Epaminonda's Blog.....: NOVI LIGURE

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din

localitatea italiană NOVI LIGURE, regiunea PIEMONT,

din perioade diferite de timp

Biserica San Nicola

Biserica San Pietro

Monumentul eroilor și Grădina

Biserica Collegiata

Piața XX Septembrie

Baia municipală

Cartierul Infanterieie

Noul edificiu școlar

Palatul Dellepiane

Panoramă

Piața și Colegiul San Giorgio

Castelul

Gara feroviară

Turnul

Vechea poartă Geneva din Piața San Andrea

Vila Clementina

Vila Conte Regio

Vila Maria

Vila Minetta

Trimiteri poștale

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Alexandru Macedonski, scriitor român

(14 martie 1854 - 24 noiembrie 1920)

__________xxx_________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL NEAMȚ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Petrodava - 2000 - 1980

Cel mai vechi monument istoric din Piatra Neamt este Cetatea dacică Petrodava, de pe muntele Bâtca Doamnei asezata in partea de sud-vest a orasului pe creasta unui pinten, la o altitudine de 457 m. Locul unde a fost construita reprezinta ultima prelungire spre nord a Muntelui Doamnei, de unde cetatea iesea inspre raul Bistrita asemenea unui bastion ce inchidea aceasta vale, aparata de pantele aproape verticale dinspre rasarit. Accesul la cetate se facea printr-o şea ingusta, ce urca domol spre Batca Doamnei, intocmai ca o punte. Considerată una dintre cele mai interesante si comentate fortificaţii antice din Moldova, aceasta puternica cetate dacică incă mai ascunde destule mistere care asteaptă să fie descoperite. Cu toate ca au existat mai multe perioade in care s-au facut săpături arheologice sistematice care ne pun in fata existentei unei asezari apartinand eneoliticului (Cucuteni A), epocii bronzului (cultura Monteoru), cetate dacică (sec. I Î.Hr. – I D.Hr., si o asezare feudala (sec. XII.), ruinele cetatii sunt inca accesibile doar arheologic. Materialul arheologic descoperit evidentiaza doua niveluri de locuire din care cel mai important apartine epocii dacice. In aceasta perioada a existat aici un important centru militar si de cult dovedit de prezenta celor doua aliamente de tamburi de piatra ce indica doua sanctuare asemănătoare celor descoperite in cetătile dacice din Muntii Orastiei. Totodata, au fost amenajate pe latura de vest trei terase necesare pentru a mari suprafata locuibila a asezarii, iar pe latura nordica a fost ridicata o palisada de 6 m inaltime pentru fortificarea asezarii. Din obiectele descoperite in acest sit arheologic fac parte numeroase fragmente ceramice de factura dacica, unelte si arme de fier, importuri grecesti si romane, obiecte de podoaba dar si o frumoasa oenochoe din bronz aurit. Un alt aspect important al istoriei Cetatii Dacice de la Batca Doamnei il reprezinta faptul ca a fost identificata ipotetic cu Petrodava, cetate mentionata de geograful grec Ptolomeu. Se pare ca aceasta cetate alaturi de cetatea de pe dealul Cozla si cetatea Calu de la Piatra Soimului au reprezentat un sistem defensiv mai amplu, menit sa supravegheze Valea Bistritei.

