Epaminonda's Blog.....: MOZAMBIC

100 METICAIS 1989

MOZAMBIC

Este un stat african, cu statul legal de republică,

situat în partea de sud est a continentului,

care și-a câștigat independența la data de

25 iunie 1975 față de Portugalia.

Acest stat se întinde pe o suprafață de

801590 kilometri pătrați, numără aproximativ

21,4 milioane de locuitori și

are capitala în orașul Maputo.

Statul Mozambic nu are o

deviză națională unanim acceptată.

Stema oficială adoptată în 1990
Evoluţia stemei:

1930 - 1935

1935 - 1951

1951 - 1975

1975 - 1982

1982 - 1990

Steagul oficial adoptat la 1 mai 1983:

Alte steaguri oficiale de-a lungul timpului:

Până în 1975 Portugalia

1975 – 1983

Steaguri neoficiale:

Aversul bancotei postate sus reprezintă chipul lui Eduardo Chivambo Mondlane. Eduardo Chivambo Mondlane, a fost un om politic mozambican, care a trăit în perioada anilor 1920 – 1969, și a îndeplinit funcția de preşedinte al Frontului de Eliberare din Mozambic din anul 1962 până în anul 1969, când a fost asasinat.

Reversul bancotei reprezintă Monumentul revoluției mozambicane. Monumentul Revoluției din Mozambic este situat în Piața Eroilor din capitala mozambicană - Maputo și s-a ridicat în anul 1971, fiind opera arhitectului Jose Forjas.

Mai jos admirăm trei importante monumente de cultură și arhitectură din capitala mozambicană - Maputo;

Statuia și Catedrala Samora Machel

Gara

Muzeul de Istorie Naturală

Mai jos admiri o insignă, două jetoane, două medalii și două monede mozambicane.

Insignă mozambicană

Set 2 jetoane mozambicane

Set 2 medalii mozambicane

Set 2 monede mozambicane

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Daniel Defoe

scriitor și jurnalist englez

(13 septembrie 1660 - 24 aprile 1731)

__________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL PRAHOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Nichita Stănescu * 1933 - 1983

Muzeul Nichita Stănescu - Ploiești

60 de ani de la nașetrea poetului 31 martie 1993

"Tristețea mea aude nenăscuții câini

Pe nenăscuții oameni cum îi latră"

Nichita Stănescu (născut Nichita Hristea Stănescu la data de 31 martie 1933 în Ploiești și decedat la data de 13 decembrie 1983 la Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari drept un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder.

Muzeul ceasului "Nicolae Simache" Ploiești

45 de ani de la înființare 1963 - 2008

Simpozionul național "Timpul și omul" 1991 - Ediția a X-a - 2008

Muzeul Ceasului “Nicolae I. Simache” din Ploiești este unicul muzeu de acest fel din România, care cuprinde o bogată colecție de ceasuri făurite de meșteri vestiți din Europa, cele mai multe fiind adevărate opere de artă. Organizat din inițiativa profesorului N.I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare sau terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate prezentate ceasuri care au aparținut unor mari personalități române, (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, I. L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Muzeului ceasului - Ploiești.

Nicolae I. Simache (născut la data de 5 noiembrie 1905 și decedat la data de 6 ianuarie 1972) a fost un profesor, publicist și istoric român.

50 de ani de activitate filatelică în Ploiești 1932 - 1982

Expoziția filatelică omagială - Ploiești * 27.11 - 03.12.1982

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea.Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Insigna - Asociația română de turism Gioni Baboș

Memorial Gioni Baboș 16 - 18 martie 2007

Cabana Diham - Phoenix

Asociația Romană de Turism "Gioni Babos" s-a infiintat oficial in anul 1990, desi cei 29 de membri formasera o echipa cu multi ani inainte. Pierderea tragica a unuia dintre membrii acestei echipe i-a determinat pe bunii sai prieteni sa infiinteze asociatia cei poarta numele, prin care sa-i duca mai departe visul si dorintele. Membrii asociatiei, cu totii ghizi montani (acesta fiind si unul dintre criteriile necesare inscrierii), incearca sa-si foloseasca talentul si experienta in scopul educarii, prin turism, a tuturor categoriile sociale si mai ales a tinerilor, actiunile lor fiind orientate mai in mod special in sensul respectarii si protejarii mediului, a intretinerii si valorificarii intregului patrimoniu turistic de care dispune tara noastra. In 1991, A.R.T. "Gioni Babos" se numara printre membri fondatori ai Clubului National de Turism pentru Tineret (CNTT), organizatie la care ulterior vor adera o mare parte a cluburilor de turism din intreaga tara si care va organiza numeroase actiuni cu caracter ecologic. In anul 2001, CNTT-ul a fost inlocuit cu Asociatia Nationala a Cluburilor de Turism (A.N.C.T.). Incepind din anul 1994, A.R.T. "Gioni Babos" impreuna cu Clubul National de Turism pentru Tineret si Asociatia de Turism "Bucur" a organizat in fiecare an cursuri pentru cei ce doreau sa devina ghizi turistici. De asemenea, membrii asociatiei au adus o mare contributie in elaborarea hartii ecoturistice a Masivului Bucegi, publicata in 1996 de catre C.N.T.T.. Actiunea definitorie a A.R.T. "Gioni Babos" este organizarea in fiecare an a Trofeului Memorial "Gioni Babos" ajuns acum la cea de-a 16-a editie si conceput sub forma unui concurs complex la care sint invitate sa participe cluburile de turism din intreaga tara. Experienta membrilor asociatiei a fost folosita in repetate rinduri la organizarea si arbitrarea a 14 editii ale Serbarilor Zapezii, la organizarea si arbitrarea a 16 editii ale Concusului National de Drumetie si Orientare Turistica (D.O.T.), la organizarea concursului de Orientare Turistica in cadrul "Challenge Day", la inventarierea marcajelor turistice din Masivul Paring in vederea refacerii lor, si in cadrul altor activitati de inspectare si cercetare a traseelor din diferite masive. Activitatea Asociatiei nu se va opri insa aici, membrii acesteia urmind sa continue organizarea remarcarii si refacerii unor trasee foarte deteriorate din circuitul turistic, precum cel dintre Diham si Valea Risnoavei, cunoscut sub numele "Pe Podele". Alte realizari importante ale Asociatiei Nationale de Turism pentru Tineret sunt:

refacerea si remarcarea traseului turistic Valea Ialomitei - Valea Brateiului in anul 1994;
formarea si instruirea de animatori (ghizi) de turism in cadrul Scolii de Ghizi organizata impreuna cu C.N.T.T. intre anii 1990 - 1997;
montarea placii omagiale "Promotorii turismului pentru tineret" la Cabana Diham in martie 2001;
ecologizarea Vaii Ialomitei in zona Pestera - Padina, actiune care a avut loc la Cabana Padina in perioada 23 - 26 august 2001 in cadrul Trofeului "Memorial Gioni Babos";
actiuni de valorificare a unor noi trasee turistice in Muntii Baiului si Muntii Buzaului, desfasurate in perioada iunie - octombrie 2001.

Născut la 9 februarie 1939, în Bucureşti, Gioni Baboș îşi va afla sfârşitul vieţii în ziua de 18 martie 1986 la Cabana Padina, din munţii Bucegi, unul din cele mai îndrăgite locuri ale sale. A absolvit Liceul ,,Spiru Haret” în anul 1956, dupa care îşi continuă studiile la Facultatea de Geologie-Geografie a Universităţii din Bucureşti pe care le termină în 1962. Din acelaşi an, 1962, şi până în 1968 îşi desfăşoară activitatea, ca specialist, în cadrul ,,Institutului de Cercetări Geologice” din Bucureşti, înstitut ce avea mai multe şantiere pe tot cuprinsul ţării. Cea mai pregnantă amprentă a personalităţii sale, în această perioadă, se regăseşte în activitatea desfăşurată la şantierul din zona Aradului. După acest moment, întreaga competenţă profesională şi pasiune pentru munte, în urma solicitării, şi-o pune în slujba ,,tinerei” instituţii înfinţate în 1968, ,,Biroul de Turism pentru Tineret” – B.T.T.-ul, cum a rămas în conştiinţa publică şi-n inimile multor generaţii. Bun organizator, bun cunoscător al psihologiei umane, un bun ,,comunicator” ( cum se spune mai nou şi elevat ), cu un spirit veşnic tânăr ( şi neliniştit ) ,,Gioni Baboş” a reuşit pe parcursul celor 18 ani de activitate dăruită turismului pentru tineret, să iniţieze, să organizeze şi să perfecţioneze o multitudine de metode şi acţiuni pentru atragerea tinerilor spre turism în general şi spre turismul montan în special, în pofida a ceea ce se considera că ar fi o forma de politizare a turismului şi îndoctrinare a tineretului, ţinând cont de timpuri şi regim. Începuturile au fost mai dificile, dar, prin perseverenţă, profesionalism şi fidelitate faţă de profesie şi pasiunile sale, faţă de prieteni şi colaboratori, cu sprijinul total şi necondiţionat al acestora, Gioni captează încrederea tuturor şi primeşte ,,mână liberă”, fără presiuni şi îngrădiri, în tot ceea ce gândeşte şi întreprinde în această activitate. Veşnic nemulţumit, permanent aspirând şi receptiv la nou, Gioni, alături de ceilalţi colegi şi colaboratori a reuşit să atragă în ,,mişcarea” turistică montană din cadrul sectorului ,,turism de tineret” nenumăraţi tineri, din cele mai diverse categorii socio-profesionale : elevi, muncitori, studenţi, specialişti, etc., si-n general pe toţi cei care ,,vibrau”, entuziaşti ( ,,blatişti” ), iubitori de munte, de natură, de turism .....toţi cei pe care, parafrazând pe renumitul scriitor şi ,,iubitor de viaţă”, Fănuş Neagu, erau cunoscuţi drept ...,,frumoşii nebuni ai marilor oraşe”. Toate prerogativele sale, şi dorinţa de perfecţiune au determinat ca multe din iniţiativele sale, ce şi-au demonstrat veridicitatea şi eficienţa, să rămână şi astăzi în panoplia acţiunilor tradiţionale şi specifice ale turismului de tineret, în special a celui montan, ceea ce adus la părerea unanimă de a fi considerat, postum, unul dintre PROMOTORII TURISMULUI PENTRU TINERET din România, alături de regretaţii Mihai Stănilescu ( 1942 – 2000 ), de la Agenţia B.T.T. Bucuresti şi Alexandru Filip (1918 – 1996) - ,,Nea Sandu” de la C.U.B., mentori ai mai multor generaţii de ghizi de turism. Privind retrospectiv activitatea profesională şi suita de acţiuni organizate la nivel naţional se cuvine să amintim câteva dintre cele mai reprezentative:

1968-1969 , organizarea primei Şcoli de ghizi ai B.T.T.-ului.
Dec. 1968 – pima tabără de instruire a Şcolii de Ghizi la Cabana Pestera din Bucegi
1972-1974, se pun bazele înfiinţării primelor cluburi de turism pentru tineret, pe lângă Agenţiile BTT din toate judeţele României
1975 – se diversifică activitatea cluburilor de turism prin specializare : speo-turism, ciclo-turism, turism nautic, alpinism, înfiinţează ,,Corpul de Îndrumare şi Control” al activităţii turistice pentru tineret; compus din ,,veterani” şi Ghizii cu o deosebită experienţă, organizează primul program naţional D.O.T. (Drumeţie şi Orientare Turistică), organizează prima ascensiune în munţii Pirini (Bulgaria), prima instruire a Ghizilor pentru turism nautic ,,Delta” și prima coborâre - prospectare pe ape repezi, pe râul Mureş
1976 – înfiinţează clubul de turism din cadrul Corpului de Îndrumare şi Control, devenit din 1986 (dupa decesul lui Gioni Baboş) până în 1990 ,,Clubul de Turism Montan CARPATUR”, când s-a înregistrat ca persoană juridică – O.N.G. nonprofit, sub denumirea actuală ,,Asociaţia Română de Turism GIONI BABOŞ” organizează prima acţiune de amenajare a unui traseu turistic tradiţional, traseul ,,La Podeţe” între Staţiunea Tineretului Pârâul Rece – Cabana Diham, spre Mălăieşti.
1978, organizarea în Poiana Braşov a primelor ,,Serbări ale Zăpezii”.
1979 – organizează şi conduce ,,Ştafeta Carpaţilor” – prima acţiune de anvergură desfăşurată pe lanţul Carpaţilor Româneşti, pe parcursul a 50 de zile de-a lungul a peste 1500 km, cu o participare numeroasă a mai multor cluburi de turism din toată ţara, ghizi şi iubitori ai muntelui, având ca scop evidenţierea patrimoniului turistic montan românesc, mai puţin sau deloc cunoscut, acţiune de mare impact.
1972-1986, împreună cu membrii Corpului de Îndrumare şi Control, asigură în calitate de Instructori de Turism, desfăşurarea tuturor şcolilor de Ghizi, la nivel de Bucureşti şi la nivel naţional, continuată până prin 1992 de către foştii colegi şi colaboratori.

În semn de omagiu, în octombrie 1987, lângă Cabana Padina, din munţii Bucegi, toţi cei care l-au cunoscut şi preţuit, colegi, prieteni, colaboratori, au participat la ridicarea unui monument ,,Memorial Gioni Baboş”....,,pentru cel ce muntele a iubit”.!

În câteva cuvinte, viaţa, persoana şi personalitatea celui ce a fost omul şi profesionistul Gioni Baboş, se poate rezuma astfel: deschis, loial, cinstit, dârz, curajos, inventiv, exuberant .....şi-a trăit intens fiecare clipă a vieţii şi a murit acolo unde şi-a dorit....,,la Padina, în munţi”.

Deasupra este postată o fotografie reprezentând monumentul ridiciat în amintirea celui care a fost alpinistul Gioni Baboș, în localitatea sa natală - Lainici, din județul Gorj.

Insigna - A.C.R.R. (Automobil Clubul Regal Român)

Automobil Clubul Regal Roman (A.C.R.R.) este vechea denumire a A.C.R. – Automobil Clubului Român din zilele noastre.

În continuare prezint câteva repere calendaristice ale existenței A.C.R.R. (A.C.R.);

5 aprilie 1904. În salonul de onoare al Hotelului Bulevard din Bucureşti (clădire existentă şi în prezent), un grup de automobilişti, constituiţi în Adunarea Generală, a hotarât şi a semnat actul de înfiinţare a primei asociaţii a automobiliştilor din ţara noastră: Automobil Club Român. Automobil Club Român se înscrie, astfel, în primele 10 cluburi centenare din Europa şi în primele 14 cluburi centenare din întreaga lume.

Insigna - A.C.R.R. (Automobil Clubul Regal Român)

Septembrie 1904. Are loc prima cursă de automobile din România organizată de A.C.R. pe traseul Bucureşti – Giurgiu – Bucureşti (120 kilometri). România a fost printre primele 6 ţări din lume care au organizat concursuri auto, după Franţa, SUA, Germania, Italia şi Austria.

