Epaminonda's Blog.....: BRAGANCA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea portugheză BRAGANCA, alte locuri

de vizitat, trimiteri poștale ilustrate din perioade diferite

precum și o insignă locală.

Biserica Sf. Maria

Domul

Castelul

Teatrul municipal

Catedrala nouă

Muzeul Abade de Bacal

Catedrala

Podul peste râul Sabor

Citadela

Statuia D. Fernando

Parcul natural Montesinho

Plantații măslini - împrejurimi

Clădirea Guvernului civil

Arhitectură locală

Panoramă

Vedere panoramică

Vederi aeriene

Vedere generale

Trimiteri poștale

Insignă locală

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

O PLACHETĂ, O INSIGNĂ

CÂTEVA EMBELEME COIFURĂ

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

(Mihai Viteazul) 400 de ani de la prima unire politică a

Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei (1600-2000)

Asociația pentru cinstirea memoriei eroilor - Glorie veșnică!

Cultul eroilor - România

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Jertfele românilor, de-a lungul existenței lor, sunt uriașe. Aproape că nu există palmă de pământ care să nu fi fost apărată prin jertfă de sânge. Prin moartea lor, eroii ne-au apărat ființa, limba, cultura și glia străbună. Iată de ce merită să-i cunoaștem și să-i venerăm. Instituția care și-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei și faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război. Înființată la data de 12 septembrie 1919 prin Înaltul Decret Lege nr.4106 semnat de către Regele Ferdinand, acest organism era chemat ”să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostășești și despre nezdruncinata tărie a sufletului românesc". Societatea a funcționat sub înaltul patronaj al Reginei Maria, ca președinte de onoare, și al I.P.S. Mitropolitului Primat Miron Cristea, ca președinte executiv. În anul 1927 aceasta și-a schimbat numele în Societatea “Cultul Eroilor”, iar în anul 1940 a devenit Așezământul Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea Republicii, prin decretul nr.48 din 29 mai 1948 acesta a fost desființat, patrimoniul și atribuțiunile fiind transferate Ministerului Apărării Naționale. Hegemonia U.R.S.S. adusă de cel de-al doilea război mondial a condus la împânzirea teritoriului țării cu monumente dedicate ostașilor sovietici “eliberatori”, în detrimentul eroilor români. Abia în anul 1975, în condițiile emancipării de sub tutela Uniunii Sovietice, când s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr.117, având ca obiect reglementarea operelor comemorative de război, începe să se manifeste, destul de modest, cultul față de eroii neamului. După decembrie 1989, la inițiativa unui grup de ofițeri, s-a înființat Comitetul național pentru restaurarea și îngrijirea monumentelor și cimitirelor eroilor (C.N.R.I.M.C.E.). Prin Sentința civilă nr.664 din 19 noiembrie 1991, asociația a dobândit personalitate juridică, iar în baza ordinului ministrului apărării naționale, Nicolae Spiroiu, a primit acordul de a funcționa sub patronajul M.Ap.N. și un sediul al comitetului de conducere, în palatul Cercului militar național din București. Prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR, nr.3036 din 19 - 20 iunie 1992 asociația a intrat sub oblăduirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. La Conferința națională din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociația Națională “Cultul Eroilor”, asumându-și misiunea de a prelua obiectivele“Așezământului Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor”.

Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

90 de ani de viață

55 de ani de la hirotonia întru arhiereu a

Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist - 5 martie 1950

Teoctist Arăpaşu, pe numele de mirean Toader Arăpașu (născut la 7 februarie 1915 în comuna Tocileni, judeţul Botoşani şi decedat la 30 iulie 2007 în Bucureşti) a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986 - 2007. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. A avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în trecut. Deși a fost nevoit să accepte demolarea a 7 biserici ortodoxe, monumente istorice ale Bucureștiului, a ridicat în schimb, în aceeași perioadă, peste 100 de biserici în țară.După revoluție a fost acuzat de obediență față de autoritățile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolării a 7 biserici istorice din București. A adresat numeroase telegrame de felicitare dictatorului Nicolae Ceaușescu, căruia i-a făcut cadou vechi tipărituri și obiecte de patrimoniu. Înțelegând contestațiile de ordin politic a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință, stabilindu-se la Mănăstirea Sinaia. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.A obținut importante recunoașteri din partea majorității Bisericilor ortodoxe locale, ca și din partea altor culte religioase. În perioada 7-9 mai 1999, la invitația Patriarhului Teoctist, s-a desfășurat vizita istorică în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea (prima vizită a unui Papă într-o țară majoritar ortodoxă).

Placheta F.R.S.N. - (Federația română de sporturi nautice)

Sporturile nautice sau sporturile acvatice sunt sporturi individuale sau pe echipe care sunt practicate pe apă, în apă, sau sub apă. În funcție de locul de practicare, sporturile acvatice se pot desfășura în piscină, ape curgătoare naturale sau artificiale, lacuri naturale sau artificiale, mări și oceane.

Enumăr câteva exemple de sporturi nautice pe apă; kaiac canoe, canotaj, iahting, rafting, scuter acvatic, schi nautic, surfing, windsurfing. Enumăr câteva sporturi nautice în apă: înot, pentatlon modern, polo, sărituri. Enumăr câteva sporturi nautice sub apă: fotbal subacvatic, hochei subacvatic, orientare subacvatică, rugby subacvatic, scufundări, tir subacvatic, vânătoare subacvatică.

Insignă - Atlet școlar

De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului.

Emblemă bonetă militar - după anul 1989

Emblemă coifură - Garda finaciară

Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești la caschetă, bonetă sau bască.

_____________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN INDUSTRIA HOTELIERĂ