Piatra Neamț - 600 - Piatra Neamț

Regiunea din jurul localității Piatra-Neamt a fost locuita din cele mai vechi timpuri datorita unui mediu natural favorabil, care a contribuit la dezvoltarea unei civilizatii prospere. Descoperiri arheologice de o inestimabila valoare redau imaginea completa a unei populatii cu un ridicat standard de viata si cu un rafinament artistic exceptional, care a dat nastere, cu milenii an urma Cultura Cucuteni. Cea mai veche asezare descoperita pe raza orasului Piatra-Neamt este cea de la Poiana Ciresului si care apartine mezoliticului (cca. 12.000 i.e.n.). Sapaturile arheologice efectuate atesta locuiri stravechi, la Batca Doamnei, Ciritei, Lutarie, Valeni-Bolovoaia, Cozla si Darmanesti, unde au fost descoperite fragmente de ceramica, obiecte de piatra si silex apartinand civilizatiei Cucuteni (cca. 3.600 - 2.600 i.e.n.), epocii bronzului (mileniul II i.e.n.) si civilizatiei geto-dacice (sec. II i.e.n. - II e.n.). In urma sapaturilor efectuate an anii '50, au fost descoperite importante vestigii medievale la Batca Doamnei si la Curtea Domneasca. Daca civilizatia eneolitica si-a facut simtita prezenta prin frumusetea ornamentatiei ceramicii pictate si prin formele acesteia, civilizatia geto-dacica a daruit unul dintre cele mai importante capitole ale istoriei orasului prin dezvoltarea pe care au cunoscut-o asezarile fortificate de la Batca Doamnei, Cozla si Calu (sec. I i.e.n. - I e.n.). Acest fapt denota existenta unui puternic centru politic, economic si spiritual, Petrodava fiind anscrisa de catre Claudiu Ptolemeu an cunoscuta sa Geographica. Dupa cucerirea ei de catre romani, asezarea si-a ancetat existenta, dar urmele descoperite atesta continuarea locuirii pe teritoriul municipiului. Astfel, un nivel de locuire al asezarii de la Lutarie dateaza din secolele V-VI. Primele mentiuni scrise despre aceasta asezare sunt datorate Cronicii rusesti (cca.1387-1392) si documentelor ocazionate de expeditia regelui Sigismund de Luxemburg in Moldova an anul 1395. Dintre documentele interne, este mentionat actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a daruit Manastirii Bistrita doua prisaci si o "casa a lui Craciun de la Piatra". La inceputul veacului al XVII-lea targul Piatra era un centru de productie agricola si mestesugareasca. Cu timpul activitatile mestesugaresti si comerciale s-au diversificat, astfel ca sfarsitul sec. al XVIII-lea si anceputul sec. al XIX-lea impune Piatra ca cel mai important centru urban si comercial al tinutului Neamt. La 8 noiembrie 1841 Gheorghe Asachi isi deschidea "moara" de hartie, prima de acest fel din Moldova, iar din 1852 va functiona si fabrica de postav si sumane a familiei Grulich. Apar apoi fabrici de cherestea, sapun, chibrituri, bere, mori, dezvoltarea orasului ducand la construirea caii ferate Piatra-Neamt - Bacau (15 februarie 1885) si deschiderea filialei locale a Bancii Nationale. In 1832 este amintita prima scoala publica, iar in 1871 se construieste primul "teatru" din Piatra-Neamt. Orasul Piatra Neamt este mentionat documentar pentru prima data in 1387 sub numele de Kamena (Piatra) intr-o lista a oraselor mentinuta de rusi. In anul 1431 apare sub denumirea de Targul de la Piatra lui Craciun dar statutul de targ domnesc il primeste doar in anul 1453. Curtea domneasca de aici construita de Stefan Cel Mare este mentionata in mai multe randuri (1552, 1570, 1594). Asezarea a purtat numele de Piatra pana in anul 1859 cand se adauga cuvantul Neamt, devenind astfel Piatra Neamt. Aceasta masura a fost necesara pentru a deosebi orasul de alte localitati care purtau numele de Piatra si care erau destul de numeroase la aceea vreme. La 1 ianuarie 1877, prin noua organizare a armatei, ia fiinta si al XV-lea regiment de Dorobanti, cu zona de recrutare judetele Neamt si Suceava si resedinta la Piatra. Era compus din 2 batalioane de dorobanti, primul comandant fiind Lt. col. Fotea Alexandru. In timpul razboiului de independenta din 1877-1878, Regimentul XV Dorobanti din Piatra participa cu eroism la luptele de la Plevna, Grivita II (fiind citat printr-un ordin de zi de domnitorul Carol), continuand luptele la Rahova, Vidin si Smardan pana la 15 martie 1878, cand se reantoarce an tara. In august 1891 regimentul de Dorobanti se desfiinteaza si se anfiinteaza Regimentul 15 infanterie "Razboieni" (acesta luand parte an 1913 la campania din Bulgaria, fiind printre unitatile care au ajuns sub zidurile Sofiei). In timpul primului razboi mondial regimentul a fost implicat an campaniile din Transilvania, Muntenia si sudul Moldovei (Marasesti si Oituz), aducandu-si o contributie importanta pe frontul de lupta, dar cu sacrificiul a peste 2.000 de ostasi. In anii interbelici populatia orasului depaseste cifra de 30000 de locuitori (de la 18795 locuitori în anul 1913 la 35952 de locuitori an 1927, din care 22000 romani, 13952 evrei, restul fiind de alte nationalitati), orasul Piatra-Neamt cunoscand un reviriment economic ansemnat. Creste numarul fabricilor si atelierelor, sunt continuate actiunile de sistematizare si este finalizata si a doua uzina electrica (1929). Izbucnirea celui de al II-lea razboi mondial a stopat avantul economic înregistrat pana atunci. Pierderilor si distrugerilor suferite an timpul razboiului li se adauga jafurile si teroarea practicata de catre "Armata Rosie eliberatoare" dupa momentul august '44. Abia odata cu sfarsitul anilor 1950 si mai ales dupa 1968 cand, in urma reformei administrativ-teritoriale orasul redevine resedinta de judet, Piatra-Neamt ancepe sa cunoasca o dezvoltare din ce an ce mai dinamica, ajungand sa-si formeze fata pe care o cunoastem astazi. Momentul 22 Decembrie 1989 a trecut relativ calm. Desi an Piatra-Neamt nu s-a tras nici macar un singur foc de arma si nu s-a anregistrat nici un ranit, aceasta nu anseamna ca orasul nu se poate lauda cu revolutionarii sai, pe care evenimentele din Bucuresti si din alte locuri ale tarii i-au facut sa iasa an strada pentru apararea noii democratii si a noilor idealuri. Anii ce au urmat si situatia economica dificila pe care o traverseaza tara si-au pus pecetea si asupra dezvoltarii orasului Piatra-Neamt. Nivelul investitiilor a scazut dramatic, numarul locuintelor a devenit insuficient, rata somajului a crescut, nivelul de trai s-a prabusit iar starea sanatatii populatiei, pe fondul lipsei de sustinere a unei protectii sociale si a sistemului sanitar, au facut ca viata locuitorilor urbei sa devina din ce in ce mai dificila. Cu toate acestea, orasul este increzator in viitorul sau si are speranta ca va redeveni ceea ce a fost odata: Perla Moldovei. - (Sursa – Net – Piatra Neamț Net)

Insigna - 43 (Batalionul 43 Transport “Roman I Muşat” - Roman)

Batalionul 43 Transport “Roman I Muşat” din municipiul Roman, județul Neamț, este o structură militară din cadrul Brigăzii 4 Logistică „Transilvania” a Diviziei 4 Infanterie „Gemina” – cu comandamentul la Cluj Napoca. Unitatea, având indexul UM 01147, este destinată sprijinului logistic și are misiunea de a asigura transportul materialelor pentru structurile subordonate Diviziei 4 Infanterie „GEMINA” care acţionează pe teritoriul naţional. Batalionul a acţionat rapid şi hotărât atunci când calamităţile naturale au produs pagube mari locuitorilor din zona de responsabilitate. Sinistraţii din localităţile de pe valea Siretului, la momentul când au fost inundaţi de apele înfuriate, au beneficiat de ajutorul prompt al militarilor. Aceştia au executat activităţi de evacuare a persoanelor şi bunurilor, autocamioanele au transportat bunuri materiale (numeroase locuinţe modulare, aproximativ 200 tone de ciment, 100 tone de materiale umanitare, efectuându-se peste 21000 de kilometri), a fost acordat ajutor medical calificat şi s-au instalat corturi după necesități.

(Mihai Eminescu) - Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Piatra Neamț

Insignă realizată de numismatul Stelian Brânzei - Botoșani

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici la data 15 ianuarie 1850 Ipoteşti şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română a tuturor timpurilor.