Insigna - A.C.R.R. (Automobil Clubul Regal Român)

8 decembrie 1905. ACR a fost primit ca membru al Asociaţiei Internaţionale a Automobil Cluburilor Recunoscute de la Paris, devenită ulterior Federaţia Internaţională a Automobilului (F.I.A.).
Anul 1914. Automobil Club Român îşi schimbă statutul în Automobil Club Regal Român (A.C.R.R.), iar timp de 33 de ani Regii României au deţinut funcţia de preşedinţi de onoare ai A.C.R.R..
15 ianuarie 1921. Adunarea Generală a ACRR introduce un nou capitol în Statut (capitolul 6) privind autorizarea cluburilor regionale. Primul club regional a fost înfiinţat la 8 septembrie 1921, la Cluj. Printre membrii lui de onoare s-a numărat Octavian Goga.

Insigna - A.C.R.R.

Automobil Clubul Regal Român - București

Anul 1925. A.C.R.R. s-a afiliat la Consiliul Central al Turismului Internaţional, cu sediul la Paris.
Anul 1926. Alexandru Berlescu realizează, în premieră, înconjurul României pe un Oldsmobile, parcurgând 2447 km în 50 de ore. Are loc, de asemenea, în România, prima cursă Bucureşti – Paris şi retur, fără oprire, performanţă realizată de Henry Manu, însoţit de N. Constantinescu, pe o maşină Buick.

Anul 1927. Este înfiinţat Automobil Club Regional Moldova de Sus, Cernăuţi, potrivit Statutului A.C.R.R..
Anul 1929. Automobil Club Regal Român devine membru fondator al CERCULUI DE SPORTURI BĂNEASA (Country Club), cu denumirea actuală de Clubul Diplomatic Bucureşti.
Anul 1936. Petre Cristea şi Ion Zamfirescu (însoţiţi de Gogu Constantinescu) câştigă Raliul Monte Carlo, pe un Ford V8, performanţă considerată ca fiind cea mai mare victorie a automobilismului românesc.

A.C.R.R. - Automobil Clubul Regal Român

Rallye Sinaia - 3.IX.1935

1 ianuarie 1948. Automobil Club Regal Român primeşte denumirea de Automobil Clubul Republicii Populare Române (A.C.R.P.R.), cu sediul în B-dul 6 Martie nr. 5, fiind unicul club naţional recunoscut oficial.
Anul 1953. Este organizată Competiţia automobilistică MARELE PREMIU al RPR şi CIRCUITUL C.F.R. pe parcelarea Floreasca din Bucureşti.
Anul 1958. Urmare a transformărilor politice din România, desfiinţarea Regatului, la iniţiativa unui grup de automobilişti, A.C.R.P.R. a fost reorganizat într-o nouă concepţie, sub denumirea de Asociaţia Automobiliştilor din România (A.A.R.).
1964. Are loc prima ediţie a Raliului Dunării – CASTROL, care avea startul la Viena şi sosirea la Braşov.

1967. Are loc prima ediţie a Raliului României.
1967. Un comitet de iniţiativă a depus diligenţele necesare pentru transformarea AAR în Automobil Clubul Român. La împlinirea a 63 de ani de existenţă, asociaţia automobiliştilor din România revenea, astfel, la numele ei iniţial – Automobil Clubul Român.
18 octombrie 1967. A.C.R. se mută în noul său sediu situat în Str. Nikos Beloiannis nr. 27, astăzi Str. Take Ionescu nr. 27.
17 mai 1974. Se înfiinţează Federaţia Română de Automobilism şi Karting (A.C.R. – F.R.A.K.).

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de kilometri depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură ploieștene, din vremuri diferite de timp.

Catedrala ortodoxă Sf.Ioan Botezătorul

Palatul administrativ

Halele

Palatul Culturii

Muzeul de Istorie

Muzeul de Artă

Colegiul național I.L.Caragiale

Liceul Mihai Viteazu

Liceul Sfinții Petru și Pavel

Piața Legumelor

Rafinăria Astra Română

Statuia Vânătorilor

Strada Golești și Muzeul Ceasului

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România. Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 kilometri pătrați, numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură prahovene, din perioade diferite de timp, precum și alte locuri de vizitat în acest județ.