Epaminonda's Blog.....: Ro - M

În anul 1944 Banca Națională a României a lansat în circuitul economic o monedă de 500 lei cu chipul regelui României – Mihai I. Pe aversul monedei se prezintă stema mare a regatului România, un cerc perlat la exterior și înscrisurile; 500 LEI (valoarea nominală), ROMÂNIA (denumirea țării) și 1944 (anul emiterii).

Reversul monedei prezintă efigia regelui spre stânga, cerc perlat la exterior și inscripțiile MIHAI I REGELE ROMÂNILOR și H. (Haralamb) IONESCU – numele gravorului, undeva sub gâtul regelui.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoare nominală - 500 lei, anul emiterii – 1944, metal – aliaj (cupru – 63% și zinc – 37%), greutate – 10 grame, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, cant – zimșat și tiraj – 3 422 000 exemplare.

Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost Principe de Hohenzolern (născut 25 octombrie 1921 Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea , cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947.

În data de 15 martie 2001 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă dedicată Aniversării a 125 de ani de la naşterea sculptorului Constantin Brâncuşi. Aversul monedei prezintă opera sculptorului Constantin Brâncuşi intitulată Coloana fără sfârşit. Reprezentarea grafică a lucrării împarte moneda în două zone inegale. In stânga coloanei, central, este redată stema României sub care este înscris anul emisiunii "2001". Inscripţia "ROMANIA", gravată cu majuscule, urmează circumferinţa monedei. In dreapta coloanei, pe vertical, sunt amplasate valoarea nominală a monedei "5000" şi denumirea "LEI". Reversul monedei conţine bustul sculptorului Constantin Brâncuşi. Circular, sunt redate inscripţia "CONSTANTIN BRANCUSI" şi anii care marchează evenimentul aniversar "1876 - 2001". Semnătura în facsimil a artistului completează zona din stânga portretului.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoare nominală - 5000 lei, data emiterii – 15 martie 2001, metal – aur, puritate – 99,9%, greutate – 31,103 grame, forma – rotundă, dimensiune – 35 milimetri, cant – neted, calitate – proof și tiraj – 500 exemplare.

CONSTANTIN BRÂNCUȘI se nãște la data de 19 februarie/2 martie 1876, în localitatea Hobita, județul Gorj și moare la data de 16 martie 1957 la Paris. Începe scoala pimarã la Pestisani (1883), continuã la Brãdiceni; se angajeazã la Târgu Jiu, Slatina si Craiova; urmeazã cursurile scolii de Meserii din Craiova (1894-1898); scoala de arte frumoase din Bucuresti, clasa profesorului Ion Georgescu (din 1898). În vacanta de varã a anului 1897 pleacã la Viena unde se angajeazã în atelierul unei fabrici de mobilã. La întoarcere în Craiova, modeleazã bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. La Craiova sculpteazã un Cap de copil, bustul lui Vitellius (1898), Capul lui Laocoon si Studiu, iar cu sprijinul doctorului Dimitrie Gerota realizeazã un Ecorseu pentru care i se acordã medalia de bronz (1901). Consiliul Judetean al Prefecturii Dolj îi acordã o bursã (3 iul. 1900). În 1904 pleacã pe jos la Paris, fãcând popasuri la Budapesta, Viena si Munchen (unde se presupune cã frecventeazã cursurile Academiei Regale de Belle-Arte); practician în atelierul lui Rodin; îl întâlneste pe Modigliani. La Paris îsi desãvârseste pregãtirea artisticã devenind cel mai mare si cel mai cunoscut sculptor român, fiind unul dintre animatorii principali ai plasticii noi, întemeietor al scolii moderne de sculpturã. Lucrãrile sale se gãsesc în tarã si strãinãtate, în muzeele din Olanda, Tãrile Scandinave, Franta, Statele Unite ale Americii etc. Marele sculptor este decorat cu ordinul Steaua României (1923); ordinul Meritul Cultural, la propunerea lui Nicolae lorga (1931) și ales membru post-mortem al Academiei Române abia în anul 1990.