(Mihai Eminescu) - Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Piatra Neamț

Insignă realizată de numismatul Stelian Brânzei - Botoșani

Ca fin observator și analist politic și social, prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul vremurilor actuale. Deasupra am aplicat o fotografie a lui Mihai Eminescu la 1870 și dedesubt câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a fost Mihai Eminescu;

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei.
Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine. Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege.
Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică.
De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată. A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare… Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.
Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.
A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti. Numele "Basarab" şi "Basarabeni" există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă.
Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.
Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare...
Când vedem dar pe "patrioţi" cumulând câte 5-6 însărcinări publice asupra lor, putem fi de mai înainte siguri că nu-şi îndeplinesc nici una cum se cade.
Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat.
Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii.
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.
Măsura patriotismului va fi dată de faptele pe care vom avea ocazia de a împlini în viitor, iar nu de profesarea nimic costisitoare a unor idei, pe care individul şi le alege după plac.
Omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are, iar cel sărac este întotdeauna sclav.
Fără îndoială există talente individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pământul şi modul de-a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent.
Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp.
Ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vreodată e laşitatea.
Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierahiei meritului.

(Mihai Eminescu) - Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Roman

Insignă realizată de numismatul Stelian Brânzei - Botoșani

Hoinărind în lumea citatelor de pe net l-am descoperit și pe Mihai Eminescu. Citatele atribuite marelui poet m-au îndreptățit să cred c[ el este foarte actual. În continuare prezint câteva cugetări eminesciene;

Orice "este" are o raţiune de a fi.
Rău şi ură dacă nu sunt, nu este istorie.
Contemporanii sunt cei mai răi istorici.
Fără muncă nu există bunăstare, fără adevăr nu există cultură.
Dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem decât să-i dăm o explicaţie falsă.
Cel mai mare păcat al omului este frica, spaima de a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul.
Fiece popor şi fiece epocă stă pe umerii vremurilor trecute.
Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.
Dreptul este echilibrul voinţelor umane.
Nici un om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciţii; nici un om nu învaţă a judeca citind judecăţile gata scrise de alţii, ci judecând singur şi dându-şi seama de natura lucrurilor.
Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă şi apelează la inimă.
E în zadar să vorbeşti celui care nu vrea să te asculte.
Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar.
Om de spirit e acela care-n fundul inimii lui râde de toţi şi de toate. Om de geniu e acela care râde de el însuşi. De aceea un geniu nu poate fi rău, pe când un om de spirit e totdeauna rău.
Fără eu nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec. Ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea.
Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând.
Poezia - trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.
Nu explicaţiile ce se dau faptelor, ci faptele însele sunt adevărul.
Dragostea este un vis şi o părere, o haină strălucită aşezată peste durere.
Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini.
Inteligenţa este putinţa de a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se întamplă.
Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii.
Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere.
Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.
Inima foarte caldă şi minte foarte rece se cer de la un patriot.
Nu cumva îndărătul vieţii e un regizor a cărui existenţă n-o putem explica?
A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi copilărie.
Geniul n-are moarte, dar nici noroc.
Atingerea absolutului e fericirea supremă, iubirea împlinită e doar o treaptă spre fericire.
Lumea-i visul sufletului nostru.
Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi
În adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui.
Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul.
Eu nu mă supăr deloc de modul cum se reflectă persoana mea în ochii d-tale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex.
Timpul e moarte, spaţiul e luptă şi mişcarea e suferinţă.
Antitezele sunt viaţa.
Egalitatea nu există decât în matematică
Nu există nimica în lume ce n-ar trebui să fie cum e!

(Mihai Eminescu) - Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Roman

Insignă realizată de numismatul Stelian Brânzei - Botoșani

M-am gândit că ar fi potrivit să atașez mai jos câteva păreri ale unor oameni care l-au cunoscut îndeaproape pe marele poet..

„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa, încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. În aceeași proporție tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenție socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă… Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a propria sa ființă încât să-l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc.” - Titu Maiorescu – Critice
„Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” - Ion Luca Caragiale - În Nirvana

„Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” - Ion Luca Caragiale - În Nirvana

