Epaminonda's Blog.....: PANAMA

1 colon 1920

PANAMA

Este un stat cu democrație constituțională

situat în America centrală.

Statul cu suprafața de 75517 kilometri pătrați

are capitala în orașul Panama City și

numără 3,3 milioane de locuitori.

Statul Panama și-a câștigat independența

față de Spania la data de 28 noiembrie 1821 și

Columbia la data de 3 noiembrie 1903.

Deviza națională unanim acceptată a statului este:

În beneficiul omenirii.

Stema oficială:

Evoluţia stemei:

Steagul oficial adoptat la 4 iunie 1904:

Alte steaguri oficiale de-a lungul timpului:

1785 – 1821

1821 - 1840 şi 1841 – 1903

1840 – 1841

1903 - 1904

Pe aversul bancnotei postate aici este reprezentat Cristofor Columb.

Cristofor Columb a fost un explorator, navigator şi cartograf italo-spaniol, descoperitorul Americii, care a trăit în perioada anilor 1451 – 1506.

Muzeul canalului

Palatul prezidențial

Piața independenței

Deasupra am postat fotografiile a trei importante repere arhitectonice din capitala acestui stat, iar mai jos o insignă, in jeton, o medalie, o monedă, un bond, o obligațiune ți o acțiune panameze.

Insignă panameză

Jeton panamez

Medalie panameză

Monedă panameză

Bond panamez

Obligațiune panameză

Acțiune panameză

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O INSIGNĂ, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Lui C.Nacu 1877 - 1907 Drept civil

Studenții Facultății de Drept din București

Omagiu distinsului lor profesor de Drept civil

pentru o neobosită activitate de 30 de ani

Constantin Nacu (n. 29 iunie 1844, Bucureşti - d. 20 februarie 1920, Bucureşti) a fost procuror general şi consilier la Curtea de apel Bucureşti, profesor de drept civil la Universitatea Bucureşti, deputat și ministru diferite cabinete, care s-a născut la data de 29 iunie 1844 în București și a decedat la data de 20 februarie 1920 tot la București. Provenind dintr-o familie boierească, Constantin Nacu a urmat studii juridice la Bucureşti, după care îşi ia doctoratul în drept, la Paris. A fost membru în consiliul de administraţie al societăților “Creditul Funciar Urban” din Bucureşti şi „Naţionala“ precum și cenzor al Băncii Naţionale. Îşi începe cariera politică în anul 1880 în cadrul Partidului Naţional Liberal. Este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Mihai Eminescu 1850 - 1889

S.N.R. G.C.M.I.-M.E. 15 iunie 2009

(Societatea numismatică română)

(Grupul colecționarilor de medalii și insigne - Mihai Eminescu)

120 de ani de la trecerea în eternitate a

Luceafărului poeziei românești 1889 - 2009 Nr.01

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Mai sus admiri logo-ul Grupului colecționarilor de medalii și insigne - Mihai Eminescu din cadrul Cercului militar național.

Medalia de onoare

Academia romană & internațională de croitorie

București 1926 - director D. Theodorescu

Medalia de mai sus se constituie ca un omagiu adus Academiei româno-internaționale de croitorie. Este o medalie de onoare confecționată din bronz, rotundă, cu diametrul de 40 milimetri ce s-a conferit ca premiu participanților la concursul profesional al croitorilor ce s-a desfășurat în București în anul 1926. Pe avers este aplicat un înscris circular pe conturul medaliei “ACADEMIA ROMÂNĂ & INTERNAȚIONALĂ DE CROITORIE” și în mijloc “BUCUREȘTI – 1926 ” și “DIRECTOR D. THEODORESCU”, o ramură de măslin și două mâini împreunate, în semn de noroc. Pe revers este aplicată o inscripție circulară pe conturul medaliei “MEDALIE DE ONOARE”, echer, liniar, foarfecă de croitorie, fier de călcat, sul de stofă și o figură feminină drapată într-o togă antică ce oferă câștigătorului o coroană de laur.

Conform înscrisului de pe insigna de mai sus, încă din anul 1947 aveau loc competiții internaționale (campionate sau jocuri) zonale cum ar fi Campionatele balcanice, cu participarea unor state din Peninsula Balcanică (vezi harta de mai sus). Insigna de mai sus omagiază Jocurile balcanice - Campionatele de atletism din 1947. Medalia de mai sus are o singură față, este rotundă, cu diametrul de 55 milimetri și este confecționată din bronz patinat. Ea este gravată de meșterul Nestor Culluri și distribuită ca amintire participantilor la jocuri. Pe ea este reprezentat bustul unui sportiv premiat cu lauri pe cap, înconjurat de inscripția circulară pe conturul medaliei ”JOCVRILE BALCANICE 1947 * CAMPIONATELE DE ATLETISM*”

Insigna - Jocurile balcanice 1947

Campionatele de atletism

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Insigna - A.C.I.R. (Asociația colecționarilor de insigne)

C.C.M.E. - C.M.N. (Clubul colecționarilor Mihai Eminescu)

(Cercul militar național) Insignia 45 - 2013

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Palatul Cercul Militar Național este este o clădire din Bucureşti care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum și de imagine, reprezentare și protocol. Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos. Inițial gravorii profesioniști ai Monetăriei Statului și Societății Numismatice Române, iubitori de Eminescu s-au reunit în Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu a Societății Numismatice Române (G.C.M.I. - M.E. a S.N.R.). Începând cu anul 2000 această grupare a organizat de două ori pe an, pe 15 ianuarie și 15 iunie, în Palatul Parlamentului din București, sala Constantin Brâncuși, Salonul Mihai Eminescu. Ulterior, la data de 30 ianuarie 2009, în cadrul Cercului militar național (fosta Casă centrală a Armatei) s-a constituit Clubul colecționarilor de medalii "Eminescu", care a inițiat baterea unei noi insigne și medalii în memoria poetului național român. Sus admiri logo-ul Clubului colecționarilor de medalii "Eminescu" din cadrul Cercului militar național din București.

Insigna - OSS 1969 -Sesiunea VII - București

Având în vedere anul și simbolurile grafice înscrise pe această insignă aș fi tentat să cred că insigna a fost bătută de Organizația (Oficiul) Siguranței (Securității) Statului (de Stat). Nu am găsit niciun fel de informații în acest sens pe tot netul și deși am întrebat pe mulți. Aștept și părerea ta, cititorule!

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite.