Epaminonda's Blog.....: ENKLUIZEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură, trimiteri poștale ilustrate, vederi generale din vremuri

diferite, din localitatea olandeză ENKLUIZEN, provincia OLANDA

DE NORD, dar și un jeton și o medalie locale. Mai sus am postat

o acțiune din această localitate olandeză.

Primăria

Hotelul Het Wapen

Gara

Poarta Koepoort

Portul

Biserica St.Pancras

Turnurile Drommedaris

Arhitectură locală

Vederi generale

Trimiteri poștale

Jeton local

Medalie locală

xxx

UN MADRIGAL PROPRIU

DIN ÎNȚELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

UN PROVERB ROMÂNESC

O PASTILĂ DE UMOR

________xxx________

CÂTEVA
PLACHETE ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL ARGEȘ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Boteni 22 dec 1989

Insigna de mai sus a fost comandată de Unitățile militare 01842 și 01901 și executată la fabrica “Arădeanca” – Arad. Caracteristicile tehnice ale insignei sunt următoarele: material compoziție – tombac emailat la cald, înălțime – 35 milimetri, lățime la partea superioară – 33 milimetri și greutatea – 11 grame. Insigna are forma unui triunghi cu vârful în jos. Pe ea în partea stângă este reprezentată o cunună de lauri pe care este aplicată inscripția “22 decembrie 1989”. În partea dreaptă este reprezentată o aripă ce simbolizează triumful revoluției române. Între cele două simboluri se află tricolorul României desfășurat și inscripția ușor înclinată; “BOTENI.” Insigna are un sistem de prindere de tip agrafă. Localitatea Boteni este situată în comuna Conţeşti din judeţul Dâmboviţa, iar unitatea militară 01842 este o structură militară de paraşutişti. Un grup de militari din această unitate militară, au primit o misiune specială, în dimineaţa zilei de Crăciun (25 decembrie 1989), aceea de a executa cuplul dictatorial Ceauşescu.

Conțești este o comună din județul Dâmbovița care include și satele: Bălteni, Boteni, Călugăreni, Crângași, Gămănești, Heleșteu și Mereni. La recensământul din anul 2011 comuna număra 5123 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 82,51%, romi – 15,24% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Conțești, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,07% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Insigna - Dacia (uzina de automobile)

Societatea comercială Automobile Dacia S.A. Pitești este cel mai mare producător român de automobile, care din septembrie 1999 aparține grupului francez Renault. Obiectul de activitate al societății îl constituie producerea și comercializarea de automobile, piese auto, mașini unelte și instalații pentru industria de automobile. Dacia a luat naștere în anul 1966 la Colibaşi (astăzi Mioveni), judeţul Argeş, având la bază un acord între autoritățile comuniste și producătorul francez de automobile, Renault, care prevedea asamblarea unui model Renault sub marca Dacia. Construcția Uzinei de Autoturisme Mioveni a început în anul 1966 și s-a încheiat într-un timp record de doar un an și jumătate. Pe 1 iulie 1968, încep testele la cele 217 stații de lucru din uzină, iar pe 3 august 1968 se testează primul motopropulsor.

Deasupra am postat un panou cu evoluția emblemei autoturismului românesc Dacia, de-a lungul timpului, o poză cu sediul central al uzinei și pozele a două modele de automobile fabricate aici în timp.

Set 2 ecusoane - Spitalul militar de urgență dr. Ion Jianu - Pitești

În 1833 și 1877-1878 au fost menționate formațiuni medicale militare în garnizoana Pitești, dar fără continuitate sau legătură precisă cu Spitalul Militar Pitești. În anuarul Armatei Române din 1881 apare pentru prima dată denumirea Spitalului Militar Pitești, cu continuitate până în ziua de astăzi. Prima atestare documentară despre un spital militar permanent în Pitești o avem în anuarul Armatei Române din 1881 la filele 28 si 65. Spitalul avea ca personal propriu pe farmacistul de batalion clasa a 2-a sublocotenent Rădulescu Alexandru, restul personalului fiind “atașat” de la unitățile din garnizoană și a funcționat în imobilul din strada Șerban Vodă (astăzi Victoriei) la nr. 96. Ca urmare a cuceririi independenței naționale și în urma reorganizării armatei române din 1883, se înființează Divizia a 2-a, în acest oraș. Spitalul Militar își reîncepe activitatea ca spital al diviziei a 2-a având ca șef pe medicul de divizie Dianu George, iar ca șef al farmaciei pe farmacistul de regiment, locotenent Constantinescu George, aceștia fiind în același timp medic șef și respectiv farmacist șef al diviziei. Spitalul a funcționat inițial tot pe strada Negru Vodă la nr. 219 având o capacitate de două paturi ofițerești și 20 de paturi pentru trupă. În anul 1886 Spitalul Militar se mută împreună cu cel județean în strada Negru Vodă nr. 53, într-un local propriu corespunzător acelei perioade, unde ocupă două din cele patru pavilioane principale, plătind o chirie anuală de 1400 lei. Din anul 1885 Spitalul Militar Pitești a fost condus de medicul maior Șerbinescu Ion (în 1888 - lt.col.). În urma unor noi modificări organizatorice ale armatei, prin Înaltul Decret nr. 556 din 17 martie 1889, Comandamentul Diviziei a 2-a de la Pitești se desființează, iar toate unitățile din garnizoana trec în componența Diviziei a 3-a cu sediul la Târgoviște, divizie componentă a Corpului 3 Armată. Drept urmare, Spitalul Militar se mută la Târgoviște având șef pe medicul lt.col. Zorileanu Nicolae, în Pitești rămânând o infirmerie centrală de garnizoană unde lucrau: medicul de regiment Condemin Nicolae, medicul de regiment clasa a II-a Popovici Alexandru, farmacistul de batalion clasa a II-a, Vasilescu Ștefan. În anul 1893 Spitalul Militar revine în Pitești, devine din nou divizionar deși Comandamentul diviziei ramâne la Târgoviște. În anul 1911 Spitalul Militar se mută în str. Negru Vodă, nr. 53, într-o clădire compusă din patru pavilioane pentru bolnavi, un pavilion pentru boli contagioase, pavilion administrativ și anexe gospodărești. În 1919 după întoarcerea unităților în garnizoana de pace din Pitești, se pune problema înființării Spitalului Militar. În urma propunerilor medicului șef al garnizoanei și susținute ierarhic, se aprobă înființarea Spitalului Garnizoanei Pitești, sub conducerea medicului lt. col. Pristăvescu Gheorghe. O dare de seamă a activității din anii 1926-1927 arată că spitalul dispunea de 75 de paturi, insuficiente în perioadele de încorporări. Era organizat un serviciu chirurgical cu 20 de paturi, un serviciu medical cu 40 de paturi, un serviciu dermato-veneric cu 15 paturi și laborator. Examenele radiologice le făcea medicul șef cpt. Tițescu V., fiind primul medic radiolog din oraș. Spitalul a fost completat cu noi dotări: aparat de radiologie în 1936, laborator de biochimie în 1937, sală de sterilizare adecvată în 1938, mobilier, paturi cu somiere, instrumente pentru farmacie. În primii ani de după al doilea razboi mondial, spitalul a funcționat cu o capacitate de 140 de paturi organizat pe patru servicii. Pentru descongestionarea Spitalului Militar Central București în 1952 se hotărăște ca Spitalul Militar Pitești să devină regional, cu trei pavilioane: unul pentru secțiile chirurgicale, unul pentru cele medicale și unul pentru policlinică și serviciile administrative. Construcția primului pavilion a început în anul 1952 și s-a terminat în toamna anului 1956. Această construcție a constituit un eveniment important în viața spitalului, clădirea nou construită oferind condiții mai bune de lucru atât pentru personalul medical cât și pentru pacienți. În această perioadă, de la înființarea din anul 1881 și până în prezent, spitalul a avut 30 de comandanți - șefi de spital. În prezent, Spitalul militar de urgență “Dr Ion Jianu” din Piteși, este situat pe Strada Negru Vodă, la nr. 47 și funcționează cu urmatoarele secții: Compartiment de primiri urgențe, Chirurgie, A.T.I, Oftalmologie, O.R.L, Medicină Internă, Cardiologie, Endocrinologie, Chirurgie plastică și reparatorie, Psihiatrie, Laboratoare, Urologie și Neurologie. Spitalul este dotat corespunzator cu aparatură și tehnică modernă, cum ar fi: tomograf computerizat, ecografe performante, aparatură de chirurgie laparoscopică, bronhoscop, endoscop, aparatură laser pentru chirurgie oftalmologică. Laboratorul de radiologie beneficiază de aparatură rontgen de ultimă generație iar laboratoarele de biochimie sunt dotate cu analizoare performante de biochimie și hematologie. Spitalul Militar Pitești acordă asistență medicală de specialitate atât personalului militar și civil din unitățile militare arondate în cele trei județe, membrilor familiilor acestora, pensionarilor militari, veteranilor de razboi, cât și celorlalți asigurați ai CASA OPSNAJ sau ai celorlalte case de asigurări de sănătate, în condițiile legii. Continuitatea asistenței medicale este asigurată prin linii de gardă pentru specialitățile chirurgie generală, medicină internă și medicină de urgență, precum și prin gardă la domiciliu pentru anestezie și terapie intensivă, neurologie, psihiatrie, medicină de laborator și radiologie imagistică medicală.

