Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE

A XIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în stațiunea de sporturi de iarnă Lake Placid, statul New York, Statele Unite ale Americii, în perioada 13 – 24 februarie 1980. Aici au participat 1072 sportivi din 37 de state ale lumii, într-un total de 38 probe sportive din 6 sporturi și 10 discipline sportive. Medalia oferită concurenților câștigători este prezentată mai jos.

Ea este confecționată din următoarele metale; locul I – aliaj de aur și argint, locul II – argint și locul III – bronz. Medaliile au diametrul de 80 milimetri, sunt gravate de Compania Tiffany & Co și bătute la Monetăria Medallic Art. Co. Clasamentul final pe medalii al competiei se prezintă astfel; locul I – Uniunea Sovietică – 22 medalii din care 10 de aur, locul II – Republica Democrată Germană cu 23 medalii din care 9 de aur și locul 3 – Statele Unite ale Americii – 12 medalii. La aceste jocuri România a prezentat o delegație de 35 de sportivi, iar cea mai bună performanță s-a înregistrat în proba de bob 4 persoane – locul 8 prin Dragoș Panaitescu, Dorel Cristudor, Sandu Mitrofan și Gheorghe Lixandru. Dintre sportivii evidențiați nominalizez pe;

patinatorul american – Eric Heiden, câștigător a 5 medalii de aur

schioarea suedeză Ingemar Stenmark, câștigător al probelor de slalom și slalom uriaș

patinatoarea sovietică Irina Rodnina, câștigătoarea pentru a treia oară consecutive în proba de perechi.

Deasupra sunt prezentate mai multe insigne și medalii emise cu ocazia desfășurării acestor jocuri olimpice.

A XIV-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în orașul Sarajevo, Iugoslavia, în perioada 8 -19 februarie 1984. Aici au participat 1272 sportivi din 49 de state ale lumii, într-un total de 49 probe sportive din 6 sporturi și 10 discipline sportive. Medalia oferită concurenților câștigători este prezentată mai jos.

Ea este confecționată din următoarele metale; locul I – aliaj de aur și argint, locul II – argint și locul III – bronz. Medaliile au diametrul de 71 milimetri, sunt gravate de Nebojsa Mitric și bătute la Monetăria Majdanek / ZIN. Clasamentul final pe medalii al competiei se prezintă astfel; locul I – Republica Democrată Germană – cu 24 medalii din care 9 de aur, locul II - Uniunea Sovietică – 25 medalii din care 6 de aur și locul 3 – Statele Unite ale Americii – 8 medalii. La aceste jocuri România a prezentat o delegație de 19 de sportivi, iar cea mai bună performanță s-a înregistrat în proba de bob 4 persoane – locul 7 prin Dorin Degan, Costel Petrariu, Cornel Popescu și Gheorghe Lixandru. Dintre sportivii evidențiați nominalizez pe;

americanii Phil și Steve Mahre, câștigători ale primelor două locuri la slalom

finlandeza Marja-Liisa Kirvesmiemi-Hämäläinen, câștigătoarea tuturor celor trei probe de schi fond feminin

patinatorii britanici Jayne Torvill și Christopher Dean au primit de doisprezece ori nota maximă - 6 - după evoluția pe Boleroul lui Ravel în proba de dans pe gheață.

Deasupra am postat mai multe insigne emise cu ocazia desfășurării acestor jocuri olimpice.

A XV-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în orașul Calgary din Canada, în perioada 13 – 28 februarie 1988. Aici au participat 1423 sportivi din 57 de state ale lumii, într-un total de 46 probe sportive din 6 sporturi și 10 discipline sportive. Medalia oferită concurenților câștigători este prezentată mai jos.

Ea este confecționată din următoarele metale; locul I – aliaj de aur și argint, locul II – argint și locul III – bronz. Medaliile au diametrul de 69 milimetri, sunt gravate de Friedrich Peter și bătute la Monetăria Jostens Inc. Clasamentul final pe medalii al competiei se prezintă astfel; locul I - Uniunea Sovietică – 29 medalii, locul II – Republica Democrată Germană – 25 medalii și locul III – Elveția – 15 medalii. La aceste jocuri România a prezentat o delegație de 11 sportivi, 5 bărbați și 6 femei, nerealizând nici un punct, iar cea mai bună performanță (locul 12) s-a înregistrat în proba feminină de ștafetă schi 4 x 5 kilometri în care au concurat; Mihaela Cârstoi, Rodica Drăguș, Ileana Hangani și Adina Țuțulan.

Deasupra am postat o altă medalie și mai multe insigne emise cu ocazia desfășurării acestor jocuri olimpice.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Andre Gide - scriitor francez

(22 noiembrie 1869 - 19 februarie 1951)

_____________xxx____________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihai Eminescu - Poetul național al românilor

15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889

(Mihai Eminescu) - Zilele Eminescu - iunie 2013 Ediția V

15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889

Congresul național de poezie Botoșani - Ipotești - Votona - Suceava

Insignă realizată de numismatul și colecționarul Stelian Brânzei - Botoșani

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. Pentru a exemplifica cât de apreciat este poetul nostru național în toată lumea voi prezenta mai jos câteva reprezentări grafice ale chipului său în viziunea unor graficieni ai lumii;

Grafician spaniol

Steve Bright - Anglia

Susthanto - Indonezia

Vladimir Motcialov - Rusia

Ricardo Soler - Spania

Osmar Sorbelinni - Argentina

Omar Momani - Iordania

Makhmudjon Eshonkulov - Uzbechistan

Grafician rus

Insigna - M.V.B.- (Muncă și Voe Bună)

Muncă și Voe Bună a fost un program dezvoltat de Mihai Ralea la sfârșitul anilor 1930. Acest program, rămas în mare parte la stadiul de proiect, a constituit prima încercare de organizare a odihnei muncitorilor în România. Programul datează din vara anului 1938 când, printr-un Jurnal al Consiliului de Miniștri, s-a autorizat dezvoltarea unei acțiuni de organizare a timpului liber al muncitorului subdenumirea „Muncă și voe bună”, aprobată prin Legea pentru organizarea activității „Muncă și voe bună”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, 108, nr. 044, 22 februarie 1940. Această mișcare avea începuturi mai îndepărtate, fiind una din ideile mari care, după reglementarea duratei muncii, a animat Biroul și Conferința internațională a Muncii de la Geneva. Încă din 1924, Conferința a adoptat o recomandare, care tindea la instaurarea câtorva principii generale și internaționale pentru organizarea timpului liber al muncitorului, ca o completare a reformei sociale adoptate prin reglementarea duratei muncii. Termenul folosit în epocă pentru organizarea recreerii era acela de „colonii de vară”, susținute din banii Ministerului Muncii. Într-un articol scris de Stavri Cunescu, secretar de stat în Ministerul Muncii, sub ministeriatul lui Mihai Ralea, se preciza că „Aceste colonii sunt organizate regulat în timpul lunilor de vară pentru ucenicii și ucenicele din ateliere și fabrici cari au nevoie de odihnă și refacere.[...] Ei găsesc acolo nu numai aerul liber și supraalimentația trebuitoare, dar și jocuri, cântece și o educație străjerească. Pentru coordonarea și îndrumarea întregii activități, Legea a creat un serviciu Muncă și Voe Bună pe lângă Direcțiunea generală a muncii. Activitățile acestui serviciu, așa cum s-au dezvoltat ele dela început și cum au fost statornicite prin lege sunt: Teatrul muncitoresc, Biblioteci muncitorești și publicațiuni, Cinematograf, Radiodifuziune, Universități muncitorești și conferințe, Muzică, Sport și educație fizică, Turism și excursii, Grădini muncitorești și orice alte activități. Prima manifestare a activității Muncă și Voe Bună a fost organizarea excursiei cu 1000 muncitori, meseriași și funcționari particulari din toată tara, până la Constanța, în zilele de 14, 15 și 16 August 1938. S-au pus bazele unui teatru muncitoresc în Capitală, care a fost inaugurat la 14 decembrie 1938, în localul său din strada Uranus și a unei Universități muncitorești care și-a deschis cursurile în ziua de 6 noiembrie 1938 în sala de festivități a căminului de ucenici „Obor", urmând să funcționeze în 4 centre: căminul de ucenici „Obor", liceul C. F. R. „Aurel Vlaicu", „Cantina Muncitorească" din Splaiul Independentei și căminul de ucenice „Principesa Măria". Pentru organizarea de biblioteci muncitorești, s-a întocmit un catalog de cărți potrivite acestora și s-au cumpărat 25870 de volume care s-au legat. S-a organizat o Oră de Muncă și Voe Bună la postul de Radio București, cu un program săptămânal de conferințe, sfaturi profesionale, juridice și medicale, știri technice și actualități științifice, un Jurnal al muncitorului, muzică, teatru etc. S-au pus bazele unei orchestre, a unei fanfare și a unui cor muncitoresc în Capitală, pornind totodată o acțiune de propaganda pentru înființarea de formații muzicale muncitorești în toata țara. Deasemenea s-au organizat o serie de concerte și audiții muzicale populare la periferia Capitalei, inaugurate printr'un concert de sărbătorile Crăciunului 1938 la Ateneul Român.

La 6 noiembrie 1938, a avut loc deschiderea solemnă a cursurilor Universității muncitorești din București, sub conducerea profesorului universitar Tudor Vianu. Cursurile ținute în anul 1938—1939 au privit următoarele materii: Literatura română. Metode și procedee noui în technică. Istoria muncii. Legislația muncitorească. Organizarea științifică a muncii. Prevenirea accidentelor, Civilizația română, Economia socială, Istoria socială. Dreptul public. Higiena industrială și socială. Geografie politică și economica, Editură și librărie. Meseriile și comerțul în trecutul românesc. „Muncă și Voe Bună“ a fost o revistă culturală bilunară publicată de Ministerul Muncii, avându-l ca director pe Mihail Sadoveanu și ca redactor pe Octav Livezeanu, fiind o publicație a Trustului de presă Carol al II-lea. Revista apărea la București, având redacția și administrația pe str. Calomfirescu nr. 8, etaj 5. Patriarhul Justinian Marina a colaborat cu Mihail Sadoveanu și Octav Livezeanu la înființarea revistei „Muncă și Voe Bună”, la care a scris pagina bisericească Pentru suflet. A fost înființat teatrul muncitoresc cu numele "Muncă și Voe Bună", și a fost adus ca regizor Victor Ion Popa. El a fost și director al Teatrului „Muncă și Voie Bună" între 1938-1944. Teatrul "Muncă și Voe Bună" era unul din cele 4 teatre subvenționate de stat, alături de Teatrul Național, Opera Română și Teatrul Liga Culturală. Din 1941 teatrul și-a schimbat numele în „Muncă și Lumină". În publicația Foaie Diecezană - Organul eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului, anul LIV, nr. 26, din 25 iunie 1939 apărea următoarea relatare: “Expoziția internațională „Muncă și Voe Bună" organizata de Ministerul Muncii, s'a deschis Marți în 20 Iunie a. c. în București. La această expoziție participă: Franța, Italia, Germania, Grecia și Bulgaria. Au fost totuși invitate și Anglia, Polonia, Belgia, Suedia, Portugalia, Jugoslavia și Turcia, cari neputând participa, au anunțat că vor trimite delegați, iar unele din ele material documentar redus, în legătură cu timpul liber al muncitorului. Expoziția este așezată în Parcul Regele Carol II, pe marginea lacului Herestrău și se compune din 8 pavilioane și o pergolă, fiecare țară participantă avându-și pavilionul ei. In pavilionul României sunt expuse prin diagrame, machete, picturi, sculpturi, fotografii etc. rezultatele mișcării „Munca și Voe Bună" din primul an de activitate. Alături de acestea, în pavilion separat participă Straja Țării și Serviciul Social, în cadrul Muzeului Statului”