COLOANA INFINITĂ, cunoscută în mod greșit și sub denumirea "Coloana infinitului" este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu , compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat "trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan, proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas , execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei. Elementele componente ale coloanei sunt următoarele: Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 metri, 10 metri şi 9,4 metri; Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos; "Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17: Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 centimetri; 15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 centimetri fiecare; Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 centimetri. Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kilograme. Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Națională Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar. În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

În data de 5 iulie 2004 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă dedicată Monumentului de artă creștină – Biserica mănăstirii Cotroceni. Aversul monedei conţine în partea stângă, anul emisiunii "2004", stema României şi valoarea nominală "500 LEI". Inscripţia "ROMANIA" gravată de-a lungul unei linii verticale, figurează în centrul aversului. În partea dreaptă a aversului este redat turnul clopotniţei bisericii mănăstirii Cotroceni. Reversul monedei prezintă macheta bisericii mănăstirii Cotroceni. În partea superioară, este gravată semicircular inscripţia "MONUMENTE DE ARTA FEUDALA CRESTINA". Sub macheta mănăstirii este înscrisă pe două rânduri denumirea lăcaşului de cult "BISERICA MANASTIRII COTROCENI". Anii 1679-2004, care marchează împlinirea a 325 de ani de la ridicarea construcţiei, sunt amplasaţi într-un arc de cerc, în partea inferioară a monedei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoare nominală - 500 lei, data emiterii – 5 iulie 2004, seria – Monumente de artă creștină, metal – argint, puritate – 99,9%, greutate – 31,103 grame, forma – decagonală (poligon cu 10 laturi), dimensiune (raza cercului înscris) – 37 milimetri, cant – neted, calitate – proof, preț unitar de achiziție fără TVA – 147 RON și tiraj – 500 exemplare.

Biserica Mănăstirii Cotroceni a fost ctitorită de domnul Țării Românești, Șerban Cantacuzino, pe un teren aflat în prezent în compunerea municipiului București. Istoria Cotroceniului începe acum patru secole și mai bine pe când era înconjurată de vestiții codri ai Vlăsiei. Zona Cotrocenilor intră în proprietatea lui Șerban Cantacuzino în anul 1660, ca răsplată pentru serviciile deosebite aduse domnitorului Gheorghe Ghica. La această proprietate mai adaugă prin cumpărări succesive în 1671, de la fii căpitanului Ghiorca, zona din deal unde va construi mai apoi mănăstirea sa și zona de la poalele dealului, unde va face grădina și parcul palatului domnesc. Pe întreaga perioadă a domniei sale (1678 – 1688) Șerban Cantacuzino și-a avut reședința în casele domnești de la mănăstirea Cotroceni. Acestea se găseau pe latura nordică a curții și aveau: „patru camere la parter, iar prin intermediul a două scări se făcea legătura cu etajul care avea zece camere ce duceau spre două săli. La subsol se afla pivnița de mari dimensiuni care servea la depozitarea unor mari cantități de alimente și vinuri și ocazional ca temniță”. Incinta mănăstirii era de formă pătrată, un patrulater în mijlocul căruia se afla biserica – monument de referință pentru arhitectura și arta românească de la confluența secolelor al XVII - lea și al XVIII - lea. În legătură cu biserica se știe că ca avea o lungime de 31,5 m și o înălțime de 13,5 m. Epoca lui Șerban Cantacuzino a fost una de strălucire românească. El s-a implicat în susținerea culturii românești, publicând la tipografia pe care a instalat-o la Cotroceni, mai multe cărți printre care: „Evanghelia” din 1682 și „Apostolul” din 1683 și poate cea mai de seamă operă a sa Biblia de le 1688, pe care însă nu a apucat să o vadă tipărită, stingându-se din viață cu puțin timp înaintea imprimării ei. Domnitorul Principatelor unite, Alexandru Ioan Cuza, și-a stabilit aici reședința, în anul 1863 a luat ființă pe platoul de la Cotroceni o tabără de instrucție care a devenit un loc important pentru istoria militară a vremii. La cutremurul din anul 1940 biserica Mănăstirii Cotroceni a fost afectată, fiind refăcută abia după război. În anul 1948 biserica mănăstirii a fost închisă cultului de comuniști, apoi ruinându-se complet. Cutremurul din anul 1977 a afectat-o iremediabil. Din ordinul lui Nicolae Ceaușescu biserica veche, construită de Șerban Cantacuzino, a fost dărâmată. În perioada 2003 – 2004 biserica a fost parțial rezidită pentru ca după cinci ani să fie finalizată. În următori 5 ani biserica a fost finisată, altarul fiind întregit prin aducerea și fixarea catapetesmei originale din lemn aurit. A fost montat și un clopot de peste o tonă turnat la o fabrică de profil din Episcopia Maramureșului. Biserica a fost resfințită la 11 octombrie 2009.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

__________xxx__________

O MEDALIE,

O PLACHETĂ ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Federația română de gimnastică ritmică sportivă