„Omul acesta a trăit, mai des mâhnit, mai rar vesel, într-un cerc foarte restrâns de prieteni. Dar era și un om ciudat! El își făcea o plăcere din necaz și din durere o voluptate. Dacă nu avea vreo supărare, și-o căuta; dacă nu venea să-l întâmpine durerea din afară, el știa să și-o scormonească singur din rărunchi. Cu un astfel de caracter mai era și de tot sărac…. Am cunoscut foarte de-aproape un om cu o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atâta putere de gândire. Era pe lângă aceasta un mare poet; cu cea mai nobilă și mai înaltă fantezie, ajutată de un rafinat instinct artistic, el a turnat într-o lapidară «formă nouă limba veche și-nțeleaptă», pe care o cunoștea atât de bine și o iubea atât de mult…. Dacă nu dorea onoruri, dacă fugea de zgomot și de laude, asta nu era decât din pricina deșertăciunii lor, iar nu din vreo falsă modestie ce l-ar fi făcut să n-aibă deplină și manifestă încredere, față cu toată lumea, în talentul lui. Avea talent, și o știa mai bine decât oricine; nici o critică nu-l putea face să se-ndoiască de sine, iar aplauzele nu i-ar fi putut spune decât mai puțin de ce credea el însuși. De aceea opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare sau neîncredere în sine.” - Ion Luca Caragiale - Ironie

"Om de o veselie copilăroasă, el râdea cu toată inima, încât ochii tuturora se-ndreptau asupra lui. În clipa următoare se-ncrunta însă, se strâmba ori își întorcea capul cu dispreț. Cea mai mică contrazicere-l irita; muzica de cele mai multe ori îl supăra; șuierătura-l făcea să se cutremure; orișice scârțâitură-l scotea din sărite.” - Ioan Slavici – Amintiri

„Poetul era un prieten ideal. Bun de inimă, îndatoritor, niciodată răutăcios, totdeauna gata de sacrificiu pentru alții. De discutat serios nu prea discuta cu alții nici literatură, nici filozofie, nici politică, nici altceva. Se vedea simțindu-se ridicat sus peste ceilalți, la care privea liniștit și blând din înălțimea gândurilor lui. Îi asculta bucuros pe toți și când se întâmpla de spuneau vreo prostie, zâmbea binevoitor. Era o fire plină de contraste și extreme: rezervat și expansiv, izolat și plăcându-i zgomotul vieții, foarte dulce cu prietenii și neîndurat cu adversarii de idei, pe care îi ura din cea mai adâncă convingere…. Cu subalternii lui se purta îndatoritor; se întâmpla că muncea el și pentru ei....În redacție muncea enorm de mult…nu-i plăceau chefurile exagerate și bucuriile senzuale, ca după nebunie, ci stătea ziua întreagă, uneori noaptea chiar, la redacție. Cu superiorii era demn și neîncovoiat.” -

Ei l-au văzut pe Eminescu (D.Roșca) – Antologie de texte de Cristina și Victor Crăciun

Piatra Neamț (în germană Kreuzburg an der Bistritz, în trecut, Piatra) este municipiul de reședință a județului Neamț, Moldova, România. Situat pe valea Bistriței, în nord-estul României, orașul avea la nivelul anului 2011 o populație de 85055 de locuitori. Primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca.1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) - în Lista orașelor valahe de la Dunare. Orașul primește statutul de târg domnesc doar în anul 1453. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468 - 1475) a unei Curți Domnești. Sus am postat stema actuală a municipiului Piatra Neamț și mai jos câteva frumoase monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din perioade diferite de timp.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei

Curtea domnească

Muzeul etnografic

Muzeul de artă

Muzeul Cucuteni

Turnul Ștefan

Muzeul de arheologie

Muzeul de istorie

Colegiul național Petru Rareș

Hotelul Ceahlăul

Biserica Sf.Ion din Mărățăi

Gara feroviară

Pavilionul Parcului Cozla

Parcul Cozla - Chioșcul Gospodinelor

Podul Bistriței și Muntele Pietricica

Vila George Lalu

Județul Neamț este situat în provincia istorică românească Moldova, România, la limita dintre Carpații Orientali și Podișul Moldovei. Este cunoscut mai ales pentru frumusețea Masivului Ceahlău și a peisajului în general. Suprafața județului este de 5890 kilometri pătrați iar populația sa numără aproximativ 453000 de locuitori. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Bistricioara, Bicaz, Cracău și Tarcău, iar principalele lacuri sunt: Izvoru Muntelui, Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei (lacuri de interes hidroenergetic). Ca unități administrative județul Neamț este compus din 2 municipii – Piatra Neamț și Roman, 3 orașe – Târgu Neamț, Bicaz și Roznov precum și 78 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Neamț iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură nemțene, câteva trimiteri poștale ilustrate din perioade diferite de timp, dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.