Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Statul african Angola procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Prin această operațiune se încearcă emiterea unor bancnote mai rezistente la uzură și cu mai multe elemente de securitate pentru împiedicare eventualleor contrafaceri. Aici se prezintă moneda veche și nouă de 5 kwacha.

Pe aversul ambelor bancnote se prezintă chipurile lui Antonio Agostinho Neto și Jose Eduardo dos Santos, iar pe reversul celei noi se prezintă Cascada Rruacana.

António Agostinho Neto a fost un om politic angolez care a trăit între anii 1922 – 1979. În perioada 1975 - 1979 a fost primul președintele al țării și acesta după ce a condus Mișcarea Populară de Eliberare a Angolei în lupta pentru eliberarea Angolei de sub dominația portugheză. Acesta a avut și preocupări literare, în special în domeniul poeziei.

Jose Eduardo dos Santos este un politic angolez născut la data data de 28 august 1942. Din anul 1979 deține funcția de președinte al statului și al Mișcării Populare de Eliberare a Angolei, fiind membru al acestui partid încă din 1956.

Cascada Ruacana este una din cele mai mari din Africa și este situată în apropiere de frontiera Namibiei cu Angola la altitudinea de 746 de metri. Ea este situată pe râul pe râul Kunene, are lățimea de 120 de metri și o cădere de 700 de metri.

2. Statul sud american Argentina procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Prin această operațiune se încearcă emiterea unor bancnote mai rezistente la uzură și cu mai multe elemente de securitate pentru împiedicare eventualelor contrafaceri. Aici se prezintă bancnota veche și nouă de 20 pesos.

Pe aversul bancnotei vechi este reprezentat chipul lui Juan Manuel de Rosas.

Juan Manuel de Rosas, poreclit "Restauratorul legilor", a fost un militar și politician argentinian, care a trăit între anii 1793 – 1877. Într-o vreme a condus provincia Buenos Aires și ulterior Confederația Argentiniană.

3. Loteria națională a statului spaniol a pus în circulație o serie de bilete ce prezintă farurile Spaniei. Aici se prezintă biletul de loterie din data de 9 decembrie 2006, ce prezintă Farul Irta.

Farul Irta este un far maritim spaniol situat în localitatea Alcala de Xivert, provincia Castellon, comunitatea autonomă Valencia.

Farul este situat în Parcul natural Sierra de Irta și este gestionat de autoritatea portuară Castellon de la Plana. Farul s-a construit în cadrul Planului semnalelor maritime 1985 – 1989 și a fost proiectat de arhitecta Rita Lorite. Accesul către acest far se face de pe plaja din Fuentes. Farul are înălțimea de 33 de metri iar semnalele sale optice sunt vizibile de la o depărtare de 26 kilometri (14 mile marine).

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Francisk Rakoczy

Prinț al Sfântului Imperiu Roman și al Transilvaniei

Rakoczi al II-lea. Ea este confecționată din aur, are forma rotundă, diametrul de 50,1 milimetri și greutatea de 84,9 grame. Pe aversul medaliei este reprezentat bustul în armură al personajului spre dreapta și circular pe conturul medaliei este aplicată inscripția: “FRANCISCVS. II. D(ei): G(ratia): S(acri): R(oman): I(mperii): PRIN = CEPS. RAKOCZI. &TRANSIL(vaniae)” (Francisc Rakoczi al II-lea, din mila lui Dumnezeu prinț al Sfântului Imperiu Roman și al Transilvaniei). Pe revers este reprezentat Hercule luptându-se cu Hidra și semircular la partea superioară este aplicată inscripția: “TENDIT PER ARDUA VIRTUS” (Drumul virtuții este anevoios).

Francisc Rákóczi al II-lea a fost un nobil maghiar din familia Rákóczi, principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei, care a trăit între anii 1676 – 1735. Ca unul dintre cei mai bogați oameni din Regatul Ungariei , Rákóczi și-a folosit averea pentru a ajuta cauza desființării uniunii personale cu casa de Habsburg. Între anii 1703 - 1711 el a condus răscoala „curuților” împotriva dominației habsburgică din Ungariei. El este considerat erou național în Ungaria. La data de 7 iulie 1704 Dieta Transilvaniei întrunită la Alba Iulia l-a proclamat pe Francisc Rákóczi al II-lea ca principe al Transilvaniei. Revolta anti habsburgică condusă de el a eșuat, autoritatea Casei de Habsburg în Transilvania și Ungaria fiind restabilită efectiv în anul 1711, prin Pacea de la Satu Mare.

Insigna - Fruntaș al recoltelor bogate

Dezvoltarea agriculturii, ca ramură a economiei naționale, a fost unul dintre obiective principale ale regimului comunist din România. Se instituiseră fel de fel de concursuri și fel de fel de titluri, ordine, medalii, decorații, distincții și insigne pentru a-i mobiliza pe cetățeni în obținerea de producții din ce în ce mai mari în toate sectoarele agriculturii. S-a ajuns până acolo încât se raportau cifre false de realizare a planurilor în toate sectoarele agriculturii.

Am ilustrat acest set de insigne cu imagini sugestive din agricultura perioadei de început a comunismului în România.

Deasupra am postat sloganul comunist "Citiți și răspândiți revista Agricultura socialistă!" aplicat pe capacul unei cutii de chibrituri.

Insigna - Forum '87 (Organizația de pionieri)

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimilor Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej) angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În anul 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2.695.000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.

” Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sînt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La Bucureşti, la Palatul Cotroceni a fost primul Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra poţi vedea ecuson, şnur, trese, cravată, centură, uniformă şi steaguri pioniereşti.