Insigna - FEPER - 10 ani

FEPER - Fabrica de Echipamente Periferice - denumita in decursul timpului si IEPER - Intreprinderea de Echipamente Periferice - sau IEP a functionat pana la inceputul anilor 1990 ca producator de tehnica de calcul - de la calculatoare personale: Junior XT - la plottere: PIF, terminale video: TPD, imprimante matriciale: Impact, unitati de stocare pe banda magnetica: UBM si diverse alte echipamente periferice. Dupa 1991, din cauza concurenței importurilor de tehnică de calcul din țările Asiei de Sud-Est, FEPER s-a transformat într-un centru de afaceri – in esenta birouri pentru firme din domeniul electronicii si tehnicii de calcul. In ultimul timp, FEPER si-a reluat activitatea productiva, intr-un domeniu mai restrans. Cladirea FEPER este localizată pe platforma Electronicii - Pipera, pe strada Dimitrie Pompeiu nr. 8, alături de clădirea geamănă CONECT. Sus am postat trei variante logo al FEPER București. Sus am postat mai multe logo-uri ale FEPER - București.

Insigna - IAMSAT 25 de ani 1962 - 1987

IMSAT București este o companie industraială românească diversificată, înființată în anul 1962. Domeniile de activitate ale IMSAT sunt: domeniul mecanic și al structurilor metalice, instalații electrice, instalații de climatizare, proces industrial, sisteme de comunicație, sisteme de securitate, echipamente electrice, instalații pentru căi ferate și transport urban. Serviciile oferite sunt: proiectare, instalare, punere în funcțiune, mentenanță. IMSAT furnizează aceste servicii către industrie, sectorul terțiar, operatori de telecomunicații, administrația publică, bănci comerciale, companii de transport feroviar sau public urban etc. Cifra de afaceri a companiei în anul 2008 a fost de 106 milioane de euro. Compania a fost controlată până în anul 2006 de fondul american de investiții Broadhurst Investment, prin NCH Advisors, care a vândut ulterior participația firmei Tehno Industrial Invest, deținută de cinci dintre managerii companiei. În luna decembrie a anului 2006, Tehno Industrial Invest a vândut 51% din pachetul de acțiuni grupului francez SNEF, care are același obiect de activitate cu IMSAT. Una dintre cele mai importante divizii ale companiei este cea de semnalizări și automatizări transporturi, printre clienții IMSAT pe acest segment fiind SNCFR, RATB sau Metrorex. Totodată, firma are un departament de construcții-montaj industrial, în sectoarele producției de ciment, sticla sau var. Pe segmentul echipamentelor electrice, cel mai important client al IMSAT este grupul General Electric, pentru care firma realizează panouri de comandă mobile. În cadrul diviziei de instalații de automatizare, IMSAT realizează elemente software și hardware de automatizare pentru diverse societăți industrial. Totodată, IMSAT realizează lucrări pentru rețele IT, de securitate sau instalații pentru clădiri, centre comerciale sau industria auto.

Competiția masculină de gimnastică artistică

Italia - România - Italia B - Trieste 26 iulie 1997

F.G.I. - Comitetul regional Friuli Venezia Giulia

(Federația italiană de gimnastică)

Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare chinestezică. Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la bărbați - sol, sărituri, cal cu mânere, inele, paralele și bara fixă. Alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică.

______________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN INDUSTRIA MORĂRITULUI

ȘI PANIFICAȚIEI - BUZĂU