Epaminonda's Blog.....: BOMMERSHOVEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea belgiană

BOMMERSHOVEN, azi cartier al orașului LOOZ,

provincia LIMBURG, regiunea FLANDRA

Biserica Sfântul Alfons

Biserica și Castelul

Capela

Castelul

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL ALBA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Unitatea militară 01794 Alba Iulia 195 - 1996

Se pare că Unitatea militară 01794 este o unitate din arma geniu a armatei române care o vreme a fost dislocată în garnizoana Alba Iulia, pe strada Militari la nr. 8. Dar am găsit informații că în ultima vreme unitatea este dislocată în garnizoana Deva, din județul Hunedoara.

Conform DEX, Geniul este o armă (specialitate militară) care se ocupă cu executarea unor lucrări de fortificaţii, drumuri, şanţuri, locaşe în teren pentru personal şi tehnică militară, cu construirea de poduri, diguri, baraje, puţuri pentru alimentare cu apă precum şi efectivele umane care fac parte din aceasta specialitate. Geniştii sunt trupe auxiliare foarte utile pentru realizarea succesului în luptă.

Insigna - Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia

România 2006 -15 ani de învățământ universitar

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia este o instituție superioară de învățământ, de stat înființată în anul 1991 în municipiul Alba Iulia. Universitatea oferă formare pentru toate ciclurile Bologna: licență, master și doctorat și are cinci facultăți: Istorie și Filologie, Drept și Științe Sociale, Științe Exacte și Inginerești, Științe Economice și Teologie Ortodoxă. Sediu central al Universității este situat în Cetate, pe Strada Gabriel Bethlen, la nr.5 .

Insigna - Alba Regia

Cetatea Alba Carolina este o fortăreață de bastioane de tip Vauban,

construită la începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic, împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte 2 fortificații precedente: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Expansiunea militară otomană spre Europa de Vest a luat sfârșit în 1683 sub zidurile Vienei prin biruința armatelor austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și politic spre est eliberând de sub dominația turcilor în 1687 Ungaria și în 1688 Transilvania, an după care trupele imperiale au ocupat principalele cetăți locale, pe unele reamenajându-le. Mai întâi au fost construite fortificații transilvane noi de mai mică importanță. Edificarea unor mari fortărețe a debutat de abia după ce în 1699 prin Tratatul de la Karlowitz, respectiv după 1718 prin cel de la Passarowitz, otomanii au renunțat la teritoriile din Transilvania, Banat și - vremelnic - Oltenia, în favoarea unui protectorat austriac.

Inspiratorul proiectului a fost mareșalul principe Eugeniu de Savoia, cel care a introdus în Imperiul Habsburgic sistemele de fortificații elaborate de Vauban. Ansamblul făcea parte dintr-un sistem mai larg de puncte fortificate, menite a asigura defensiv noile provincii cucerite.

Lucrările pregătitoare au început prin ridicarea topografică din anul 1711, a orașului și cetății medievale. Planul originar al cetății a fost trimis la Viena și aprobat de prințul Eugeniu de Savoia la 18 aprilie 1714, acesta împreună cu ordinul de începere a lucrărilor fiind înmânat la 26 aprilie 1714 generalului Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania. În iulie 1714 generalul primește în baza observațiilor venite de la Viena notificarea de a întocmi un nou plan, adaptat acestora.

Terenul necesar (140 ha), a fost eliberat între 1713-1715 prin dărâmarea vechiului oraș medieval, acesta trebuind să fie mutat în partea de est a cetății (actualul oraș de jos). Proiectul, din punct de vedere tehnic îi aparține arhitectului italian Giovano Morando Visconti. Lucrările (estimate în total la peste un milion de guldeni de aur) – au fost conduse inițial de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) și ulterior de inginerii militari Iosif de Quadri (1717-1727) și Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor - aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii.

