Epaminonda's Blog.....: ERVENICE

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente

de cultură și arhitectură din localitatea cehă ERVENICE,

denumire germană SEESTADTL, regiunea USTI NAD

LABEN, o emblemă, un tichet de

bunuri valorice și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Piața centrală

Termocentrala

Gura minei

Trimiteri poștale

Emblemă locală

Tichet local bunuri valorice - 100 grame brânză

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII,
O PLACHETĂ ȘI O INSIGNĂ
DIN JUDEȚUL BRAȘOV

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.

Aici admiri un inel sigilar (Sigiliul orașului Brașov) turnat în secolul al XIX-lea de către municipalitatea orașului Brașov și care astăzi se păstrează în colecția Muzeului Brukenthal – Muzeul de istorie Casa Altemberger din Sibiu. Inelul sigilar a fost, alături de matricea sigilară, un mijloc de autentificare a actelor, o îmbinare între matricea sigilară şi veriga suport, o bijuterie cu caracterul unei piese de uz strict personal. El se putea confecționa din aur, argint sau piatră fină, semipreţioasă sau preţioasă. Acest inel a fost cumpărat în anul 1908, în urma unei licitații organizate de casa de licitații Dorotheum din Viena, cu suma de 18,85 coroane și tot în acel an a intrat în colecția Brukenthal. Inelul este de tip heraldic fiind confecționat din alamă aurită. Inelul are următoarele caracteristici tehnice; greutatea – 9 grame, înălțimea – 28,7 milimetri, diametrul – 22 milimetri, grosimea – 5 milimetri, diametrul interior al verigii – 22 milimetri, diametrul exterior al verigii – 26 milimetri și grosimea verigii – 3,2 milimetri. Veriga este circulară, dar dreptunghiulară în secţiune și este despicată la capete în două benzi lipite de şatonul rotund, peste care a fost aplicată câte o floare. Sub flori, incizate în verigă, sunt 4 striaţii. În casetă este montată o piatră de lapis lazuli, piatră semipreţioasă de un albastru închis. În centrul câmpului sigilar este gravat, în incizie, blazonul oraşului Braşov: un trunchi de copac dezrădăcinat ieşind dintr-o coroană deschisă, cu trei fleuroane. Între două cercuri continue, circular, este aplicată următoarea inscripție în limba latină: SIGILLUM CIVITATIS CORONENSIS (Sigiliul oraşului Braşov).

Plachetă - Centrul de instruire pentru luptă

al forțelor terestre “Getica”

Centrul de instruire pentru luptă al forțelor terestre “Getica” este o structură subordonată Statului Major al Forţelor Terestre care asigură creşterea calităţii instruirii şi evaluarea nivelului de instruire atins, atât pentru structurile până la nivel brigadă inclusiv, cât şi pentru personalul militar care participă la misiuni individuale în afara statului român, prin utilizarea tehnologiilor de simulare reală, constructivă, virtuală şi integrată, crearea unui mediu operaţional apropiat de realitatea câmpului de luptă modern şi punerea la dispoziţie a capabilităţilor şi facilităţilor existente. Deasupra am postat logo-ul acestei structuri militare.

Insignă - Centrul de instruire pentru luptă

al forțelor terestre “Getica”

Acest centru este situat în localitatea Cincu din județul Brașov, în urmă cu ani aici a fost poligonul de trageri al armatei române, cu armamentul de infanterie și artilerie, locul unde aveau loc cele mai mari aplicații tactice ale armatei române.

Conferința județeană Brașov 1979

A.C.R. - Automobil Clubul Român - 75 de ani

(Biserica neagră) Brașov - România

În continuare prezint câteva repere calendaristice în devenirea A.C.R.

5 aprilie 1904. În salonul de onoare al Hotelului Bulevard din Bucureşti (clădire existentă şi în prezent), un grup de automobilişti, constituiţi în Adunarea Generală, a hotarât şi a semnat actul de înfiinţare a primei asociaţii a automobiliştilor din ţara noastră: Automobil Club Român. Automobil Club Român se înscrie, astfel, în primele 10 cluburi centenare din Europa şi în primele 14 cluburi centenare din întreaga lume.
Septembrie 1904. Are loc prima cursă de automobile din România organizată de A.C.R. pe traseul Bucureşti – Giurgiu – Bucureşti (120 kilometri). România a fost printre primele 6 ţări din lume care au organizat concursuri auto, după Franţa, SUA, Germania, Italia şi Austria.
8 decembrie 1905. ACR a fost primit ca membru al Asociaţiei Internaţionale a Automobil Cluburilor Recunoscute de la Paris, devenită ulterior Federaţia Internaţională a Automobilului (F.I.A.).
Anul 1914. Automobil Club Român îşi schimbă statutul în Automobil Club Regal Român (A.C.R.R.), iar timp de 33 de ani Regii României au deţinut funcţia de preşedinţi de onoare ai A.C.R.R..
15 ianuarie 1921. Adunarea Generală a ACRR introduce un nou capitol în Statut (capitolul 6) privind autorizarea cluburilor regionale. Primul club regional a fost înfiinţat la 8 septembrie 1921, la Cluj. Printre membrii lui de onoare s-a numărat Octavian Goga.
Anul 1925. A.C.R.R. s-a afiliat la Consiliul Central al Turismului Internaţional, cu sediul la Paris.
Anul 1926. Alexandru Berlescu realizează, în premieră, înconjurul României pe un Oldsmobile, parcurgând 2447 km în 50 de ore. Are loc, de asemenea, în România, prima cursă Bucureşti – Paris şi retur, fără oprire, performanţă realizată de Henry Manu, însoţit de N. Constantinescu, pe o maşină Buick.
Anul 1927. Este înfiinţat Automobil Club Regional Moldova de Sus, Cernăuţi, potrivit Statutului A.C.R.R..
Anul 1929. Automobil Club Regal Român devine membru fondator al CERCULUI DE SPORTURI BĂNEASA (Country Club), cu denumirea actuală de Clubul Diplomatic Bucureşti.
Anul 1936. Petre Cristea şi Ion Zamfirescu (însoţiţi de Gogu Constantinescu) câştigă Raliul Monte Carlo, pe un Ford V8, performanţă considerată ca fiind cea mai mare victorie a automobilismului românesc.
1 ianuarie 1948. Automobil Club Regal Român primeşte denumirea de Automobil Clubul Republicii Populare Române (A.C.R.P.R.), cu sediul în B-dul 6 Martie nr. 5, fiind unicul club naţional recunoscut oficial.
Anul 1953. Este organizată Competiţia automobilistică MARELE PREMIU al RPR şi CIRCUITUL C.F.R. pe parcelarea Floreasca din Bucureşti.
Anul 1958. Urmare a transformărilor politice din România, desfiinţarea Regatului, la iniţiativa unui grup de automobilişti, A.C.R.P.R. a fost reorganizat într-o nouă concepţie, sub denumirea de Asociaţia Automobiliştilor din România (A.A.R.).
1964. Are loc prima ediţie a Raliului Dunării – CASTROL, care avea startul la Viena şi sosirea la Braşov.
1967. Are loc prima ediţie a Raliului României. Un comitet de iniţiativă a depus diligenţele necesare pentru transformarea AAR în Automobil Clubul Român. La împlinirea a 63 de ani de existenţă, asociaţia automobiliştilor din România revenea, astfel, la numele ei iniţial – Automobil Clubul Român.
18 octombrie 1967. A.C.R. se mută în noul său sediu situat în Str. Nikos Beloiannis nr. 27, astăzi Str. Take Ionescu nr. 27.
17 mai 1974. Se înfiinţează Federaţia Română de Automobilism şi Karting (A.C.R. – F.R.A.K.).

Edificiu de secol XVI, cunoscut initial sub numele de Biserica Sfanta Maria, Biserica Neagra este cel mai reprezentativ monument de arhitectura gotica din Romania. Biserica a fost incendiata anterior anului 1384, iar reconstructia sa a durat pana in 1477. O inscriptie descoperita in zidul bisericii il atesta ca prim ctitor pe Thomas despre care aflam ca a murit in anul 1410. Planul utilizat de catre arhitecti a fost acela de bazilica cu trei nave, egale ca inaltime, inscriindu-se in tipul de biserica-hala preferate in secolele XV-XVI in spatiul german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecti si mesteri. Biserica Neagra este cel mai mare edificiu de cult in stil gotic din sud-estul Europei masurand 89 de metri lungime, 38 de metri latime, 21 metri inaltime in interior si 40 metri inaltime in exterior. In aceasta biserica incapeau circa 5000 de persoane, cam cat era populatia orasului in epoca. Grav avariata dupa incendiul din 1689, Biserica Neagra este refacuta cu ajutorul unor mesteri veniti din Gdansk, pentru ca mesterii locali nu stiau sa inchida bolti de dimensiuni atat mari. Noile bolti sunt executate in stil baroc si nu in stil gotic. Biserica Neagra este celebra nu doar datorita dimensiunilor sale impresionante. Astfel, clopotnita sa adaposteste cel mai mare clopot din spatiul romanesc, un clopot din bronz care cantareste 6 tone. Biserica Neagra este cunoscuta si pentru marea sa orga (cea mai mare din sud-estul Europei) avand peste 4000 de tuburi. Corul sustinut de contraforti exteriori decorati cu edicole care adapostesc statui de sfinti reprezinta unul din putinele exemple de acest tip din Transilvania. Colectia de covoare orientale a Bisericii Negre constituie cea mai bogata colectie de acest fel din Romania. Daca sunteti in Brasov nu ratati concertele saptamanale de orga sustinute aici pe cea mai mare orga (marti, joi si vineri) din sud-estul Europei.

Armata României - Vânătorii de munte 1916 - 1996

Brașov - România

Vânătorii de munte reprezintă o specialitate militară a Forţelor Terestrte Române, componentă a infanteriei. Unitățile de vânători de munte au rolul de a desfășura operații independent și în cooperare cu celelalte forțe, în teren muntos-împădurit, pe direcții și în raioane greu accesibile, în orice condiții de timp și anotimp. Arma a fost înființată la 3 noiembrie 1916, când Marele Cartier General, prin Ordinul nr. 234, a decis transformarea Școlii Militare de Schiori din Bucureşti în "Corpul Vânătorilor de Munte". Organizarea inițială era pe 3 batalioane a câte 3 companii fiecare, cu un efectiv de 2000 de soldați. Trupele de vânători de munte au participat activ la luptele din cele două războaie mondiale și la misiuni internaționale în Kosovo, Irak şi Afganistan. În prezent, Armata Română are două brigăzi operaționale; Brigada 2 Vânători de Munte "Sarmisegetusa" la Brasov, subordonată Diviziei 1 Infanterie şi Brigada 61 Vânători de Munte "Virgil Bădulescu" - Miercurea Ciuc, subordonată Diviziei 4 Infanterie.

