Epaminonda's Blog.....: ALCALA DEL JUCAR

Mai jos am postat și fotografiile altor monumente de cultură

și arhitectură, dar unele vederi generale din localitatea

spaniolă ALCALA DEL JUCAR, comunitatea autonomă

CASTILLA LA MANCHA, provincia ALBACETE.

Sus am postat un cupon de raționalizare a bunurilor

de larg consum din războiul civil spaniol - în speță

două căpățâni de usturoi - 1938.

Castelul

Hotel restaurnat

Parc

Corida

Hotel

O intrare în localitate

Vederi generale

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

DIN INTELIGENȚA

POPOARELOR LUMII

TURCIA

Nu e rușinos să te abați din drum, e rușinos să nu revii la drum.
Un cui protejează o potcoavă, o potcoavă protejează un cal.
Iubește calul ca pe un prieten, dar călărește-l ca pe un dușman.

____________xxx____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Dimitrie Gusti 1880 - 1955

Muzeul național al satului "Dimitrie Gusti" 1936 - 2016

Dimitrie Gusti (născut 13 februarie 1880 în Iași și decedat 30 octombrie 1955) a fost un filozof, sociolog și estetician român. A fost membru al Academiei Române din anul 1919, președintele acestei instituții între anii 1944 - 1946, ministru al învățământului între anii 1932 - 1933, profesor la Universitățile din orașele Iași și București, membru al unei loji masonice din Iași.

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este denumirea atribuită prin Hotărârea Guvernului României nr. 742/2003, art. 18 lit. instituției ce purta numele de Muzeul Satului, o creație a folcloristului și sociologului Dimitrie Gusti. Muzeul a fost inaugurat la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea al României, iar pentru public, pe 17 mai 1936, fiind în prezent una dintre cele mai mari atracții turistice ale capitalei. Planurile de amplasament au fost executate de scriitorul, dramaturgul, regizorul și scenograful Victor Ion Popa, iar fondurile financiare necesare au fost puse la dispoziție de Fundația Culturală Regală. Muzeul deține în prezent 350 de monumente și peste 55000 de obiecte organizate în depozite de patrimoniu. Sus am postat logo-ul muzeului.

Insigna - A.N.E.F.S. 75 ani

(Academia națională de educație fizică și sport)

Universitatea Nationala de Educatie Fizica si Sport (U.N.E.F.S.) din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea pentru Educaţie Fizică, promulgată la data de 15 iunie 1923 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 59, din 17 iunie 1923, sub denumirea de Institutul National de Educatie Fizica (I.N.E.F.). Această titulatură fost schimbată pe parcursul existenţei sale, până la cea prezentă, atribuită prin modificările aprobate la H.G. nr. 749/2009 si publicate in Monitorul Oficial al României Partea I din 12 octombrie 2009.

Denumiri ale instituţiei de-a lungul timpului:

• 1922 - Institutul Naţional de Educaţie Fizică (I.N.E.F.);

• 1929 - Institutul Superior de Educaţie Fizică (I.S.E.F.);

• 1937 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);

• 1942 - Şcoala superioară de Educaţie Fizică (Ş.S.E.F.);

• 1945 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);

• 1948 - Institutul de Educaţie Fizică (I.E.F.);

• 1950 - Institutul de Cultură Fizică (I.C.F.);

• 1968 - Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (I.E.F.S.);

• 1990 - Academia de Educaţie Fizică (A.E.F.);

• 1992 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);

• 1993 - Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport (A.N.E.F.S.).

• 2009 - Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucuresti - U.N.E.F.S.

Academia națională de educație fizică și sport

București 1922 - 1997

A.N.E.F.S. - 75 ani (Citius, Altius, Fortius)

Prima instituţie de învăţământ superior pentru pregătirea profesorilor de educaţie fizică din România şi-a început cursurile la 1 decembrie 1922, la Bucureşti. A fost a 10-a instituţie de acest fel din lume şi a 5-a din Europa. Activitatea a debutat sub conducerea generala a prof. Virgil Bădulescu care a obţinut sprijinul familiei regale, mai ales a Majestăţii Sale Regele Ferdinand I, a lui Dimitrie Gusti – directorul Casei Culturii Poporului şi a profesorului Vasile Pârvan. Sus am postat logo-ul U.N.E.F.S..

Academia națională de educație fizică și sport

București 1922 - 2002

A.N.E.F.S. - 80 ani (Citius, Altius, Fortius)

Academia Națională pentru Educație Fizică și Sport (fostă institut, azi universitate) își are sediul pe strada Constantin Noica, fostă Ștefan Furtună, la nr. 140 în localul fostelor grajduri regale, care s-au ridicat între anii 1937 – 1940 după indicațiile arhitecților Alexandru Iosif și Gheorghe Lungu. De-a lungul vremii aceste grajduri au suportat însemnate modificări din cauza oamenilor sau a naturii. După anul 1950 construcției îi revine un rol nou în societate, acela de cămin studențesc, fiind denumit Căminul 303. Din anul 1984 în această construcție s-a instalat Academia Națională pentru Educație Fizică și Sport (pe scurt ANEFS) deși aceasta exista din anul 1922 sub numele Institutul Național de Educație Fizică. În locul grajdurilor este acum o sală de sport în care încă se mai găsește loja regală cu scara de acces. Și sala de marmură, actuala sală de festivități s-a păstrat așa cum a fost, podea de marmură albă, coloane din marmură culoarea smaraldului, scena pentru prestații artistice și desigur încă o lojă în care cei de viță nobilă puteau privi spectacolele. Fiecare sală, cea de atletism, cea de judo, centrul medical, birourilor cadrelor didactice, toate au moștenit arhitectura și decorul din perioada regală. Ușile masive din lemn, tablourile cu scene în care sunt implicați, logic, caii, culoarele strâmte, scările întortocheate, balconașele întrerupte de coloane, toate acestea sunt mărturiile unei construcții regale. Sus am postat logo-ul și sediul central al instituției.

