Epaminonda's Blog.....: BASEL

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea belgiană BASEL, municipiul

KRUIBEKE, provincia FLANDRA DE VEST, regiunea

FLANDRA din perioade diferite de timp.

Biserica din Basel

Piața Kruibeke

Primăria veche - Basel

Sanatoriul

Strada Bisericii

Strada Satului

Castelul vicontelui Villain al VIII-lea

Trimitere poștală

***

___________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL MARAMUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - M.Baia Mare (Minerul)

Amintirile despre echipa de fotbal F.C. Baia Mare, stârnestc nostalgie în rândul iubitorilor sportului rege. Deşi în prezent joacă în liga a III-a, în urmă cu mai bine de 30 de ani, echipa ţinea piept cu succes numelor importante din fotbalul internaţional precum Real Madrid sau Fiorentina. Fondat în anul 1948 de către managerul trustului Phoenix Baia Mare, de-a lungul timpului echipa a cunoscut mai multe nume, precum C.S.M. Baia Mare, Metalul Baia Mare, Energia Trustul Minier Baia Mare, Minerul Baia Mare, C.S.M. Baia Mare, F.C. Baia Mare, F.C. Maramureş Baia Mare, cel din urmă fiind F.C. Maramureş Universitar, nume pe care îl păstrează şi astăzi.

Iniţial meciurile echipei se disputau pe stadiunul Phoenix, urmând ca mai apoi, la decizia autorităţilor şi cu ajutorul muncii voluntare a cetăţenilor să se ridice stadionul Dealul Florilor, considerat la vremea respectivă unul dintre cele mai moderne din ţară. Unul dintre cele mai importante nume legate de echipă a fost cu siguranţă cel al lui Viorel Mateianu. Fiind un antrenor de excepţie acesta a reuşit să mobilizeze echipa astfel încât în anul 1978 aceasta a promovat în liga I, reuşind să câştige meciuri contra Stelei, a echipei Dinamo sau Universitatea Craiova. De asemena jucători cu renume naţional şi chiar internaţional au jucat pentru clubul maramureşean. Printre aceştia se numără Necula Răducanu, Vasile Zavoda, Anton Weissenbacher, Francisc Zavoda, jucătorii şi ai echipei Steaua, Mircea Sasu jucător şi pentru Dinamo Bucureşti dar şi Vasile Gergely care printre altele a jucat pentru Hertha B.S.C. Berlin, Leontin Grozavu a evoluat şi la F.C. Saarbrücken şi multi alţii.

Două dintre meciurile care au făcut din echipa băimăreană o adevărată valoare internaţională au fost cele jucate împotriva Fiorentinei şi a celor de la Real Madrid. Băimărenii au reuşit o performanţă greu de egalat cu cele două echipe. Împotriva Fiorentinei au obţinut o victorie de 3-1, iar cu Real Madrid au obţinut un egal pe „Dealul Florilor“. Deşi în prezent clubul F.C. Baia Mare este desființat au fost două încercări nefinalizate (2010 și 2012) de reînființare a unui alt club care să preia tradițiile marii echipe băimărine. La Baia Mare încă se păstrează speranţă într-un viitor strălucit în fotbal.

(Mihai Eminescu) - Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Baia Mare

Insignă realizată de numismatul Stelian Brânzei - Botoșasni

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Săpânța

Săpânța este un sat de aproximativ 3300 de locuitori, din județul Maramureș, reședința comunei Săpânța. Săpânța este celebră prin cimitirul din localitate “Cimitirul vesel din Săpânța”, operă a meșterului Stan Pătras – 1935. Crucile gravate și colorate de meșterul Stan Pătraș și de ucenicii săi reprezintă în versuri simple, naive, viața celui răposat, atât prin realizările sale, cât și prin obiceiurile rele ale acestuia, aceasta conferindu-i o notă de originalitate deosebită și unicitate în întreaga lume.

Stan Ioan Pătraș (1908 – 1977) a fost un cioplitor român în lemn, creatorul crucilor din Cimitirul vesel al localității.Creația lui Pătraș se integrează armonios în arta populară maramureșeană și în tradiția artei vechi românești. Stan Ioan Pătraș s-a născut într-o familie obișnuită cu prelucrarea artistică a lemnului. Pătraș a fost atras încă din tinerețe de sculptura în lemn, de pictură și de poezie, făurite după canoanele creației populare. A început să sculpteze cruci din stejar de la vârsta de 14 ani. În anul 1935, Stan Ioan Pătraș, pe atunci un anonim sculptor în lemn, a început să așeze pe cruci și niște înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greșeli gramaticale și foarte apropiate de graiul arhaic. La început, sculpta în jur de 10 cruci pe an, materialul folosit fiind lemnul de stejar. În anul 1936, el și-a perfecționat stilul; crucile au devenit mai înguste și au apărut figurile sculptate în relief, în culori vii, obținute din pigmenți naturali. Culoarea predominantă este albastrul, un albastru special, numit astăzi de către experți „albastru de Săpânța”. Celelalte culori au o simbolistică consacrată: verde -viață, galben -fecunditate și fertilitate, roșu -pasiune, negru -moarte. Pe crucile sale se află motive geometrice, precum și basoreliefuri Până în anul 1977, Pătraș a realizat aproximativ 700 de cruci în ambele cimitire din Săpânța, cunoscute sub denumirea de „Cimitirul Vesel”. Stan Ioan Pătraș a fost un meșter popular complex, realizând o serie de obiecte lucrate artistic: cuiere, colțare, scaune, dulapuri, blidare, lingurare și lucrări monumentale, cum ar fi troițe și porți. El și-a împodobit și propria casă cu sculpturi în lemn, viu colorate. Urmașul său, Dumitru Pop, a ales să locuiască în casa maestrului său, pe care o întreține ca atelier și muzeu. Pe crucea sa, Stan Ioan Pătraș a pus să i se încrusteze următorul epitaf:

De cu tânăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș,
Să mă ascultați oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orișicine mi-a cerut.
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câștig bani
La lucru greu de pădure
Cu țapin și cu săcure.
Tata -n război a plecat
Înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
În lume cu greu năcaz.
Vrut aș fi să mai trăiesc
Și planul să mi-l plinesc.
Din șaizeci și nouă țări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulți m-au vizitat
Și de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
Și le doresc la toți bine
Care au fost pe la mine
Că viața o lăsai
La 69 de ai.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învățat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ție.”

Insigna - A.S. Voința Baia Mare

(Asociația sportivă)

A.S. Voința - Baia Mare (C.S.Voința - Baia Mare) a fost un club sportiv și turistic băimărean de tradiție în drumeție, turism montan, orientare turistică sau schi. Datorită condiţiilor naturale deosebite din jurul oraşului Baia Mare şi anume teren muntos frământat cu mari diferenţe de nivel, dar şi datorită numărului mare de asociaţii sportive cu antrenori specializaţi în orientare vara şi mai ales iarna, începând din 1980, sportivii maramureşeni s-au afirmat alături de cei din Bucureşti şi Cluj, printre cei mai buni din ţară. Acest fapt este valabil nu numai pentru orientarea pe schiuri, lucru explicabil ei fiind în nordul ţării, dar este valabil şi la orientarea de vară, în alergare. În anul 1967 Federația Română de Turism Alpin împreună cu Comisia Regională de Turism-Alpinism Maramureş (preşedinte L. Bălan), organizează la staţiunea Izvoarele, cea de 4-a ediţie a Finalei Campionatelor Republicane pe Echipe. În anul 1969 încep să se organizeze primele concursuri de orientare vara: Cupa Gutinul, Cupa U.G.S.R. Maramureş şi Cupa de Toamnă. Încep să apară şi primele rezultate ale sportivilor. În vârstă de doar 16 ani, surorile Ana şi Elena Mariaş (de la Voinţa Baia Mare), câştigă în Ianuarie Cupa Banatului la Orientare pe schiuri în Munţii Semenic, iar toamna la Finala Campionatului Republican pe Echipe, devin campioane naţionale la juniori. Dintre băieţi, încep să obţină rezultate notabile în concursurile naţionale, sportivii Părvulescu Cornel, Iştvan Dumitru, acesta din urmă contribuind la cartarea a numeroase hărţi pe plan local.

Activitatea voleibalistică în Baia Mare începe în anul 1947, când se organizează primul campionat orăşenesc, la care au participat echipele: Liceul "Gheorghe Şincai", Şcoala Chimică, Şcoala minieră, Progresul finanţe, Dinamo şi o echipă a armatei. Meciurile s-au desfăşurat tur-retur, câstigătoare fiind echipa Şcolii miniere. După reînfiinţarea Federaţiei Române de Volei, în anul 1958, se organizează campionatul divizionar B pentru echipe masculine. La prima ediţie participă şi Dinamo Baia Mare, care, ocupând locul opt în seria a II-a, retrogradează. În anul 1959 joacă din nou în divizia B, sub denumirea de CSM Baia Mare. Editia 1960 a diviziei B se desfasoară pe jumătate (numai turul), hotărându-se desfiinţarea ei. În urma turneului de calificare pentru divizia A (1962), Minerul Baia Mare promovează pe prima scenă a voleiului românesc. După şase ani (1968) retrogradează în divizia B.

Insigna - Explorări Baia Mare

În anul 1969 revine în divizia A, sub numele de Explorări Baia Mare. După numai doi ani (anul 1971) retrogradează. Turneul de calificare de la Rm. Vâlcea, pentru promovarea în divizia A (anul 1974), îi readuce pe băimăreni în campionatul primei divizii.

În anul 1991, A.S. Explorari Baia Mare fuzionează cu C.S. Universitatea Baia Mare, evoluând în cadrul superligii de volei masculin, sub denumirea de Universitatea Explorări Baia Mare.

Baia Mare este un municipiu, cel mai mare oraș și reședința județului Maramureș. Orașul este un important centru urban și industrial din nord-vestul României, situat la poalele Carpaților Orientali, numărând aproximativ 120000 de locuitori. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 printr-un act al cancelariei regelui Carol Robert, dezvoltându-se ca centru aurifer în secolele 14 - 15. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura băimăreană, din perioade diferite, din acest oraș.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei

Turnul Ștefan

Aeroportul

Bastionul Măcelarilor (Turnul de Muniții)

Casa de Cultură

Gara feroviară

Lacul de patinaj

Sanatoriul Wagner

Monumentul ostașului român

Magazinul universal Maramureș

Vedere din Piața Victoriei

Județul Maramureș este situat în regiunea istorică Transilvania, în nordul României. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno - folcorice) distincte: Țara Chioariului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului și Țara Codrului. Județul se întinde pe o suprafață de 6304 kilometri pătrați, numără aproximativ 512000 de locuitori și are reședința în municipiul Baia Mare. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Baia Mare, Sighetul Marmației, 11 orașe - Baia Sprie, Borșa, Vișeul de Sus, Târgul Lăpuș, Șeini, Cavnic, Ulmeni, Săliștea de Sus, Dragomirești, Șomcuța Mare, Tăuții-Măgheruș și 63 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Maramureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, trimiteri poștale ilustrate și vederi generale, din perioade diferite, din acest județ.