Construcția propriu-zisă - care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei - a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai Transilvaniei în perioada respectivă fiind Sigismund Kornis (1713-1731), Ștefan Wesseleny (1731-1732), Francisc Anton Wallis (1732 - 1734 și Ioan Haller (1734-1755). Ca zidari și pietrari au lucrat muncitori și meșteri italieni, iar pentru sculptură la porțile cetății și bastioane a fost adusă echipă vieneză, condusă de sculptorul Johann Konig. În 4 noiembrie 1715 s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol dedicat împăratului, situat pe latura de nord. Fortificația a fost ridicată cu materiale din zonă, munca brută fiind prestată în serii de câte două săptămâni de peste 20000 de iobagi români aduși din toată Transilvania . Cărămida s-a confecționat pe plan local, piatra brută a fost adusă de la Șard, iar cea fasonată de la Ighiu, nisipul din Mureș și piatra de var de la Meteș. Zidurile - ușor oblice - s-au ridicat din cărămidă și piatră printr-o tehnică fără denivelări, pentru a provoca ricoșarea ghiulelelor metalice. Din vechea cetate medievală s-au utilizat totuși cele două bastioane construite în secolul al XVII-lea, care au devenit în cadrul a două noi bastioane, cavalieri - platforme de tragere. Proiectul inițial nu s-a realizat în întregime, resursele financiare habsburgice fiind îndreptate ulterior spre fortificații situate mai aproape de granița cu otomanii. În anul 1747 s-au reluat lucrări sub conducerea generalul Bohn (care a și propus un nou proiect - nerealizat - de fortificare exterioară spre oraș și spre Dealul Furcilor), dar nu după mult timp s-au întrerupt. Câteva lucrări rămase neterminate au fost reluate în anul 1812 precum și în timpul asediului din 1849. Manutanța - depozitul de provizii, casele comisariatului și comandantului, două depozite de pulbere, palatului princiar cu destinație de arsenal, biserica Ordinului Trinitarian (1719, azi Biblioteca Bathyaneum) au fost ridicate sub conducerea lui Iosif de Quadri, la fel și artera principală de circulație în cetate.

Corpul principal al cetății este de forma unui heptagon neregulat, cele șapte bastioane conferindu-i o imagine stelată tipică sistemelor de acest gen.
Trinitatea este cel mai mare bastion și are un blazon încoronat cu câmpuri multiple și frunze de acant. Celelalte sunt Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano și Sfânta Elisabeta. Atât bastioanele (cu o înălțime de 12 metri și o lungime variind între 106 și 142 metri) cu fețe lungi dispuse în unghiuri diferite (75° - 120°) și flancuri scurte și concave (42 - 48 metri), cât și curtinele de care le leagă (la distanțe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost ușor adaptate terenului. Bastioanele principale nu au cazemate interioare, defensiva implicând baterii de artilerie așezate pe platforme superioare. Între bastioanele principale și curtinele din a doua linie, se află șanțul interior cu lățimea de 27 metri. Linia a doua era formată din raveline (sau semilune) care apără curtinele, având numele bastioanelor apropiate, excepția fiind cea dispusă pe flancul sudic denumită Francisc de Paula. Dimensiuni lor sunt: fețele 60 - 90 m și flancurile 45 m. Ultimele sunt prevăzute cu șanțuri late de 9 m. Redute de pe care artileria protejată executa trageri îndepărtate sunt construite pe ravelinele nordice și vestice. Linia externă era alcătuită din contragărzile ce protejau fețele bastioanelor și ravelinelor, ele fiind dispuse în aceeași unghiuri cu bastioanele și ravelinele pe care le apărau. Grosimea lor este de 22 m, iar lungimea fețelor 120 - 144 m. Toate contragărzile și unele raveline vestice au fost prevăzute cu baterii de artilerie în cazemate, precum și cu tunele înzestrate cu metereze pentru trageri sau, cu încăperi pentru adăpostul trupei ori cu rol de depozite, grajduri, etc. Pe latura estică dinspre oraș unde se afla o terasă abruptă, contragarda - denumită anvelopă, se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ susținute la baza de un zid scund din cărămidă. Aici au fost amenajate în unghiurile ieșinde terase pentru artilerie. Planul cetății a fost trasat în jurul axelor reprezentate de cele 6 porți (3 spre est și restul spre vest), din care cea principală se află în partea de est. Porțile vestice făceau – la origine – legătura cu terenul de instrucție al armatei. Artera principală de circulație în interiorul cetății este între porțile IIl-IV-V-VI. Statuile și reliefurile care împodobesc aceste porți, au ca sursă de inspirație fapte ale eroilor antici sau războaiele austro-turce, încadrându-se curentului baroc.

Cetatea Alba Iulia

Medalia de mai sus se constituie ca un omagiu adus Cetății Alba Iulia și a fost bătută în anul 1743. Medalia este confecționată din argint, are forma rotundă și diametrul de 32,9 milimetri. În câmpul central al aversului medaliei se prezintă Religia stînd pe un nor, ținând în mâna dreaptă un pocal cu raze și o cruce, iar cu stânga sprijinindu-se pe un scut încărcat cu stema episcopului de Alba. În dreapta sa este un înger care susține cârja și mitra episcopală. Pe lateral, circular pe conturul monedei este aplicată inscripția; “DIUAEI PALLADI” (Divinei Pallas). În câmpul central al reversului medaliei este reprezentată Cetatea Alba Iulia cu zidurile exterioare și biserica de incintă. Lângă cetate este reprezentat un obelisc pe care este înfășurată o panglică pe care este scris; „S(enatus). P(opulus). Q(ue). CAROL(inus)” (Sfatul și poporul din Alba Iulia). Semircular la partea superioară, pe conturul medaliei este aplicat înscrisul; “REGINAE PROUIDENTIA” (Prin ocrotirea reginei) și jos, sub cetate, orizonatl inscripția; “MDCCXXXXIII” (1743).

