Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO DE COLECȚIE BELGIA

Moneda euro de colecţie de mai sus marchează trecerea a 200 de ani de la Bătălia de la Waterlooo. Aversul monedei prezintă o scenă din această bătălie, pe când reversul prezintă o hartă a Europei și câteva stele. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 euro, anul emiterii – 2015, forma - rotundă, diametrul – 33 milimetri, greutatea – 18,75 grame, metalul – argint, calitatea – proof și tirajul – 10000 de exemplare.

Bătălia de la Waterloo a avut loc la data 18 iunie 1815, în apropierea localității Waterloo din Belgia de astăzi, la 18 kilometri sud de Bruxelles, opunând o armată franceză condusă de împăratul Napoleon unei armate a celei de-a șaptea coaliții, aflate sub comanda ducelui de Wellington și a feldmareșalușui von Blucher. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă a anglo-aliaților și prusacilor, victorie ce a pecetluit practic sfârșitul imperiului napoleonian. La această bătălie au participat aproximativ câte 70000 de oameni de fiecare tabără, francezii pierzând aproximativ 18000 de oameni iar aliații în jur de 11000. Ca urmare a înfrângerii catastrofale de la Waterloo, rămășițele armatei franceze, regrupate pe linia râului Sambre, sub comanda mareșalului Soult, apoi Grouchy, s-au retras în Franța, așteptând ofensiva coaliției. Bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat căderea definitivă a lui Napoleon, care, întors la Paris imediat după finalul bătăliei, a constatat că nu mai are susținerea forului legislativ și, ca atare, a abdicat pe data de 22 iunie 1815. Armata franceză a continuat să lupte o perioadă împotriva trupelor coaliției, până la încheierea unui armistițiu, semnat la inițiativa ministrului de război francez, mareșalul Davout. Odată ostilitățile încheiate, în Franța a avut loc "A doua Restaurație", adică întoarcerea pe tron a Casei de Bourbon, prin pretendentul la tron al casei regale, Ludovic al XVIII-lea.

Moneda euro de colecţie de mai sus marchează 70 de ani de pace în Europa. Aversul monedei prezintă o porțiune din hartă europei și o pasăre în zbor, pe când reversul prezintă harta Europei și câteva stele. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 euro, data emiterii – 18 mai 2015, forma - rotundă, diametrul – 33 milimetri, greutatea – 18,75 grame, metalul – argint, calitatea – proof, tirajul – 10000 de exemplare și prețul unitarde vânzare – 42 de euro.

Ziua Victoriei în Europa este ținută în Statele Unite, Marea Britanie și majoritatea Europei de Vest. Pe data de 7 mai 1945, la ora 2.40, generalul german Alfred Jodl a semnat actul de preedare al Germaniei naziste. Actul de predare a fost semnat: din partea Uniunii Sovietice de generalul maior Iavn Susloparov (reprezentant al lui Stalin la Comandamentul Aliat) și din partea SUA de generalul Beddel Smith. Capitularea Germaniei naziste a intrat în vigoare la data de 8 mai, ora 23.01, ora Europei centrale. Predarea oficială a ultimelor forțele germane de ocupație a avut loc în Insulele Canalului Mânecii, la data de 9 mai 1945.

Moneda euro de colecţie de mai sus s-a emis în vederea Celebrarii următoarei Ediții a Turneului final al Campionatului mondial de fotbal, care urma să aibe loc, în anul 2006, în Germania. Aversul monedei prezintă chipul regelui belgian Albert II, pe când reversul capul unui fotbalist și un balon de joc. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 20 euro, anul emiterii – 2005, forma - rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,85 grame, metalul – argint, calitatea – proof și tirajul – 25000 de exemplare.

Albert al II-lea, nume complet Albert Félix Humbert Théodore Christian Eugène Marie, (născut la data de 6 iunie 1934), a domnit ca rege al belgienilor, după moartea fratelui său mai mare, din anul 1993 până la abdicarea din anul 2013, pe motive de sănătate, în favoarea fiului său, Prințul Filip al Belgiei.

Campionatul mondial (sau Cupa mondială) de fotbal din anul 2006 a fost cea de-a 18-a ediție a Campionatului mondial de fotbal, principala competiție fotbalistică internațională. Turneul a debutat pe data de 9 iunie 2006 și s-a sfârșit pe data de 9 iulie 2006, cu Victoria Italiei. La turneul final au participat 32 de selecționate naționale, s-au înscris 147 de goluri, într-un total de 52 de meciuri jucate pe 12 stadioane din orașe diferite. La turneu au asistat un total de 3,35 milioane de spectatori din toată lumea. Golgheterul competiției a fost jucătorul german Miroslav Klose (cu 14 goluri marcate), iar cel mai bun jucător a fost declarat francezul Zinedin Zidane.

***

____________xxx___________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

(Mircea cel Bătrân)

Mircea cel Bătrân (născut în anul 1355 şi decedat la data de 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1935, şi încă odată între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Ţării Româneşti. El a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

Insigna - O.N.T. Litoral - România

(Oficiul Național de Turism)

Până la instaurarea comunismului turismul românesc organizat se desfăşura prin intermediul asociaţiilor şi cluburile de turism existente. Primul Club Alpin a luat fiinţă în Braşov la 10 mai 1873. Cea mai veche asociaţie este S.K.V. – Siebenbürgischer Karpaten Verein, înfiinţată la Sibiu la 28 noiembrie 1880 şi dizolvată în 1944. Această asociaţie a avut cei mai mulţi membri (germani, români, maghiari şi alte naţionalităţi) şi cele mai multe secţii, a construit cele mai multe drumuri şi cabane (59), a editat 56 de Anuare, a înfiinţat un corp de călăuze brevetate şi primele echipe de salvare în munţi. La 2 aprilie 1926 a luat fiinţă Turing-Clubul României, având mai multe secţii în ţară. A construit cabane, a efectuat marcaje turistice şi a publicat Calendar săptămânal, transformat în Enciclopedia Turistică Românească. Sub egida T.C.R. au apărut şi alte publicaţii. Grupul Alpin Brav, transformat în 1937 în Clubul Carpatin Român, a fost înfiinţat de câţiva elevi de la liceul Mihail Viteazul, căpătând personalitate juridică la 18 martie 1936. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociaţia turistică România Pitorească a luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930. A construit cabana Ciucaş, a tipărit un an revista România Pitorească şi apoi Buletinul România Pitorească. Clubul Alpin Român s-a construit la 18 martie 1934. A construit Căminul Alpin – Buşteni, un refugiu la intrarea în Valea Coştilei şi şi-a cumpărat un sediu în Bucureşti. A tipărit Buletinul Alpin şi apoi Buletinul Clubului Alpin Român. A practicat alpinismul şi căţărarea, înfiinţând în 1938 prima şcoală de căţărare modernă în România, fiind organizat pe trei secții. Asociaţia Piatra Craiului a fost creaţia unui pensionar militar. A închiriat de la călugări cabanele „Decebal” şi „Bucegi”, din apropierea peşterii Ialomiței. Activitatea acestor asociaţii a fost în general alpinismul. Ele au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism, iar din februarie 1936, data înfiinţării O.N.T. (Oficiul Naţional de Turism cu cele două secții ale sale – Carpați și Litoral), în parte au fost patronate şi de acesta. La nivel fiecărui județ existau Oficii județene de turism subordonate Oficiului național de turism, care aplicau în teritoriu politica de turism a regimului comunist.

(Nicolae Ceaușescu)

Nicolae Ceaușescu (născut la data de 26 ianuarie 1918 în localitatea Scorniceşti, Olt şi decedat la data de 25 decembrie 1989 la Târgovişte) a fost un om politic comunist român, Secretar general al Partidului Comunist Român, șeful de stat al Republicii Socialiste România din anul 1967 şi până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989. La 22 decembrie 1989, printr-un decret al C.F.S.N. semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul militar excepțional. La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar de către acest tribunal, condamnați la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.

(Monograma regelui Mihai)

Butoni cu monogramă

Monograma stilizată

Monograma aplicată pe tehnica militară

Monogramele au fost niște simboluri grafice care l-au reprezentat pe fiecare rege al României. Aceste simbolori se aplicau pe ștampile, sigilii, tehnica militară, medalii și, se înțelege, și pe documentele oficiale ale vremurilor. Monograma regelui Mihai consta intr-o cruce formata din “M”-uri incoronate. Varianta simplificata a monogramei s-a folosit si de Armata Romana in al Doilea Razboi Mondial.

Deasupra sunt postate monogramele tuturor regilor României, în ordinea în care au domnit; Carol I. Ferdinand, Carol II și Mihai.

Insigna - Liceul Nicolae Bălcescu 1680 - 1980

Nicolae Bălcescu (născut la data de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionari unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte laPalermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

_____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

ÎN LIMBA MAGHIARĂ