Centenarul Academiei militare 1889 - 1989

Republica Socialistă România - 1989

Academia militară generală a fost un instituție militară de învățământ superior din București, care în prezent se numește Universitatea națională de apărare "Carol I" și care pregătește cadre militare de comandă (ofițeri de stat major) pentru nevoile structurilor militarizate ale statului.

Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare „Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității naționale de apărare "Carol I".

Insigna - Direcția generală de informații a apărării

Directia Generala de Informatii a Apararii (D.G.I.A.) este o structura departamentala de informatii, aflata in subordinea MApN, dar catalogata cu valoarea unui serviciu secret. Ca structura, D.G.I.A. este compusa din Directia Siguranta Militara sau Contrainformatiile militare si Directia Informatii Militare. Directia Siguranta Militara (D.S.M.) este specializata in activitati de contrainformatii pentru identificarea si contracararea amenintarilor generate de spionaj, sabotaj, subversiune, terorism si crima organizata, precum si in activitati de securitate militara, care vizeaza fortele militare nationale si NATO. Directia Informatii Militare (D.I.M.) opereaza atasatii militari ai statului roman, acreditati pe langa misiunile diplomatice ale Romaniei. Acestia sunt singurii “spioni oficiali” ai oricarei ambasade. Directia generala de informatii apararii asigura obtinerea, prelucrarea, verificarea, stocarea si valorificarea informatiilor si datelor referitoare la factorii de risc si amenintarile interne si externe, militare si nonmilitare, care pot afecta securitatea nationala în domeniul militar, coordoneaza aplicarea masurilor contrainformative si cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale nationale si de informatii, cât si cu cele ale statelor membre ale aliantelor, coalitiilor si organizatiilor internationale la care România este parte si asigura securitatea informatiilor clasificate nationale, N.A.T.O. si Uniunea Europeana la nivelul Ministerului Apararii. Personalul Directiei generale de informatii a apararii îsi desfasoara activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securitatii nationale în domeniul militar. Pentru culegerea de informatii în teatrele de operatii si pentru lupta împotriva terorismului, Directia generala de informatii a apararii poate avea în subordine structuri combatante. Directia generala de informatii a apararii este condusa de un director general,cadru militar în activitate. Directorul general este numit de catre ministrul apararii, cu aprobarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Functia de director general este asimilata functiei de secretar de stat. Unele categorii de tehnica si bunuri specifice se achizitioneaza, în conditiile legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi. sus am postat două logo-uri și fanionul de identiciare al acestei structuri militare.

Direcția domenii și infrastructuri 90 ani 1920 - 2010

Aedeficiare et defendere (Construcție și apărare)

România - Ministerul Apărării Naționale

Direcția domenii și infrastructuri - Aedeficiare et defendere

Direcţia domenii şi infrastructuri este structura tehnică de specialitate a ministerului - autoritatea în domeniu - care potrivit reglementărilor în vigoare exercită în Ministerul Apărării Naţionale, obligaţiile şi responsabilităţile prevăzute de legislaţie pentru proprietar şi administrator ce vizează fondul imobiliar şi reprezintă investitorul ministerului pentru obiective de infrastructuri construcţii militare. Ea coordonează, în specialitate, întreg sistemul de domenii şi infrastructuri la toate eşaloanele, elaborând norme tehnice, norme de funcţionare, proceduri, dispoziţii, precizări şi este singura autoritate în domeniu care iniţiază propuneri de acte normative sau modificări ale celor existente, ce pot avea impact asupra domeniului de responsabilitate. De asemenea, exercită direct şi prin unităţile subordonate controlul exploatării cazărmilor şi cel al aplicării şi respectării legislaţiei şi a regulamentelor militare de specialitate. Sus am postat logo-ul, steagul și fanionul de identificare al acestei structuri militare.

Insigna - Direcția domenii și infrastructuri

Aedeficiare et defendere - 90 ani

Responsabilităţile şi competenţele Direcţiei domenii şi infrastructuri se manifestă în domeniul: administrării proprietăţii imobiliare publice şi private a Ministerul Apărării Naţionale; elaborării politicii ministerului privind proprietatea imobiliară, modernizarea, dezvoltarea, menţinerea sau, după caz, reducerea acesteia prin proiecte şi programe imobiliare specifice; reprezentării intereselor Ministerului Apărării Naţionale, în relaţiile cu autorităţile administraţiei centrale şi locale şi cu armatele străine; controlului de stat în construcţii şi controlului disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului, în Ministerul Apărării Naţionale; exercitării obligaţiilor şi responsabilităţilor prevăzute de lege pentru proprietar; elaborării propunerilor de acte normative specifice, emiterii de norme tehnice, dispoziţii şi precizări şi coordonării implementării acestora în întregul sistem de administrare, exploatare şi mentenanţă a proprietăţii imobiliare a ministerului; controlului respectării prevederilor legislaţiei în vigoare privind modul de utilizare a spaţiilor, administrarea şi exploatarea cazărmilor, starea de întreţinere / reparaţii a proprietăţii imobiliare puse la dispoziţia categoriilor de forte ale armatei (similar). Sus am postat fanionul de identificare al acestei structuri militare.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului, câteva monumente de cultură și arhitectură, precum și câteva locuri frumoase ale Bucureștiului de acum sau altădată și chiar unele trimiteri poștale ilustrate.