Fortificația bastionară de la Alba Iulia este cea mai mare Cetate din România, care stă în picioare de mai bine de 300 de ani. Cetatea este locul în care vă puteți întoarce în timp, de-a lungul a două milenii, printre vestigiile a trei fortificații, din tot atâtea epoci diferite. Altfel spus, fiecare cetate ridicată aici a înglobat-o pe cea veche: Castrul ridicat de romani, Cetatea medievală și Cetatea Alba Carolina. Ultima a fost ridicată la Alba Iulia la începutul secolului al XVIII-lea. Primul proiect al fortificației a fost realizat de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, care a condus și prima fază a lucrărilor. Arhitectul a murit de ciumă și își doarme somnul de veci în Catedrala Romano Catolică din Alba Iulia. Piatra de temelie a Cetății fost pusă în 4 noiembrie 1715. În linii mari, se consideră că anul de încheiere al lucrărilor este 1738, deși au existat diferite lucrări și în anii următori. Fortificaţia, concepută pe o suprafaţă de 110 hectare, cu o incintă apărată de trei rânduri de ziduri, a primit o formă stelată, cu şapte bastioane alternate cu șase raveline, străbătute de galerii boltite, toate delimitate de şanţuri adânci. Forma de stea cu șapte colțuri este dată de cele șapte bastioane, care formează în zona centrală „incinta de siguranță“ a fortificației, cea mai importantă și cea mai bine protejată. Enumerarea de obicei a bastioanelor începe de la Poarta a III-a, spre sud, în sensul acelor de ceasornic. Bastioanele au primit denumiri speciale, legate de numele unor patroni laici sau religioși. Zidurile bastioanelor au la bază 2,5 metri grosime, iar înălțimea trece de 10 metri. Zidul drept care le unește se numește în limbaj tehnic curtină. Corpurile mari amplasate în fața curtinelor se numesc raveline. Ultima linie de ziduri se numește contragardă.

Cetatea ridicată în inima Transilvaniei s-a dovedit a fi cel mai impunător monument baroc al provinciei. O particularitate a Cetății este dată de succesiunea celor șase porți, situate pe axa est-vest. Altfel spus, pe Traseul Turistic al „Porților Cetății”, care face legătura între Centrul Civic și cartierul Platoul Romanilor, aflat în zona de vest a municipiului Alba Iulia. Impunătoarea fortificație a primit numele împăratului Carol al VI-lea, în vremea căruia a fost ridicată, respectiv Carlsburg-Cetatea lui Carol. Rolul Cetății a fost unul militar, de apărare, dat de sistemul bastionar, de tipologia pieselor de artilerie cu care a fost înzestrată, precum şi de mărimea trupelor existente în interiorul ei. Cetatea a fost atacată o singură dată în existența ei militară, dar niciodată cucerită. Episodul a avut loc în 1849, când 8.000 de soldați maghiari au asediat-o fără succes. Cetatea Alba Carolina a cunoscut în ultimii ani transformări spectaculoase, care o fac tot mai vizibilă pe „tortul” turistic al Europei. În paralel cu lucrările de restaurare, cofinanțate din fonduri europene, s-a avut în vedere si valorificarea patrimoniului său cultural de excepție. Fortificația este locul în care au loc festivaluri culturale, se aud orchestre celebre, unde concertează artiști de top, români și străini.

Gabriel Bethlen

300 de ani de la fondarea Colegiului Bethlen din Aiud

Medalia de mai sus a fost bătută în anul 1922 cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea Colegiul Gabriel Bethlen din Aiud. Medalia este confecționată din alamă, are forma ușor ovală cu dimensiunile 44,1 și 48,2 milimetri și este opera gravorului Beran Lajos. În centrul câmpului aversului medaliei se prezintă efigia spre stânga a lui Gabriel Bethlen, purtând căciulă cu penaj, înconjurată de inspripția; “HA. ISTEN. VELNIK. KICSODA. ELLENVNK? 1922” (Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? 1922). Deasemeni se distinge numele gravorului; “BERAN / LAJOS”.

Pe revers este reprezentat un scut încărcat cu blazonul familiei Bethlen, înconjurat de un dragon încoronat înghițindu-și coada. Pe marginea medaliei, la exterior, este aplicată inscripția; “A. BETHLEN. KOLLEGIUM. 300. EVES. FENNALLASANAK. EMLEKERE / 1922” (Medalie comemorativă în amintirea a 300 de ani de la fondarea colegiului Bethlen 1922).

