Epaminonda's Blog.....: ASCOLI PICENO

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând

monumente de cultură și arhitectură și câteva

trimiteri poștale din vremuri diferite, din localitatea

italiană ASCOLI PICENO, regiunea MARCHE.

Piața Poporului

Poarta Tufilla

Poarta Gemina

Palatul Poporului (Primăria)

Intrarea în Biserica Sf. Francisco

Poarta romană

Piața Arringo

Strada Trieste

Vederi generale

Trimiteri poștale

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

DIN INTELIGENȚA

POPOARELOR LUMII

TURCIA

Un singur fricos dăunează unei armate întregi.
Cine munceşte se cunoaşte după mână şi cine învaţă, după limbă.
Cine nu a dormit pe piatră între străini nu cunoaşte preţul rogojinii de acasă.

_________xxx_________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Carol I - Rege al României

Inaugurarea Portului Constanța - 27 septembrie 1909

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din anul 1867 Carol I a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii regale în România. Regele Carol I a construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Istoria portului Constanta este strâns legată de cea a orașului Constanța. Deși prima atestare documentară a orașului Constanța este târzie (sec. II D. Hr.) - anticul Tomis se descoperă, prin mărturii arheologice, încă din sec. VI Î.Hr.. Orașul - port a fost organizat inițial ca un emporion - centru de schimb între comercianții greci și populațiile băștinașe.Tomisul va adopta, cu timpul, toate caracteristicile evolutive ale unui polis grecesc. Influența greacă se menține până în secolul I Î.Hr., când teritoriul situat între Dunăre și Marea Neagră intră sub stăpânire romană. Portul cunoaște o viașă economică prosperă în secolele următoare, iar orașul preia numele împăratului Constantin. După o scurtă perioadă de stăpânire românească, "până la Marea cea Mare", teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci și călătorii europeni vor menționa activitatea portului Kustendge (denumirea turcească a orașului), care, deși modestă, va contribui la creșterea comerțului zonal. În anul 1857 autoritățile turce concesionează construirea portului Constanța și a căii ferate Cernavoda-Constanța companiei engleze "Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd." Portul Constanța beneficiază, pentru prima dată, de amenajări și dotări relativ moderne. După războiul de independenșă, în anul 1878, Dobrogea revine României și, odată cu aceasta, apar primele preocupari pentru construirea unui port care urma să fructifice poziția strategică a orașului Constanța și avântul economic înregistrat de tânărul stat. În opinia Regelui Carol I, portul Constanța "va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului și un izvor de bogăție pentru țara întreagă". Nu fără greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabila a proiectului. În aceste condiții, statul român a răscumpărat instalațiile portuare de la compania engleză, a contactat specialiști străini pentru întocmirea unor proiecte de lărgire a portului și a investit în construirea monumentalului pod de la Cernavodă. La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție și modernizare a portului Constanța. În piatra de temelie a fost depus, de către Regele Carol I, documentul care consfințea "întemeierea unui port la țărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate comerțul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominație a strămoșilor noștri romani și unde s-a sfârșit poetul Ovidiu." Lucrările de construcție au început după proiectul inginerului I. B. Cantacuzino și au fost continuate cu modificările propuse de alți doi ingineri români de excepție: Gheorghe Duca și Anghel Saligny. În anul 1899, conducerea lucrărilor portuare a fost preluată de Saligny, constructorul podului de la Cernavodă. Până în anul 1909, când a fost inaugurat oficial portul Constanța, s-au efectuat lucrări de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud și cheurile, au fost construite 6 bazine, rezervoarele de petrol și, nu în ultimul rând, silozurile. În actul comemorativ din anul 1909 se exprimă "nădejdea că Dumnezeu va hărăzi României liniște și îmbelșugare, ca să putem isprăvi cât mai curând portul întreg”.

Petrotel - Lukoil - 100 ani 1904 - 2004

Într-un secol nou - noua calitate

Petrotel-Lukoil este una dintre cele mai mari rafinării de petrol din România. Rafinăria Petrotel-Lukoil a fost fondată în anul 1904 de către Societatea Româno-Americană sub numele de Rafinăria Româno-Americană. În timpul celui de-al doilea război mondial rafinăria a bombardată de puterile aliate în iunie 1942. În anul 1979, rafinăria a fost redenumită sub numele de Rafinăria Teleajen, după numele râului ce străbate orașul Ploiești. Rafinăria Teleajen a fost preluată de compania petrolieră rusă Lukoil în anul 1998. A fost repornită la sfârșitul anului 2004, după un amplu program de modernizare, care a durat circa doi ani și jumătate. Lukoil a investit aproximativ 120 milioane de dolari pentru retehnologizarea rafinăriei. Platforma rafinăriei deține și o centrală electrică (C.E.T.) aflată pe platforma rafinăriei, cu o capacitate de 61 MW. Energia electrică și termică produsă de C.E.T. asigură în totalitate necesarul rafinăriei. În anul 2006, Petrotel a rafinat 2,3 milioane de tone de țiței. LukOil Europe Holdings BV, subsidiara înregistrată în Olanda a grupului petrolier rus, deține 94,66% din capitalul Petrotel-Lukoil S.A..

Înființarea primei baterii de artilerie 10 noiembrie 1843

135 ani 1843 - 1998 Pro patria semper

Artileria terestră, tractată, autopropulsată, purtată

Artilerie terestră, de câmp, de munte,

antitanc, cu reacție, de coastă

(Monumentul artileriei)

Ca armă, artileria și rachetele antiaeriene reprezintă produsul secolului trecut și, ca urmare, istoria sa de nouă decenii de existență, în care cuvântul de ordine a fost “menținerea liniștii aeriene a țării”, prezintă sub diferite forme, evoluția de ansamblu a artei militare și tehnicii consemnată în această perioadă pe plan național și internațional. Evoluția este reflectată, în cazul de față, prin înbogățirea continuă a caracteristicilor tehnico-tactice ale mijloacelor de luptă specifice și a procedeelor de întrebuințare în luptă. Ziua de 15 august 1916 – zi în care s-au pus temeliile unei arme de mare viitor, a fost un început firesc, cu nimic diferit de orice început, dar care a generat o bogată tradiţie de luptă şi o evoluţie semnificativă. Apariţia în anul 1916, în structura armatei române a primelor entităţi specializate în lupta contra aeronavelor a consemnat, în mod firesc, apariţia artileriei antiaeriene ca gen de armă de sine stătător, cu rol, misiuni şi structură specifice. Artileria este arma destinată pentru sprijinul cu foc al operațiilor forțelor luptătoare, constituind mijlocul principal de lovire cu foc a obiectivelor terestre și de la suprafața apei. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forţele militare convenţionale în Europa stipulează că:termenul artilerie înseamnă sistemele de mare calibru capabile să lovească obiective terestre, în primul rând prin executarea de foc indirect. Asemenea sisteme de artilerie asigură sprijinul de bază cu foc indirect pentru formațiunile de arme întrunite. Sistemele de artilerie de mare calibru sunt tunurile, obuzierele, piesele de artilerie combinând caracteristici de tunuri și de obuziere, aruncătoarele și sistemele multiple de lansare proiectile reactive cu calibru de 100 mm și mai mare.

Monumentul Artileriei a fost înălțat la inițiativa Comandamentului Artileriei, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la înființare și inaugurat în 10 noiembrie 1993, de Ziua Artileriei Române. Este realizat din bronz și reprezintă un tun stilizat cu țeava ridicată spre cer la un unghi de 90 de grade. Lucrarea este fixată pe un soclu din beton, placat cu travertin. Pe o platformă circulară, cu diametrul de circa 12 metri, în centrul căreia se înalță monumentul propriu-zis, sunt așezate patru proiectile sferice din metal. În fața monumentului sunt amplasate două tunuri, replici ale unor piese de artilerie din timpul domniei lui Petru Cercel. Pe soclu se afla inscripția: “Artileriștilor României”.

1969 (schi)

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Camera de Agricultură - Expoziția

Aceasta este o medalie din perioada Regatului României, domnia lui Carol al II-lea. Atunci se încetățenise obiceiul de a se organiza anual expoziții naționale sau zonale, pe domenii ale agriculturii (cultura câmpului, zootehnie, etc) în organizarea Camerelor de Agricultură. Camerele de Agricultură erau instituții centrale și județene care urmăreau dezvoltarea tuturor domeniilor agriculturii (aidoma Direcțiilor Agricole Județene de azi).

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ,

ÎN LIMBA MAGHIARĂ,

DIN INDUSTRIA BANCARĂ