Epaminonda's Blog.....: NURTRINGEN

Mai jos am postat și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din orașul german NURTRINGEN, districtul

ESSLINGEN, landul BADEN - WURTEMBERG, din vremuri

diferite, o acțiune, o monedă și câteva vederi generale locale.

Fântâna Ox

Gimnaziul

Gara

Farmacia

Biserica Sfântul Laurențiu - fațada estică

Biserica Sfântul Laurențiu - fațada de vest

Fântâna

Uzina hidroelectrică

Arhitectură locală

Vederi generale

Acțiune locală

Monedă locală

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL ALBA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română

şi Cultura Poporului Român (ASTRA)

Jubileul ASTRA 150 de ani - Blaj - 2011

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (mai cunoscută sub numele abreviat A.S.T.R.A.) a fost prima instituţie culturală centrală a românilor din Transilvania care a jucat un rol important în emanciparea culturală şi politică a naţiunii române din Ardeal. A luat fiinţă la data de 4 noiembrie 1861, în Sibiu, constituindu-se după modelul societăţilor academice ale vremii. Scopul asociaţiei a fost acela de a răspândi cultura în rândul poporului, de a sprijini elevii şi meseriaşii săraci cu burse, de a edita şi premia lucrări, „de a concentra puterile cele risipite ale singuraticilor şi lumina culturei - ca un bun comun al tuturor - să se reverse peste toţi fiii poporului român”. Pentru că a fost structurată de la bun început ca o organizaţie interconfesională, ASTRA a reuşit să coaguleze forţele elitelor şi să detensioneze relaţiile dintre ortodocşi şi greco-catolici, acesta fiind şi unul din motivele pentru care a avut succes. La înfiinţarea ei, ASTRA avea în total 212 membri şi un capital de 5600 florini, o sumă infimă pe lângă sumele de care dispuneau societăţile culturale deţinute de celelalte naţiuni. În anul 1862 ASTRA se lansează în spaţiul public cu o expoziţie de mari dimensiuni pe care o organizează la Brașov. La adunarea generală care s-a ţinut cu acest prilej, au participat aproape 800 de intelectuali din toate colţurile Transilvaniei, precum şi personalităţi din România. În urma acestui eveniment, numărul de membri creşte la 745, iar fondurile la 20000 florini. Această sumă a fost folosită în special pentru finanţarea burselor de studii şi în măsură mai mică pentru ajutoare date gimnaziilor româneşti, pentru biblioteca asociaţiei şi pentru câteva premii literare. Deşi începutul este dificil, ASTRA reuşeşte ca în primii ani să înfiinţeze primele sale trei secţii: filologică, istorică şi de ştiinţe naturale. De asemenea, a pregătit apariţia propriei sale reviste, „Transilvania”. În anul 1900 au fost stabilite cinci secţii: literară, istorică, şcolară, ştiinţifică şi economică. În anul 1912 numărul lor se ridică la opt, adăugându-se secţiile medicală, de ştiinţe sociale şi tehnică-industrială. Printre proiectele editoriale cele mai importante ale Asociaţiei s-au numărat: Enciclopedia română, coordonată de Cornel Diaconovici şi apărută între 1898-1904 în trei volume masive, Cartea de Aur sau luptele politice naţionale ale românilor de sub coroana ungară, redactată de Teodor V. Păcățian şi apărută la Sibiu în perioada 1902 -1925, în opt volume, Dicţionarul numirilor de localităţi cu poporaţiune românească din Transilvania, de Silvestru Moldovan și Nicolae Togan, apărut în anul 1909. Sus am postat logo-ul asociației și Palatul central ASTRA din Sibiu.

Blaj (în limba germană Blasendorf, în limba maghiară Balázsfalva) este un municipiu din județul Alba care include șilocalitățile Deleni- Obârșie, Flitești, Izvoarele, Petrisat, Tiur, Veza, Mănărade și Spătac. Blajul a fost în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea centrul cultural al românilor transilvăneni. Orașul a jucat un rol important în procesul de formare a limbii române moderne și a conștiinței naționale românești. Orașul este situat în vestul Podișului Târnavelor, la confluența Târnavei Mari cu Târnava Mică, într-o renumită zonă viticolă. Mai jos admiri Monumentul membrilor ASTRA din Blaj.

Prima atestare documentară referitoare la Blaj datează din anul 1252 când aceste terenuri au fost cumpărate de contele Herbrod. La recensământul din anul 2011 municipiul Blaj număra 20765 locuitori dintre care: români – 78,26%, romi – 8,26%, maghiari – 6,32% și restul altă etnie sau nedeclarată. Din punct de vedere confesional structura populației se prezintă astfel: ortodocși – 69,27%, greco catolici – 13,24%, reformați – 4,14%, romano catolici – 2,81%, baptiști – 1,58%, penticostali – 1,1% și restul – altă religie sau necunoscută. Iată câteva monumente de vizitat la Blaj: Catedrala Sfânta Treime, Câmpia Libertății, Prima școală publică cu predare în limba română, Palatul Episcopal, Castelul mitropolitan, Mănăstirea Buna Vestire, Bisericuța grecilor, Casa Mihai Molnar, Biserica Reformată, Biserica romano catolică, Teiul lui Eminescu, Crucea lui Iancu, Lupa capitolina, Monumentul eroilor din cel de-al doilea război mondial și Stejarul lui Iancu.

Insigna - Expoziția națională de filatelie

Cravatele roșii cu tricolor - Alba Iulia - mai 1977

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii.

Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Alb - Umor * Aba Iulia 2012 - ed. a III-a

“Alb-Umor” este un festival-concurs internaţional de literatură umoristică ajuns în anul 2017 la ediția a VIII-a ce are loc în luna mai la Alba Iulia, fiind organizat de către: Consiliul Județean Alba, Biblioteca Județeană “Lucian Blaga” Alba și Uniunea Epigramiștilor din România, având ca parteneri: Filiala Alba-Hunedoara a U.S.R. și Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia. Festivalul-concurs “Alb-Umor” se organizează pe următoarele secțiuni: epigramă, proză scurtă umoristică, parodie și volum.

Placheta - Aiud 700 * 1293 - 1993

Aiud este un municipiu din județul transilvănean Alba având, în anul 2011, o populație de 22876 locuitori, din care; 74,11% - români, 14,7% - maghiari, 4,06% - romi și restul - altă etnie sau nedeclarată. Din punct de vedere confesional structura populației se prezintă astfel; 72,07% - ortodocși, 12,06% - reformați, 3,19% - greco catolici, 1,29% - romano catolici și restul – altă religie sau necunoscută. În alte limbi numele orașului este; Enyed sau Nagyenyed (în limba maghiară), Strasburg am Mieresch (în germană) și Anjet, Angetn sau Strossbrich (în dialectul săsesc). În structura acestui municipiu sunt arondate și localitățile învecinate; Aiudul de Sus, Gâmbaș, Magina, Pagida, Ciumbrud, Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Sâncrai și Țifra. Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla. Prima menționare documentară datează din anul 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași. Câteva obiectivele turistice ale orașului și zonei limitrofe sunt: Cetatea Aiudului, Castelul Bethlen, Muzeul de istorie din incinta cetății, rezervația naturală Pădurea Sloboda (20 hectare) și Cheile Aiudului.

Primăria orașului Aiud

Aiud 700 * 1293 - 1993

Clădirea Primăriei Aiud are o arhitectură interesantă, ea fiind construită în stilul compilant – clasicizant specific perioadei din jurul anului 1900. Pe lângă decorurile faţadei, clădirea este prevăzută în partea superioară cu un balconaş decorat cu doi grifoni, animale specifice heraldicii aiudene. Se știe că la un moment dat, în această clădire a funcţionat cazinoul din Aiud.

Capac canalizare - Primăria municipiului Alba Iulia

Trecem zilnic și cu nepăsare, călcând cu picioarele sau cu roțile vehiculelor ori autovehiculelor mari capace metalice, foarte adesea mai joase sau mai înalte decât nivelul covorului asfaltic, înjurând printre dinți că ne distrug suspensia mașinilor. Acestea sunt capace din fontă montate de către municipalități pentru acoperirea canalelor subterane de apă, canalizare sau telecomunicații. Pe multe dintre aceste capace este gravată stema orașului sau a municipiului și având în vedere că aceste capace sunt foarte durabile, ele având deci o vechime, prezintă interes pentru colecționarii numismați de medaliști din lume desigur nu pentru a le fura și colecționa ci măcar pentru a le fotografia. Mai sus admiri un astfel de capac montat de Primăria municipiului Alba Iulia.

Alba Iulia, mai demult Bălgrad este un municipiu situat pe malul râului Mureş și reşedinţa judeţului Alba din România. Între anii 1541 şi 1711 oraşul a fost, cu unele întreruperi, reşedinţa şi astfel capitala politică a Transilvaniei. Pentru o scurtă perioadă de timp, începând cu recunoaşterea principelui Sigismund Bathory drept suveran al Moldovei şi al Ţării Romîneşti – 1595 - a fost şi capitală a acestor state, proiectul politic find continuat de Mihia Viteazu. La Alba Iulia a avut loc Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, care a stat la baza înfăptuirii unirii Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I şi Maria, moment care a consfinţit importanţa istorică a oraşului şi rolul de capitală istorică. Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate, a unor așezări preistorice datând din mileniul al V-lea ÎEN, în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă așezare neolitică (5000-1900 Î.E.N.), care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori. Înainte de cucerireea romană în apropierea marelui oraș exista localitatea dacică Apulon, important centru fortificat menţionat pe hărţile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul s-a numit Apulum, iar fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaţilor Legiunii a XIII-a Gemina staţionate aici. Ruinele zidului roman şi ale porţii sunt foarte bine conservate şi pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificaţii” din cartierul Cetate. După retragerea administraţiei romane sub Aurelian, în anul 271 viaţa urbană s-a stins treptat. În evul mediu oraşul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (Cetatea Albă a lui Gyula), centru al administraţiei Regatului Ungariei din Transilvania, colonizat cu saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. Denumirea latină a oraşului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad (Cetatea Albă). Mihai Viteazu şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor romanilor. Sus am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Alba Iulia, pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, din vremuri diferite, ale orașului.

Poarta nr.1 a cetății

Poarta nr.2 a cetății

Poarta nr. 5 a cetății

Castrul roman

Palatul Apor (Universitatea)

Institutul de arte grafice Alba

Banca națională și Poșta

Catedrala romano catolică

Clopotnița Catedralei arhiepiscopale

Curtea interioară a cetății

Centrul militar județean

Gara

Muzeul Unirii

Sala Unirii

Prefectura

Primăria

Obeliscul Horia, Cloșca și Crișan

Alba este un județ al României situat în provincia Transilvania. Reședința acestui județ este municipiul Alba Iulia. Județul are o suprafață de 6242 kilometri pătrați și o populație de aproximativ 383000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul se compune din; 4 municipii - Alba Iulia, Aiud, Blaj, Sebeș, 7 orașe - Abrud, Baia de Arieș, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureș, Teiuș, Zlatna și 67 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din județul Alba, alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.