Gabriel Bethlen (în maghiară Gábor Bethlen) (născut în anul 1580 la Ilia, actualul județ Hunedoara și decedat în anul 1629 la Alba Iulia) a fost principe al Transilvaniei între anii 1613 – 1629. Începând cu anul 1619 el a fost liderul al mișcării anti-habsburgice din estul și nordul Ungariei în contextul războiului de 30 de ani, în care Transilvania s-a situat de partea puterilor oponente Sfântului Imperiu Romano-German.

Colegiul Național Gabriel Bethlen din Aiud este una din cele mai prestigioase instituții de învățământ preuniversitar ale minorității maghiare din România. Colegiul a fost înființat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia. În anul 1658 colegiul a fost distrus în urma invaziei turco-tătare, după care s-a refugiat la Cluj. În anul 1662 principele Mihai Apafi I i-a mutat sediul la Aiud unde funcționează în mod neîntrerupt până în prezent. În anul 1704 colegiul a fost devastat de oștile austriece. În anul 1711 Ferenc Papai Pariz, rectorul colegiului, obține cu acordul regelui Angliei un sprijin material din partea credincioșilor din Anglia constând în 11000 lire sterline pentru reclădirea școlii. Din aceste fonduri au fost construite clădirile care alcătuiesc în prezent Colegiul Bethlen Gábor. De la înființare și până în anul 1859 Colegiul a fost considerat instituție de rang academic cu trei facultăți: filologie, drept, teologie. După mutarea facultăților la Cluj în 1869, respectiv 1895, Colegiul Bethlen Gábor a fost considerat gimnaziu superior, în cadrul căruia din 1858 a funcționat și școala normală. În anul 1948, în urma naționalizării, colegiul și-a pierdut domeniile și baza materială, iar caracterul confesional reformat i-a fost suspendat. În perioada comunistă i-a fost expropriată baza materială (celebra bibliotecă, laboratoarele etc.), iar în anul 1976 a fost transformat în liceu industrial, cu predare în limbile română și maghiară. În anul 1990 a redevenit liceu teoretic, iar din 1993 poartă titulatura de "colegiu național".

Alba Iulia, mai demult Bălgrad, este un municipiu situat pe malul râului Mureş și reşedinţa judeţului Alba din România. Între anii 1541 şi 1711 oraşul a fost, cu unele întreruperi, reşedinţa şi astfel capitala politică a Transilvaniei. Pentru o scurtă perioadă de timp, începând cu recunoaşterea principelui Sigismund Bathory drept suveran al Moldovei şi al Ţării Romîneşti – 1595 - a fost şi capitală a acestor state, proiectul politic find continuat de Mihia Viteazu. La Alba Iulia a avut loc Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, care a stat la baza înfăptuirii unirii Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I şi Maria, moment care a consfinţit importanţa istorică a oraşului şi rolul de capitală istorică. Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate, a unor așezări preistorice datând din mileniul al V-lea ÎEN, în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă așezare neolitică (5000-1900 Î.E.N.), care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori. Înainte de cucerireea romană în apropierea marelui oraș exista localitatea dacică Apulon, important centru fortificat menţionat pe hărţile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul s-a numit Apulum, iar fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaţilor Legiunii a XIII-a Gemina staţionate aici. Ruinele zidului roman şi ale porţii sunt foarte bine conservate şi pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificaţii” din cartierul Cetate. După retragerea administraţiei romane sub Aurelian, în anul 271 viaţa urbană s-a stins treptat. În evul mediu oraşul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (Cetatea Albă a lui Gyula), centru al administraţiei Regatului Ungariei din Transilvania, colonizat cu saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. Denumirea latină a oraşului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad (Cetatea Albă). Mihai Viteazu şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor romanilor. Sus am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Alba Iulia, pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură ale orașului, din vremuri diferite.

Farmacia

Hotelul Ungaria

Institutul de arte grafice Alba

Banca națională și Poșta

Catedrala romano catolică

Clopotnița Catedrala încoronării

Catedrala încoronării

Centrul militar județean

Gara

Poarta 1 a cetății

Muzeul Unirii

Obeliscul

Prefectura

Primăria

Sala Unirii

Statuia lupoaicei

Biserica italiană

Casa de cultură a studenților

Pensiunea Flamingo

Poarta 6 a cetății

Poarta 7 a cetății

Statuia lui Mihai Viteazu

Monumentul Loseanu

Alba este un județ al României situat în provincia Transilvania. Reședința acestui județ este municipiul Alba Iulia. Județul are o suprafață de 6242 kilometri pătrați și o populație de aproximativ 383000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul se compune din; 4 municipii - Alba Iulia, Aiud, Blaj, Sebeș, 7 orașe - Abrud, Baia de Arieș, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureș, Teiuș, Zlatna și 67 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din județul Alba, dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.