Memorialul Ioana Mănescu

Gimnastica ritmică este o ramură a gimnasticii, fiind singura disciplină sportivă exclusiv feminină. A devenit probă olimpică în 1984. Programele de gimnastică ritmică se desfășoară pe muzică, durează între 60 și 120 de secunde și sunt notate de 3 echipe de arbitri. Practicanții folosesc cinci articole de echipament în programul lor: o pereche de măciuci, o panglică, o coardă, o minge și un cerc. Primele regulamente de concurs, categorii și programe de concurs pentru gimnastica ritmică au fost întocmite în Uniunea Sovietică. Apoi s-a extins, devenind o ramură de sine stătătoare, cu concursuri interne și internaționale și regulamente întocmite de Federația de specialitate. Ca și la gimnastica sportivă, exercițiile sunt impuse și liber alese. Primul concurs de gimnastică ritmică din România s-a desfășurat în anul 1956. Conform regulamentului de Gimnastică Artistică, gimnastele înscrise la gimnastică artistică nu au voie să concureze, în cadrul aceleiași competiții și la întrecerea de gimnastică ritmică.

In anul 2003 la insistentele specialistilor in gimnastica si in baza prevederilor Legii nr. 69/2000 a Educatiei fizice si sportului si ale Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii precum si ale H.G. nr. 834/2001 s-a reinfiintat Federatia Româna de Gimnastica Ritmica (FRGR) ca o structură sportiva independenta, presedintă fiind aleasa Irina Deleanu – Maestra Emerita a Sportului. Organizarea internationala este structurata in doua foruri: la nivel european – Uniunea Europeana de Gimnastica si la nivel mondial – Federatia Internationala de Gimnastica. FRGR organizeaza in România turnee internationale de gimnastica ritmica prin Concursul International „Irina Deleanu Cup”. Prin aducerea in prim-plan a gimnasticii ritmice, singura disciplina exclusiv feminina, se vrea o promovare in randul tinerelor din zilele noastre, a frumosului, a bunului gust, a educarii mintii si trupului, pentru o viata mai buna, mai sanatoasa. Politica FRGR urmareste dezvoltarea gimnasticii ritmice atat in plan intern cat si pe plan extern prin relansarea sportivelor noastre in competitii internationale de mare anvergura.

Insignă militară specialist de clasă

Direcția generală de informații a armatei

Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.

Insigna - Tradiția cavaleriei - 1990

Cavaleria este un termen ce definește unități militare călare. Termenul de cavalerie provine din cuvântul francez cavalerie, care provine din termenul italian cavalleria. Aceasta este o derivație din cuvântul cavaliere (călăreț). De obicei termenul se referă doar la trupe care folosesc cai sau cămile drept mijloace de transport, nu însă și alte animale. Din timpurile cele mai vechi, cavaleria a avut avantajul mobilității sporite, avantaj care a multiplicat eficacitatea până și a celor mai mici forțe, permițându-le să evite, să surprindă și să copleșească, să se retragă și să scape potrivit cerințelor de moment. Un bărbat care lupta călare avea de asemenea avantajul unei mai mari înălțimi, greutăți, viteze și masă inerțială față de un adversar din infanterie.

Placheta - M.I. - (Ministerul de Interne)

Cu ocazia pensionării în semn de prețuire și

respect din partea colectivului de muncă.

Vă dorim viață îndelungată și fericire

dvs și familiei - 01 oct.1975

Ministerul de interne a avut şi alte denumiri; Ministerul afacerilor interne, Ministerul internelor şi reformei administrative, Ministerul administraţiei şi internelor, etc. Ca să înţelegi mai bine misiunile complexe ale acestui minister enumăr câteva dintre structurile organizatorice interne ale acestuia; Departamentul de informaţii şi protecţie internă, Direcţia generală anticorupţie, Agenţia naţională antidrog, Agenţia naţională împotriva traficului de persoane, Administraţia naţională a rezervelor de stat, Instituţia prefectului, Direcţia generală de paşapoarte, Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare autovehicule, Inspectoartul general pentru situaţii de urgenţă, Direcţia pentru evidenţa persoanelor, Inspectoratul general pentru imigrari, Arhivele naţionale, Poliţia, Jandarmeria, Clubul sportiv Dinamo, Academia de poliţie Alexandru Ioan Cuza, Poliţia de frontieră, etc.

Insigna - Restaurant bodegă "Peștera"

Restaurantul Peștera aparține hotelului Peștera, de cinci stele, situat în Parcul Natural Bucegi la 1600 de metri altitudine, în imediata apropiere a Mănăstirii Peștera Ialomiței. Amplasarea în mijlocul naturii, între minunile făcute de natură: Babele, Sfinxul și minunea făcută de om: Lacul Bolboci precum și serviciile deosebite oferă locul ideal pentru a petrece clipe de neuitat. Restaurantul oferă preparate delicioase, pregătite în casă. Alimentele sunt atent selecționate și aduse de la ferma proprie - Conțești.

____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN INDUSTRIA BANCARĂ