Brigada 2 Vânători de Munte "Sarmizegetusa" din Brașov este o mare unitate tactică, specializată în lupta în teren muntos - împădurit, având în structură unităţi şi subunităţi luptătoare, de sprijin (de luptă şi logistic), operaţionalizate, cu grad ridicat de mobilitate, destinată să execute acţiuni militare şi non-militare, cu toate forţele sau cu parte din forţe, pe teritoriul naţional sau în afara acestuia, în cadrul unor structuri operaţionale NATO, UE sau iniţiativelor regionale în subordinea Comandamentului Diviziei 1 Infanterie „Dacica”. Structura organizatorică a brigăzii asigură desfăşurarea şi perfecţionarea instrucţiei personalului unităţilor şi subunităţilor conform standardelor NATO, menţinerea nivelului de operaţionalizare şi executarea misiunilor specifice, pe teritoriul naţional, în zona de responsabilitate încredinţată sau în afara teritoriului naţional, cu unele structuri. Potrivit Înaltului Decret nr. 1674 din 12.05.1923, începând cu 1 iulie 1923, se înfiinţează, în garnizoana Bistriţa, Divizia 2 Vânători de Munte. În perioada 1923-1940 zona de dislocare a Diviziei 2 Vânători de Munte a fost stabilită în nordul României, în masivele muntoase ale Bucovinei, Maramureşului şi în partea de nord a Carpaţilor Orientali. În baza prevederilor Înaltului Decret nr. 1688 din 1 aprilie 1937, Divizia 2 Vânători de Munte a primit denumirea de Brigada 2 Mixtă Munte. Începând cu 15 martie 1942 au intrat în vigoare noile state de organizare, potrivit cărora Brigada 2 Mixtă Munte a primit vechea denumire avută până în 1937, adică Divizia 2 Vânători de Munte. La 30.10.1944, potrivit Anexei 3 la Instrucţiunea nr. 70200 a Marelui Stat Major, Divizia 2 Munte a fost desfiinţată pentru a doua oară după 21 de ani de activitate. La numai două zile, pe data de 03.11.1944, prin Instrucţiunea nr. 70200 bis s-a anulat prevederea din prima instrucţiune, iar Divizia 2 Munte nu a mai fost desfiinţată. În baza ordinului Marelui Stat Major nr. 0025715 din 29.11.1951, Divizia 2 Vânători de Munte a primit denumirea de Divizia 14 Vânători de Munte. Prin Ordinul nr. C.L. 00898 din 30.04.1958 al Marelui Stat Major au intrat în vigoare noi state de organizare pentru Divizia 14 Vânători de Munte, aceasta revenind la denumirea de Brigada 2 Vânători de Munte. La data de 14 aprilie 1961, prin Ordinul C.L. 0020, se desfiinţează ultima mare unitate de vânători de munte din structurile Armatei României – Brigada 2 Vânători de Munte. Conform Ordinului Marelui Stat Major nr. C.L. 001196 din 17.11.1964 se reînfiinţează Brigada 2 Vânători de Munte cu comandamentul şi subunităţile de brigadă în garnizoana Braşov şi batalionul 21 Vânători de Munte în garnizoana Predeal. În luna decembrie a aceluiaşi an au fost subordonate Brigăzii 2 Vânători de Munte Cabana Vânătorilor de Munte din Diham şi Atelierul de reparat schiuri din Braşov, iar în cursul anului 1965 au fost înfiinţate Batalioanele 20 şi 22 Vânători de Munte în garnizoanele Ghimbav şi respectiv Sfântu Gheorghe. Potrivit H.C.M. nr. 1330 din 21.10.1974, Brigăzii 2 Vânători de Munte i s-a atribuit numele de “Sarmizegetusa”.

Expoziția de maximafilie Brașov 28.09 - 04.10.1986

Anul internațional al păcii - Balcanmax - 86

Conform Dicționarului explicativ al limbii române maximafilia este arta și știința de a colecționa cărți poștale ilustrate pe care se găsesc aplicate mărci și ștampile în strânsă concordanță de subiect, loc și timp cu ilustrația.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat anul 1986 ca An Internațional al Păcii, stabilind ca obiectiv prioritar pentru toate statele lumii - menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale. Deasupra admiri două monede comemorative (din Australia și URSS) dedicate acestui eveniment mondial.

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual ale oraşului precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură brașovene, din vremuri diferite.

Biserica romano-catolică

Primăria și statuia Lupa capitolina

Biblioteca județeană George Barițiu

Fabrica de bere

Biserica săsească din deal

Biserica Sfântul Nicolae

Cazarma de artilerie

Cercul militar - clădirea veche

După zidurile de jos

Gara - clădirea veche

Monumentul Arpad

Palatul justiției

Prefectura

Turnul alb

Uzina de apă

Statuia lui Honterus

Vila Kertsch

Vila Schuller

Palatul de finanțe

Poarta Scheilor

Hotelul Coroana

Brașov este un judeţ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi Altland-ul săsesc. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic, judeţul Braşov deține 2,3% din suprafața țării, adică 5351 km.p., numără aproximativ 630000 de locuitori şi are capitala în oraşul cu acelaşi nume - Braşov. Ca subunităţi administrative judeţul are în compunere 4 municipii - Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea, 6 oraşe - Predeal, Zărnești, Râșnov, Victoria, Rupea, Ghimbav şi 43 de comune. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură și câteva trimiteri poștale ilustrate din județul Braşov, din vremuri diferite.