Insigna - Teatrul A. Davila 25 ani 1949 - 1974

Teatrul “Alexandru Davila” este o importantă instituție de cultură piteșteană aflată în subordinea Consilului Județean Argeș, situat pe strada Victoriei, la nr. 12, care are în structura sa 4 secţii: Secţia Dramă, Secţia Revistă, Secţia pentru copii şi tineret şi Secţia Fanfară. Ca timp, Teatrul “Alexandru Davila” se încadrează în secolul al XX- lea când, la 6 martie 1948 sub numele de Teatrul Muncitoresc, a prezentat primul spectacol pe scena Cinematografului ”Aquila” (în prezent, Cinematograful „Sebastian Papaiani”). Dar teatrul la Piteşti îşi are rădăcinile încă din anul 1848, prin existența unei trupe permanente ce a luat fiinţă ca o trupă de teatru statornică, sub conducerea lui Constantin Halepliu, care a jucat un rol important în mișcarea teatrală la Piteşti, când în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a părăsit trupa lui Matei Millo de la Iaşi, și a venit la Teatrul din Piteşti ca profesor, subdirector și regizor. Dar Halepliu a fost arestat împreună cu alţi actori deoarece “toţi aceştia au fost amestecaţi mai mult decât alţii la neorânduielile ce au urmat”, după înfrângerea revoluţiei. Însă în stagiunea 1852-1853, se reîntoarce la Pitești, după ce a străbătut țara în lung și-n lat cu spectacole, printre care amintim spectacolul ”Baba Hârca”, ca subdirector, actor şi regizor. În noiembrie 1852, Departamentul de Interne îl informa pe directorul teatrului din Bucureşti că “la Piteşti s-a deschis un teatru sub supravegherea cârmuitorului”, avându-l ca director pe Ştefan Vlădescu. Acestea sunt documente care vin în sprijinul ideii că la Piteşti a existat un teatru înaintea multor altor oraşe din ţară. Această constatare vine să reconsidere vechimea teatrului la Piteşti, ca act de naştere anul 1848, chiar dacă nu a existat o continuitate în timp. Încă din anul 1852 se vede dorinţa locuitorilor din Piteşti de a avea un teatru; în acest sens stau mărturie listele de subscripţie deschise pentru strângerea banilor necesari punerii în scenă a unor piese de teatru. De altfel, în stagiunea 1852-1853 au fost aprobate de către cenzură 83 de piese printre care: ”Actriţa din Moldova” de A.Pelimon, “Curtea lui Vasile Vodă” de A. Pelimon, “Macbeth” de W. Shakespeare, “Chiriţa la Iaşi sau Două fete şi-o neneacă” de Vasile Alecsandri, “Comoara închipuită” şi “Cumplitul
amăgit” de Constantin Halepliu. Din martie 1853, teatrul din Piteşti este condus de A. N. Coculescu, avându-i în trupa sa pe: Constantin Halepliu, Ștefan Vlădescu, I. Hristescu, Viorica Hristescu, M. Albescu, Elena Albescu, Iordachi, doamna Ivolschi şi sufleorul Ion Brăileanu. Un nou director al teatrului din Piteşti, Teodor Popescu, artist şi director al trupei teatrale din oraş, în 16 aprile 1886 solicită sprijin material Primăriei, pentru buna desfăşurare a spectacolelor pe două stagiuni. Lucrările au durat aproape cinci ani, cu un deviz redus,însă după 4 ani şi jumătate clădirea teatrului era gata, iar la 1 decembrie 1914, Primăria a primit mobilierul din Berlin, lucrările de pictură au fost realizate de Verginia Tomescu, pictoriţă originară din Piteşti. Inaugurarea sălii de spectacole a Teatrului Comunal Piteşti a avut loc la 21 februarie 1915, ora 11.00, cu piesa ”O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, în interpretarea actorilor de la Teatrul Naţional din Bucureşti, în frunte cu Ion Brezeanu, Ion Petrescu, Nicolae Soreanu și Maria Giurgea. Din inițiativa Consiliului sindical al județului Aregș şi datorită sprijinului dat de Victor Handoca, actor şi regizor renumit de la Bucureşti, în toamna anului 1947 s-au pus bazele unui nou început al teatrului din Piteşti, iar Victor Handoca, alături de soţia sa, Lulu Niculescu, au selectat mai mulţi tineri şi au început repetiţiile la piesa “Serafim”, o comedie aparţinând lui Cornel Ţăranu. La 6 martie 1948 s-a inaugurat Teatrul Muncitoresc din Piteşti în clădirea cinematografului „Aquila” de pe Strada Victoriei (Strada Mare). A fost o inaugurare cu mult fast, aşa cum scria şi corespundentul ziarului „Universul”, Gheorghe Vrabie. În deschidere, corul şi orchestra teatrului în număr de 120 de persoane sub conducerea lui Emil Lerescu au creat o atmosferă foarte plăcută. În luna martie 1958, Teatrul de Stat din Piteşti a primit numele dramaturgului Alexandru Davila, descendent al boierilor Goleşti şi născut chiar la Goleşti. În iulie 1952 s-a dat în foloşinţă Grădina (Teatrul) de Vară, cu o capacitate de 600 de locuri, după multe ore de muncă voluntară desfăşurate de către piteşteni. Și a venit ziua întoarcerii Teatrului din Piteşti acasă, în localul Teatrului Comunal, la 24 noiembrie 1955, după lucrări de refacere, consolidare și reabilitare. Festivitatea inaugurală a localului de teatru s-a încheiat cu reprezentarea, în premieră pe ţară, a piesei “Boieri şi ţărani” de Alexandru Sever, în regia lui Constantin Dinischiotu, printre actori fiind: Vasile Creţoiu, Gheorghe Leahu, George Muscan, Telly Barbu, Dem. Psatta, Titi Petripop, Valeriu Buciu, scenografia fiind semnată de Alex. Olian. La iniţiativa unui grup de actori, în frunte cu Constantin Zărnescu şi Mircea Rătescu, se înfiinţează în noiembrie 1958, Secţia de estradă a Teatrului ”Alexandru Davila”, o realizare a dorinţelor mai vechi ale piteştenilor de a avea şi un teatru muzical. Ministerul Învăţământului şi Culturii comunică prin Certificatul de înregistrare nr. 62 din 22 ianuarie 1960, existenţa şi înregistrarea Teatrului de Stat ”Alexandru Davila” din Piteşti, sub numărul 20 din anul 1959.

Placheta sportivă - Prietenia Câmpulung Muscel - 1970

Câmpulung Muscel este un municipiu din județul Argeș, Muntenia, România. Localitatea are o populație de aproximativ 32000 de locuitori. Câmpulungul este cunoscut drept prima reședință domnească din Țara Românească, aici avându-și originea primul document cunoscut în limba română, Scrisoarea lui Neacșu. Prima mențiune documentară datează din anul 1300 (după alte surse - 1292), localitatea fiind cel mai vechi oraș din Țara Românească. Până în secolul al XVII-lea a trăit aici o însemnată comunitate săsească. Prezența umană în această zonă este însă mult mai veche. Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza orașului, cât și în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 Î.Hr.). Localnicii acestui oraș se numesc musceleni, spre deosebire de localnicii din Câmpulung Moldovenesc, care se numesc câmpulungeni.

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

Placheta - Proiect Argeș 40 ani 1957 - 1997

Proiect Argeș S.A. Pitesti, este continuatorul Institutului de Proiectare

Arges, cu o traditie de peste 60 de ani, fiind proiectantul general al blocurilor de locuinte din Pitesti, Campulung, Curtea de Arges, Topoloveni, Costesti, Ramnicu Valcea, Slatina, precum si al principalelor obiective socio-culturale si economice din Judetul Arges. In prezent, in cadrul Turnului IPA ( IPA Tower ) isi au sediul societati comerciale care acopera o arie vasta de servicii, de la cadastru, arhitectura, paza si protectie sau software, la societati de avocatura, meditatori, televiziune, radio, comert, restaurant si automotive. Activand in domeniul serviciilor de arhitectura, proiectare si constructii, la etajul 9 isi desfasoara activitatea societatea IPA Proiect Arges SRL., societate ce activeaza pe piata de profil din Romania si are ca obiectiv principal ofertarea unei game de servicii complete, atat prin intermediul biroului ce functioneaza la adresa sediului social, cat si a platformei online www.proiectarges.ro. Compania ofera o gama larga de servicii in domeniul proiectarii, astfel: proiectare constructii civile, industriale si agricole; proiectare drumuri si poduri; proiectare retele tehnico-edilitare; intocmire documentatii de urbanism: PUG, PUZ, PUD; studii topografice si geodezice, expertize.

Municipiul Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş, România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă manifestare cultural artistică sub genericul - Simfonia lalelor. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Deasupra am postat stemele de la 1715, interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru cultura și arhitectura piteşteană din vremuri diferite.

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sfânta Vineri

Biserica catedrală Sfântul Gheorghe

Palatul administrativ

Restaurantul Cornul vânătorului

Strada Șerban Vodă

Strada Victoriei

Muzeul județean

Prefectura

Primăria

Magazinul Trivale

Argeș este un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe - Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru cultura și arhitectura argeșeană, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.