Societatea "Avram Iancu" - România

Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum!”. A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând:

"Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Muntilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Tebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10000 de oameni, care i-au ramas fideli până în ultima clipa.

Filiala București s-a constituit la data de 29 iunie 2011, la inițiativa prof. univ. dr. Ioan Condor și cu participarea directă a președintelui Consiliului Național al Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România, prof. Victor Bercea și a președintelui de onoare al societății, Ionel Bâtea. Cu ocazia constituirii a fost ales Consiliul – director din a cărui compunere fac parte: Biroul executiv cu: președintele prof. univ. dr. Ioan Condor, un prim-vicepreședinte, zece vicepreședinți, un președinte de onoare, un secretar general și un trezorier. De asemenea, s-a constituit un: Birou permanent, din președintele Biroului executiv, prim-vicepreședintele, doi vicepreședinți, secretarul general și trezorierul și Comisia de cenzori, compusă din 3 membri. Judecătoria Sectorului 6 al municipiului București, prin hotărârea definitivă și irevocabilă din data de 9 ianuarie 2012, a acordat personalitate juridică și a dispus înscrierea noii Asociații în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, conform O.G. nr 26/2000, cu modificările și completările ulterioare. Scopul asociației este acela de a folosi ansamblul mijloacelor și modalităților moderne de informare în vederea cultivării și răspândirii, în rândul românilor, al moților și simpatizanților acestora, a ideologiei promovate de către înaintașii noștri, al căror stindard l-a constituit personalitatea ilustrului AVRAM IANCU, în ceea ce privește îmbunătățirea vieții economice, sociale, culturale și spirituale a românilor și, în special, a moților de pretutindeni.Asociația își propune să militeze pentru respectarea și aplicarea legilor României, în frunte cu Constituția României, pentru apărarea suveranității naționale și integrității teritoriale, a caracterului național, unitar, indivizibil și independent al României, să promoveze și să apere drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în lumina legislației europene în vigoare, să contribuie la îmbunătățirea vieții economice, culturale, sociale și spirituale a românilor și, în special, a moților de pretutindeni, cu aspect prioritar asupra militării pentru un mediu sănătos în zona Munților Apuseni. În realizarea scopului general al Asociației se propune un mare număr de obiective concrete, printre care: apărarea și promovarea ființei naționale a românilor; promovarea ideilor de libertate și demnitate națională, a limbii, istoriei și culturii naționale românești; realizarea comuniunii spirituale a moților de pretutindeni, în contextul nediscriminării, al egalității și libertăților fundamental-umane; evocarea contribuției moților, în special și a românilor în general, la lupta pentru emancipare economică, socială, politică, respectiv la înfăptuirea marilor realizări din istoria României în cadrul unor sesiuni științifice, simpozioane, manifestări omagiale și cultural artistice, edificarea de monumente, obeliscuri, statui, montarea de plăci comemorative, case memoriale și muzee; sprijinirea dezvoltării economico-sociale a spațiului locuit de moți, în special a zonei Munților Apuseni, prin investiții reale și eficiente; protecția mediului și activități de custode, protejarea monumentelor naturii din Munții Apuseni; dezvoltarea turismului și a activităților de agro-turism rural și montan; ocrotirea sănătății locuitorilor din zona Munților Apuseni prin informare, educare și baza materială specifică, în colaborare cu autoritățile locale, ministerele de specialitate și cadre medicale; dezvoltarea învățământului și culturii în zonele locuite de moți, în special și de români, în general, prin promovarea și încurajarea unor activități științifice; stimularea și promovarea creației spirituale a moților, a valorilor românești, în general, prin editarea de cărți, ziare, reviste, publicații de orice fel, albume, organizarea de festivaluri și concursuri culturale de interpretare sau creație artistică, expoziții etc., cu largă răspândire națională și internațională, lobby prin toate mijloacele permise de lege, comunicate, inclusiv prin internet; acordarea de diplome, medalii, premii, ordine și alte asemenea distincții personalităților române sau străine și mai ales personalităților marcante ale vieții moților, precum și simpatizanților acestora; acordarea de burse pentru elevii și studenții români și, în special, moților, aflați în situație materială modestă, respectiv încurajarea și promovarea acestora în elita educației și culturii naționale, europene și internaționale, cu includerea lor în programele organizate de către Asociație în vederea realizării obiectivelor propuse; încurajarea și sprijinirea colaborării cu românii din Basarabia și nordul Bucovinei, precum și cu românii stabiliți în întreaga lume, prin corespondență continuăcu aceștia și activități comune, respectiv organizarea unor proiecte comune în vederea realizării scopului Asociației; găsirea și atragerea resurselor financiare, materiale, interne și externe, în vederea realizării scopului și obiectivelor propuse.

Insigna - Federația Națională a Revoluționarilor din România

Insigna de mai sus a fost comandată de Federala Naţională a Revoluţionarilor din România – forumul național de reprezentare al tuturor revoluționarilor romani din Decembrie 1989. Este confecţionată din tombac nichelat și are forma rotundă. În câmpul central al insignei se află stema României, sub care se găseşte o cunună de lauri. În exergă se află înscris cu majuscule: “FEDERALA NAŢIONALĂ A REVOLUŢIONARILOR DIN ROMÂNIA”.

Insigna - A (neidentificată)

Insigna de deasupra pare a fi emisă în regimul comunist dar nu știu precis cu ce ocazie a fost bătută și ce vrea să simbolizeze acea literă mare de tipar A. Aștept și părerea ta, iubite cititor!

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII