Epaminonda's Blog.....: NORDHORN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

cultură și arhitectură, din vremuri diferite, o insignă,

un jeton, o acțiune, dar și câteva trimiteri poștale din

localitatea germană NORDHORN, ținutul GRAFSCHAFT

BENTHEIM, landul SAXONIA INFERIOARĂ.

Biserica St.Augustinus

Biblioteca publică

Fabrica de textile

Biserica

Turnul Povel

Turnul vechi

Gara

Arhitectură locală

Vedere generală

Poșta și Primăria

Strada Gării

Moara de apă

Biserica și monumentul eroilor

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

Acțiune locală

***

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

DIN INTELIGENȚA

POPOARELOR LUMII

TURCIA

Omul prudent citeşte scrisoarea şi invers.
Pentru dragostea faţă de trandafir grădinarul devine sclavul a mii de spini.
Cu jumătate de medic îţi pierzi sănătatea; cu jumătate de preot îţi pierzi credinţa.

_______________xxx______________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL PRAHOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Liceul militar Dimitrie Cantemir

30 ani (1965 - 1995)

Insigna -Liceul militar Dimitrie Cantemir 1993

Promoția 1969 - 1973

Insigna - Liceul militar Dimitrie Cantemir 1949 - 1994

Liceul Militar Dimitrie Cantemir este continuatorul Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu - Târgovişte. Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, instituţie de învăţământ de elită pentru Armata Română, a fost înfiinţat la 4 iunie 1912. În septembrie1940 s-a mutat la Predeal, unde a funcţionat până în 1948. Pe 25 noiembrie 1949 a fost înfiinţat, la Roman, Liceul Militar care îl avea pe Dimitrie Cantemir ca patron spiritual. După mai multe transformări, instituţia militară de învăţământ a fost mutată în oraşul Breaza, în anul 1957. La 1 decembrie 1999, instituţia şi-a schimbat denumirea în Colegiul Militar Liceal “Dimitrie Cantemir“. Sus am postat logo-ul și o vedere aeriană asupra Liceului militar Dimitrie Cantemir din Breaza.

Insigna - Expoziția filatelică

"Primăvara tinereții prahovene"

Ediția a VI-a Ploiești 13.04.1980

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour.

Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Insigna - Muzeul ceasului Ploiești

Ceasul lui Duiliu Zamfirescu

Muzeul ceasului Ploiești 1963 - 1988

25 de ani de la înființare

Muzeul ceasului Nicolae Simache - Ploiești

1963 - 2008 * 48 de ani de la înființare

Simpozionul național "Timpul și omul"

Ediția a X-a 1991 - 2008

Muzeul Ceasului “Nicolae I. Simache” din Ploiești este unicul muzeu de acest fel din România, care cuprinde o bogată colecție de ceasuri făurite de meșteri vestiți din Europa, cele mai multe fiind adevărate opere de artă. Organizat din inițiativa profesorului N.I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare sau terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Iacob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate prezentate ceasuri care au aparținut unor mari personalități române, (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, I. L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Muzeului ceasului - Ploiești.

Nicolae I. Simache (născut la data de 5 noiembrie 1905 și decedat la data de 6 ianuarie 1972) a fost un profesor, publicist și istoric român.

Insignă - Expofotbal Ploiești 1990

Insignă - Expofotbal Ploiești 1994

Manifestarea numismatică culturală și sportivă “EXPO FOTBAL” s-a permanentizat la Ploiești prin inițiativa și strădania inimosului localnic Manu Nicolae. Acesta era un mare pasionat de sport, în special fotbal, și medalistică, în special insignografie. Și astfel din 26 iunie 1982, în orașul aurului negru românesc – Ploiești, au loc anual întâlniri și expoziții ale iubitorilor de fotbal și de insigne sub genericul EXPO FOTBAL PLOIEȘTI.

