Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO DE COLECȚIE BELGIA

Moneda euro de colecție de mai sus celebrează trecerea a 175 de ani de la darea în folosință a primei magistrale de cale ferată din Belgia. Aversul monedei prezintă o locomotivă veche și una modernă, care au circulat și circulă pe căile ferate belgiene, iar reversul prezintă o hartă a continentului Europa și câteva stele. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 euro, anul emiterii – 2010, forma - rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 14,6 grame, metalul – argint, calitatea – proof, tirajul – 20000 de exemplare și prețul unitar de vânzare - 32 euro/exemplar.

Prima cale ferată belgiană s-a dat în folosință în anul 1835. Deasupra admiri două locomotive belgiene (una mai veche și una din zilele noastre).

Moneda euro de colecție de mai sus comemorează 50 de ani de la trecerea în neființă a celei care a fost Helene Dutrieu. Aversul monedei prezintă chipul lui Helene Dutrieu și silueta unui avion în zbor, iar reversul prezintă o hartă a continentului Europa și câteva stele. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 euro, anul emiterii – 2011, forma - rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 14,6 grame, metalul – argint, calitatea – proof, tirajul – 10000 de exemplare și prețul unitar de vânzare – 44 euro/exemplar.

Hélène Dutrieu a fost o figură remarcantă a Belgiei, campioană de ciclism, motociclist cascador, călăreț de curse, șofer, aviator și director spital militar, care s-a născut la data de 10 iulie 1877 și a decedat la data de 26 iunie 1961.

Moneda euro de colecție de mai sus celebreză trecerea a 75 de ani de la apariția Revistei de desene animate Spirou. Aversul monedei prezintă chipul a două personaje din această revistă de benzi desenate, iar reversul prezintă o hartă a continentului Europa și cateva stele. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 euro, anul emiterii – 2013, forma - rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 14,6 grame, metalul – argint, calitatea – proof și tirajul – 14000 de exemplare, din care 7000 color.

Revista Spirou ( în franceză Le Journal de Spirou) este un săptămânal de benzi desenate publicat de compania Dupuis. Primul număr al revistei avea doar opt pagini și a apărut la data de 21 aprilie 1938. În anul 1960 revista avea 52 de pagini.

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

DIN INTELIGENȚA

POPOARELOR LUMII

CHINA

Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului.
Limba rezistă fiindcă e moale, dinţii cad fiindcă sunt tari.
Omul superior este acela care arată o bunăvoinţă egală faţă de toţi.

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

În memoria zilei de 10 mai 1881

În anul 1881 se împlineau 15 ani de domnie stabilă şi fructuoasă. Diplomaţii români fac demersuri de mai multă vreme, pe lângă cancelariile europene pentru ca România să devină regat. Numai la Viena, exista o rezistenţă la ideea acestei schimbări de statut. În Germania cancelarul Otto von Bismark, care juca un rol foarte influent după victoria asupra Franţei şi Congresul de la Berlin a fost de acord, pentru ca – să nu uitam – Carol venea dintr-o veche familie germană. Iar Germania urmărea atentă creșterea influenței sale în sud-estul Europei. Bismark a sfătuit ca proclamarea regatului să se facă sub un guvern de coaliţie pentru ca toate forţele politice, ca expresie a voinței tuturor, să participe la acest important moment politic. I.C. Brătianu, numit de unii “Bismark român”, a încercat să negocieze cu conservatorii pentru a forma un guvern de unitate naţională. Aşa ar fi dorit şi domnitorul Carol. Dar tratativele dintre liberali si conservatori eşuează. În toiul acestor pregătiri politico- diplomatice, vine de la Sankt Petersburg vestea ca ţarul Alexandru al ll-lea – alături de care Carol I luptase în Balcani 4 ani mai înainte – fusese ucis într-un atentat. Vineri 13 martie au loc dezbateri în Cameră pentru introducerea pe agendă a legii cu privire la proclamarea regatului. Sâmbătă dimineaţa miniştrii liberali merg la Palat pentru a-l înştiinţa pe domnitor că în aceeasi zi vor propune Parlamentului legea pentru proclamarea regatului. Carol cere să se amâne dezbaterea până după funeraliile ţarului Alexandru. Miniştrii insistă pentru a urgenta lucrurile de teama pierderii unui moment favorabil pe plan extern. După amiază la ora 3.00, cum scrie Constantin Bacalbaşa, în “Bucureştii de altadată “ … Generalul D. Lecca propune Camerei să se proclame regatul român. Uimire, aplauze frenetice. Camera trece imediat în secţii, apoi generalul D. Lecca numit raportor, propune un proiect de lege : Art.1. Principatul Romaniei este înălţat la rang de regat şi prinţul Carol I de Hohenzollern ia titlul de rege. Art.2 Prinţul moştenitor ia titlul de Alteţă regală, prinţ moştenitor. “ C.A. Rosetti, preşedintele Camerei, antidinasticul de dinainte, ţine un discurs entuziast. Alexandru Lahovary, liderul grupului conservator, spune ca propunerea va fi votată de conservatori în unanimitate. Se trece la vot, 90 de voturi pentru, nici o abţinere, nici un vot contra. În final, Ion Brătianu încheie discuţiile. Senatul ia în dezbatere proiectul un ceas mai târziu.Textul legii este citit de primul ministru. Apoi I Ghica, Vasile Alexandri, Lascar Catargiu iau cuvintul susţinând ideea. Textul este votat în unanimitate, 40 de voturi pentru. Deputaţii şi senatorii se îndreaptă apoi spre Palat pentru a obține semnarea legii adoptate. Acelaşi memorialist, Constantin Bacalbaşa nota “ În câteva minute ştirea se răspândi în tot oraşul. Era o zi călduroasă de Martie cum rar se văd la acea epocă. În câteva clipe lumea năvăleşte pe Calea Victoriei apoi drapele apar la ferestre şi la magazine. Este o însufleţire generală şi sinceră, este sufletul românesc care saltă.” La ora 6, deputaţii şi senatorii se află în sala tronului. Afară în piaţă mulţimea vuieşte, se aud uralele. Carol şi Elisabeta ies la ferestrele palatului pentru fi aclamaţi. Elisabeta este în doliu după țarul Alexandru al ll-lea. Deputaţii şi senatorii miniştrii aclama cuplul regal. Dimitrie Ghika transmite mesajul Parlamentului. Carol răspunde “Ţara…este de părere că în situaţia pe carea a dobîndit-o acum şi în puterea ei naţională dovedită prin fapte, trebuie să se ridice la rangul de Regat. Eu primesc dar titlul de Rege, nu pentru mine, ci pentru mărirea României, sigur fiind că el nu va desface deloc legăturile strinse care mă unesc cu poporul meu prin luptele şi greutăţile ce împreună am înfruntat. Să dea Dumnezeu ca primul Rege al României să se bucure de aceeaşi dragoste, care a răsplătit pe ultimul Principe de toate necazurile. Pentru mine preţuiesc iubirea acestui nobil popor, căruia i-am consacrat toată exitenţa mea, mai mult decit măreaţia şi strălucirea unei coroane.“ ( Memoriile regelui Carol 1 al Românei) Regele mereu aclamat semnează legea în faţa tuturor. Trăiasca regele Trăiscă regina ! Pînă dupa miezul nopţii mulţimea ocupă fericită străzile centrale, piaţa palatului.A doua zi nu se organizează festivităţi datorită doliului în urma asasinării ţarului Alexandru al ll-lea.Peste tot proclamarea regatului este primită cu entuziasm. Sosesc şi din strainatea declaraţii de recunoaştere a noii poziţii a României.Turcia este prima care recunoaşte regalitatea. Apoi Anglia, Italia, Statele Unite. Urmează Germania, Rusia şi Austro-Ungaria. Franţa încheie acest cortegiu la 1 aprilie, două săptămîni de la proclamarea regatului. O surpriză, la 5 /17 aprilie Ion C. Brătianu demisionează. Se afla la conducerea guvernului din 1876, perioadă neobişnuit de lungă pentru un Guvern în acea vreme. Noul guvern este alcătuit de Dimitrie Brătianu, fratele lui Ion C Brătianu, ministru plenipotenţiar la Constatinopole. Pregătirile pentru festivităţile sunt amânate pentru 10 mai pentru ca data sa coincidă cu cea a declarării lui Carol, domn, în anul 1866, 15 ani mai devreme. Regele pleacă însoţit de regină la Sinaia. Aici se afla în contrucție castelul Peleş. Pregătirile pentru declararea României regat, se întețesc în mijlocul emoției generale. Carol nu acceptă să i se facă o coroană de aur. Dorește să aibe una confecţionată din oţelul unui tun capturat în 1877 la Plevna.

Reginei Elisabeta i se va confecţiona însă una din aur. Coroana regelui este lucrat la Arsenalul armatei. La 7 mai soseşte la Bucuresti fratele regeluii, printul Leopold cu cei doi copii ai săi, Carol si Ferdinand. Ferdinand este şi prinţul moştenitor al tronului. La 9 mai, coroanele sunt duse la mitropolie pentru a fi sfinţite. Cortegiul este condus de Dumitru Brătianu, urmat în trăsuri de ceilalți miniștri. Mulţimile se strâng pe trotuare. Steagurile armatei sunt duse în aceeaşi seară la palat. La lăsarea întunericului este organizată o defilare cu torţe. Ziua de 10 mai începe cu primirea telegramelor de felicitare din partea suveranilor Europei. Se trag 24 de salve de tun. Puţin după zece, dimineaţa, cortegiul regal părăseşte palatul Cotroceni. La orele 12.00, cortegiul ajunge la dealul Mitropoliei unde mitropolitul iese în întâmpinare. Regele, regina, princepele Leopold, însoţit de Ferdinand şi Carol, intră în biserică pentru a se închina, aici se află coroanele pregătite pentru încoronare. Pe platoul din faţa bisericii patriarhale Sf. Dumitru este amenajată tribuna regală. Alte tribune adăpostesc corpul diplomatic, membrii guvernului. Ceremonia încoronării durează două ceasuri. Patru generali aduc coroanele. Afară din biserică unde au stat peste noapte. Mitropolitul şi un sobor de preoţi binecuvântează coroanele. 101 salve de tun dau semnalul. Primul ministru Dumitru Brătianu înmânează pentru semnare un pergament unde sunt notate principalele date ale istoriei României din 1866 până în 1881. Este semnat de rege şi regină, dar și de miniştri. Cortegiul se întoarce la Palat înconjurat de mulţimi entuziaste. În sala tronului, unde s-au strâns demnitarii şi oaspeţii străini, după primirea coroanelor de către rege și regină, Carol I declară: “ Prin serbarea de azi se încheie în mod strălucit o perioadă de 15 ani bogată în lupte grele şi fapte mari ! Sub ocrotirea Constituţiei şi a legilor sale, România a făcut progrese mari; munca neîncetată a bărbaţilor de stat, vitejia armatei sale şi ferma mea încredere în puterile poporului au adus la îndeplinire dorinţa fierbinte a tuturor. Regatul care e o garanţie sigură pentru viitor, e azi înfăptuit. Cu mândrie dar primesc această coroană care a a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca un semn al independenţei şi puterii Romaniei ! …” ( Memoriile Regelui Carol l al României) (Sursa NET – Stelian Tănase)

Cavalerul Jean Bart (medalie franceză din marină)

Jean Bart, nume real Eugeniu P. Botez este un scriitor român specializat în jurnal de bord și schiță marină, care și-a ales pseudonimul după numele unui faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. El s-a născut în data de 28 noiembrie 1877 în localitatea Burdujeni, județul Botoșani și a decedat în data de 12 mai 1933 la București. În anul 1922 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. La școala primară din Păcurari (Iași) l-a avut ca dascăl pe Ion Creangă. A absolvit Școala de Ofițeri de marină și a îndeplinit diferite funcții în administrația navală și portuară din epocă, fiind membru fondator al Revistei Maritime și al Ligii Navale Române.Din opera sa literară amintesc; Europolis, Prințesa Bibița și Jurnal de bord.

Confederația generală a muncii

R.P.R. - (Republica Populară Română)

Campionatele interasociații 1951 (polo)

Polo pe apă este un sport nautic pe echipe. Se dispută între două echipe alcătuite din 7 jucători fiecare: 6 jucători de teren și un portar, pe banca de rezerve fiind încă maximum 6 jucători. Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis și să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depășească mijlocul piscinei. Teoretic polo pe apă se aseamănă handbalului. Jocul de polo pe apă are durata a 4 reprize a câte 8 minute fiecare. Lungimea bazinului este de 30 metri pentru bărbați și 25 m pentru femei, iar lățimea de 20 metri. Adâncimea apei este de cel puțin 1,8 metri. Este cel mai vechi sport de echipǎ jucat la toate edițiile Olimpiadelor sportive de varǎ, din anul 1900, de când a fost introdus ca sport olimpic. Britanicii sunt considerați părinții polo-ului pe apă, primul joc la ei având loc la 14 iulie 1876. În România, primele echipe de polo au apărut la Cluj, Timișoara și Târgu Mureș. În anul 1952, la Jocurile olimpice de la Helsinki, România este prezentă pentru prima dată cu o echipă de polo.

Insignă (minerit)

Mineritul este o ramură a industriei, prin acest termen înțelegându-se totalitatea procedeelor de extracție a minereurilor situate în subteran. România a fost binecuvântată cu de toate, de la munţi, ape, văi la minereuri, ape minerale, biserici de lemn, tradiţii şi port popular autentic. Bogăţiile solului au fost exploatate dintotdeauna de către cei care au locuit aici sau de cei care efemer au stăpânit, într-un fel sau altul aceste meleaguri. Această scurtă descriere este un clişeu folosit de mulţi, mai ales în zona politică. Dar dincolo de clişeu este un adevăr tulburător: România a avut şi mai are bogăţii ce trebuie să fie exploatate în mod raţional şi în beneficiul acestor locuri.

Prinț moldav 1812

Piesa din imagine este confecționată din bronz și are greutatea de 6,95 grame corespunzând ca greutatea dublonului austriac (veche monedă austriacă). În perioada octombrie 1812 - septembrie 1819 domnitor al Moldovei a fost Scarlat Callimachi.

Insignă - I.N.T.R. sau I.N.T.F.R. 75 ani * 1921 - 1996

După căutări asidue în lumea internetului declar cu mâna pe inimă că nu am aflat niciun fel de informații despre insigna de mai sus. Nu am reușit să îmi dau seama nici despre ce instituție ar putea fi vorba, deși aș putea deduce că e vorba despre un institut național de transporturi române sau transporturi feroviare române. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație în legătură cu această medalie sau instituție, i-aș fi sincer recunoscător.

____________ooOoo____________

O OBLIGAȚIUNE BELGIANĂ

ÎN LIMBA FRANCEZĂ