul muzeal cuprinde peste 15000 de piese, iar repertoriul arheologic al judeţului Brăila include peste 60 de localităţi, cu aproape 100 de descoperiri (situri arheologice, morminte, tezaure, descoperiri izolate). La baza constituirii colecțiilor muzeului brăilean stau importantele donații ale profesorului Ștefan Corciova („preparate umede”, materiale didactice utilizate la orele de biologie: etichete de produse alimentare şi cosmetice, filumenie, piese filatelice, utile doar ca obiect de studiu pentru că modul de păstrare şi de prezentare erau contrare normelor în domeniu – în loc de clasoare, bandă adezivă şi hârtie milimetrică; bancnote româneşti şi europene, unele interesante, cum ar fi emisiunile de bilete ipotecare emise în România anului 1877, asignatele franceze sau bancnotele emise de Banca Austro-Ungară care au circulat în ţara noastră după 1 decembrie 1918) și farmacistului Paul Bălcănescu (obiecte din varii domenii, grupate, în mare, în cele de interes arheologic, istoric şi de artă). După descoperirea epavei monitorului otoman Hevzi Rahman, scufundat pe canalul Măcin în timpul evenimentelor de la 1877, patrimoniul secţiei se îmbogăţeşte cu piese transferate de pe nava dezafectată – arme, instrumente de navigaţie și obiecte de uz gospodăresc. Ca urmare a unor cercetări minuțioase ale profesorului muzeograf brăilean Liviu Mihăilescu, au fost descoperite multe obiecte din domeniul ocupaţiilor tradiţionale. Practicarea pescuitului ca ocupaţie principală este ilustrată prin monoxilele folosite la transportul pe apă şi prin instrumentarul propriu-zis, alcătuit din ostii, harpoane, plase de diferite tipuri şi capcane. S-au descoperit numeroase unelte agricole şi meşteşugăreşti, unice la nivelul patrimoniului naţional. Continuitatea păstoritului, şi mai ales a păstoritului transhumant a fost atestată prin vechimea unor piese datate 1857 sau 1888. Un loc aparte îl ocupă meşteşugurile casnice, reprezentate prin varietatea textilelor de interior: scoarţe, ştergare, obiecte de port etc. Numeroase piese achiziţionate sau donate au constituit primele colecţii etnografice ale Muzeului Brăilei. Prima intenţie de constituire a unei colecţii publice de artă la Brăila se datorează colecţionarului Anastase Simu (1854 - 1935). El a donat în anul 1928, „scumpului ...oraş natal Brăila", 30 de lucrări de artă pentru a fi expuse în saloanele primăriei. În 1938 primăria şi-a creat un serviciu cultural care a preluat Pinacoteca, dezvoltând patrimoniul acesteia. În anul 1950 Pinacoteca a devenit instituţie independentă căreia, în 1955, i s-a schimbat denumirea în Muzeu de Artă, integrat ca secţie de artă Muzeului Brăilei în anul 1967. Şef al Secţiei de Artă până în anul 2001 a fost Ana Maria Harţuche, astăzi pensionată. Muzeul se poate vizita şi azi în Piaţa Traian la nr.3. Secţia de Ştiinţe ale Naturii a muzeului se află amplasată în Parcul Monument. Clădirea Secţiei are în compunerea ei: o sală de expoziţie permanentă, o sală de expoziţii temporare, o sală cu acvarii cu peşti exotici şi un laborator de conservare-restaurare. Ea s-a inaugurat în anul 1964. După 1973 sunt dezvoltate majoritatea colecţiilor, atât prin achiziţionarea de piese, cât şi prin cercetarea de teren. Astfel, iau fiinţă colecţiile de botanică (colecţia Horeanu), de malacologie (colecţia Grossu), de entomologie (colecţiile Peiu şi Weber), fiecare în parte numărând câteva mii de piese, sau cele de ornitologie, mamalogie şi geologie, cu un număr mai redus de exemplare. Deschiderea, în 28 octombrie 1977, în strada Cetăţii nr. 70, a «Expoziţiei permanente cu caracter memorial „Dumitru Panaitescu Perpessicius”» a însemnat inaugurarea Secţiei Memoriale în cadrul Muzeului Brăilei. În timp, secţia a crescut, atât prin numărul caselor memoriale cât şi prin numărul pieselor achiziţionate, transferate sau donate acesteia. Astfel, în 10 august 1984, se deschide publicului, Casa Memorială „Panait Istrati”, situată în Grădina Publică, unul dintre locurile preferate ale scriitorului. Achiziţionarea unor piese care au aparţinut filosofului de origine brăileană, Vasile Băncilă, a făcut posibilă, inaugurarea, în decembrie 1996, a unei săli expoziţionale „Vasile Băncilă” în strada Caragiale nr. 32. Deși pe cărțile poșatele apare că muzeul era situat pa strada Galați, adresa actualizată a sediului central al muzeului este Piața Traian, nr.3.

Brăila este un municipiu în sud-estul României și reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populatia orașului era, în anul 2009, de 211884 de locuitori, fiind al 10-lea oraș din țară după numărul de locuitori. Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Sus am postat stemele 1865 - 1918, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură ale Brăilei, din vremuri diferite.

Strada Mihai Eminescu

Fântâna cinetică

Teatrul Maria Filotti

Palatul Agriculturii

Spitalul județean de urgență

Biserica greacă Buna Vestire

Berăria și Hotelul francez

Casa Verona

Cazarma guarzilor comunali

Fabrica de ciment Cantacuzino

Fabrica de cojit orez

Fabrica de făină Valerianos

Liceul Nicolae Bălcescu

Monumentul

Piața Sfinții Arhangheli

Proprietatea Dumitru Ionescu

Strada Galați

Muzeul Brăilei - Secția de etnografie și artă populară

Prefectura

Primăria

Magazinul Dunărea

Strada Împăratul Traian

Strada Regală

Teatrul Passalaqua

Faleza

Catedrala ortodoxă Nașterea Domnului

Ceasul din parcul central

Gara fluvială

Județul Brăila este un județ din provincia Muntenia, partea de est a României, care își are reședința în orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 4766 kilometri pătrați și numără aproximativ 373000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune dintr-un municipiu - Brăila, 3 orașe - Însurăței, Ianca, Făurei și 40 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului, câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.