Cezar Petrescu 1892 - 1992

Centenarul nașterii scriitorului Cezar Petrescu

Bușteni - Prahova

Această medalie este realizată de gravorul

Constantin Dumitrescu de la Monetăria Statului

Cezar Petrescu a fost un romancier, nuvelist, traducător și gazetar român, care s-a născut la data de 1 decembrie 1892 în satul Hodora - Cotnari, județul Iași și a decedat la data de 9 martie 1961 în București. A fost redactor la ziarele Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, la revista social-politică și culturală Hiena. Urmează liceul la Roman și, apoi, la Iași, unde își ia bacalaureatul în anul 1911. Obține licența în drept în anul 1915. Este fondator al ziarelor Cuvântul (1924) și Curentul 1928 director al ziarului oficios România în anul 1938 și al revistei România literară - suprimate în anul 1940 și membru al Academiei Române, din anul 1955. Se afirmă ca romancier cu romanul Întunecare (2 volume). Obține Premiul național pentru literatură în anul 1931 și Premiul de stat pentru dramaturgie în anul 1952 pentru piesa Nepoții gornistului - colaborare cu M. Novicov. Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume - romane , nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică.

Bușteni este un mic oraș de munte din nordul județului Prohova, Muntenia, în centrul României. Este localizat pe Valea Prahovei, la poalele Munților Bucegi. Altitudinea medie a orașului Bușteni este de 850 metri. Este una din cele mai populare stațiuni de munte, oferind panorame spectaculoase, o mulțime de oportunități și activități de vacanță, de la schi la excursii montane. Are o populație de 8894 locuitori, în scădere față de recensământul din anul 202 (10463 locuitori). Orașul este străbătut de șoseaua națională DN1, care leagă între ele orașele Ploiești și Brașov. Majoritatea localnicilor sunt români ortodocși. Practic nu există un document care să ateste cu siguranță începuturile localității. Sursele vremii amintesc doar că pe la sfârșitul veacului al XVII-lea „nici vorbă nu era de vreun sat”. Cel mai important an este 1782, când domnitorul Mihai Șuțu înființează, cu 24 de familii de scutelnici ai Mănăstirii Sinaia, cătunul Izvorul, care va fi la originea apariției viitoarelor așezări de mai târziu. Înainte de anul 1782 singura locuință, „Slonul de piatră”, era cel mai mare han din zonă, situat pe locul Zamorei de azi, unde se opreau negustorii pentru a se ospăta, odihni și adăpa caii. În anul 1790 se spune că locul unde Valea Cerbului se varsă în râul Prahova se numea „La Bușteni”, terenul nefiind locuit, dar presărat cu gropi. Primele case se construiesc în anul 1793 de către Vasile Drăguș, Niță Enache pe Valea Albă. Abia în anul 1846 începe construcția șoselei dintre Câmpina și Predeal, iar după 30 de ani se instalează și calea ferată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bușteni era un cătun al comunei Predeal din plaiul Prahova al județului Prahova. Casa regală a construit în sat biserică (1889) și, în 1887, un local pentru școala care funcționa din 1865 și în care în 1892 învățau 90 de elevi (din care 30 de fete). În 1882, s-a deschis o fabrică de hârtie care producea hârtie de mucava, apoi și hârtie de paie, de împachetat și pentru tipar. Existau deja câteva hoteluri și se puteau închiria vile de către turiști.Tot în acea vreme apare fenomenul ce va spori faima stațiunii – schiul - datorită căruia a fost posibilă apariția construcțiilor de o frumusețe aparte care se mai păstrează și astăzi, dovada fiind numărul mare al turiștilor care vin să se odihnească aici în ambianța plină de farmec a vilelor, atunci când vor să scape de zăpușeală și praful orașelor. Sus am postat stema și sediul Primăriei din Bușteni.

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de km depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Orașul Ploiești este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite.

Catedrala Sf. Ioan Botezătorul

Palatul administrativ

Halele

Muzeul de Istorie

Muzeul de artă

Palatul culturii

Liceul Mihai Viteazu

Casa Hagi Prodan

Colegiul național Ion Luca Caragiale

Statuia Vânătorilor

Strada Lipscani

Vila Schapira

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România. Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 kilometri pătrați, numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură prahoveană din vremuri diferite și alte locuri de vizitat în acest județ.