Epaminonda's Blog.....: OHAIN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea franceză OHAIN, departamentul

NORD, regiunea NORD PAS DE CALAIS, dar și câteva

trimiteri poștale din vremuri diferite.

Primăria

Capela 1870

Monumentul eroilor locali din primul război mondial

Sala de muzică

Biroul vamal și strada Momignies

Biserica

Capela St.Face

Biserica și casa parohială

Un colț de sat

Corpul de gardă

Debitul de tutun

Filatura

Reclama filaturii locale

Lăptăria și drumul spre Trelon

Lăptăria

Ospiciul

Piața

Piața mare

Str.Momignies

Str.Walters

Trimiteri poștale

***

O FOTO PASTILĂ

DE UMOR ROMÂNESC

___________xxx___________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE ȘI MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Hotel Sofitel București - Anul 2000

În urmă cu mai bine de două decenii, mai multe companii româneşti şi străine au investit aproximativ 100 de milioane de dolari într-un complex multifuncţional, care cuprinde o clădire de birouri, o galerie comercială, un centru de conferinţe şi Hotelul - Sofitel. World Trade Center Bucureşti (WTCB) cuprindea şi un cartier de vile în nordul oraşului, cunoscut sub numele Satul Francez, şi un complex de agrement - Clubul Francez. Principalii acţionari ai WTCB au fost, iniţial, compania franceză Bouygues, firma elveţiană Debarth şi fostul Bancorex, toate cu participaţii puţin peste 20%. În anii care au urmat, WTCB a pierdut Satul Francez şi Clubul Francez, cumpărate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti cu aproximativ 15 milioane de dolari. Între timp, printre acţionarii World Trade Center au ajuns să se numere se numere Fondul Proprietatea (19,9%, Camera de Comerţ a României (6,27%), Primăria Bucureşti (5,15%) şi Tarom (2,6%), alături de Bouygues Batiment International (21,51%), Debarth SA (20,23%), Financiara SA (7,91%), Astra SA (5,78%), TC Carpaţi SA (3,43%) sau SIF Muntenia (2,68%). În 2011, Mircea Ursache, care conducea atunci compania, a cerut intrarea în insolvenţă a firmei World Trade Center Bucureşti, pentru "a o pune la adăpost" de o executare silită pentru o datorie mai veche, în valoare de 40 de milioane de euro. In ceea ce priveste locatia, Hotelul Sofitel este amplasat in plina zona comerciala a Bucurestiului, World Trade Center, la numai un sfert de ora de Aeroportul Henri Coanda (Otopeni), in proximitatea Pietii Montreal, a Strandului Tineretului, Institutului Agronomic, Academiei Agricole si Galeriilor Blue Art. Conditii la standarde occidentale, profesionalism de un inalt nivel, servicii remarcabile, toate aceste atribute converg spre a defini calitatile de 4 stele de care se bucura Hotelul Sofitel.Hotelul ofera spre cazare 188 de camere, 15 apartamente, 1 restaurant (Les Oliviades), 10 spatii pentru reuniuni de afaceri, si numeroase facilitati : parcare securizata, piscina, baby sitting, magazine si saloane, acces la internet, etc.

I.M.G.B. - 15 ani de la elaborarea primei șarje

Întreprinderea de mașini grele București 1962 - 1987

I.M.G.B. (Întreprinderea de mașini grele București) face parte din întreprinderile bucureştene cu tradiţie. Înființată în anul 1963, fabrica de mașini grele reprezenta unul dintre obiectivele de care regimul socialist era foarte mândru. Sus am postat logo-ul companiei actuale.

I.M.G.B. - 15 ani de la elaborarea primei șarje

Întreprinderea de mașini grele București 1966

În anul 1998 a fost preluată de concernul norvegiano-britanic Kvaerner, pentru suma simbolică de 1 dolar. În anul 2006 concernul Kvaerner a vândut-o grupului sud-coreean Doosan Heavy Industries & Construction. În perioada comunistă, IMGB a produs printre altele şi turbine de aburi, inclusiv prima turbină de 700 MW pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă. Sus am postat o poză cu sediul central al companiei.

Insignă - I.O.R. - 50 * 1936 - 1986

Întreprinderea optică română

Întreprinderea Optică Română (I.O.R.) București este o companie producătoare de aparatură optică din România, înființată în anul 1936. Este singura societate autohtonă cu tradiție în proiectarea și realizarea de aparatură opto-mecanică. În anul 1941 a fost militarizată și a lucrat cu precădere pentru armată. După 1949 aici s-au produs primele lentile de ochelari, în 1951 s-a realizat primul microscop didactic, iar în 1954 - primul aparat foto.

Theodor Aman - Universitatea Națională de Arte - București

Școala de Belle Arte - România

Theodor Aman (născut la data de 20 martie 1831 în Câmpulung–Muscel și decedat la data de 19 august 1891 în București) a fost pictor și grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București. Medalia a fost emisă împreună cu un set monetar la data de 12 mai 2014, într-un tiraj de 500 de exemplare, fiind dedicată aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea la Bucureşti a Şcolii Naţionale de Belle-Arte, precursoarea actualei Universităţi Naţionale de Arte. Medalia este confecționată din argint cu puritatea de 80%, are cantul neted și diametrul de 28 de milimetri, cântărind 15,5 grame.

Universitatea Națională de Arte este o instituție de studii superioare din București. Ea a fost fondată prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza în anul 1864. Instituția de arte plastice din București a mai purtat următoarele nume oficiale de-a lungul timpului: 1931 - Academia de Belle-Arte, 1942 - Școala Superioară de Arte din București, 1948 - Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, 1990 - Academia de Arte, 1995 - Universitatea de Arte și 2002 - Universitatea Națională de Arte București. Sediul central al instituției este situat pe strada General Budișteanu, la numărul 19.

Plachetă - Centrul de studii și proiectare construcții militare

Insignă - Centrul de studii și proiectare construcții militare

60 ani - Pensare ad porro

Insignă - Centrul de studii și proiectare construcții militare

Pensare ad porro

Centrul de studii și proiectare construcții militare

Pensare ad porro - România

Direcția Domenii și Infrastructuri

Ministerul Apărării Naționale

Centrul de studii și proiectare construcții militare București este o instituție din subordinea Ministerului Apărării Naționale, care, după cum reiese și din denumire, se ocupă de proiectarea și realizarea de construcții în folosul structurilor militarizate ale țării. Sus am postat un drapel cu logo-ul al Centrului de proiectări construcții militare. Această instituție are sediul central pe bulevardul Drumul Taberei, numerele 7–9, în sectorul 6 al capitalei.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva locuri frumoase ale Bucureștiului de acum sau altădată dar și o trimitere poștală ilustrată.