Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE

Jocurile Olimpice de iarnă din 1924 cunoscute drept primele jocuri olimpice de iarnă s-au desfășurat la Chamonix, Franța în perioada 25 ianuarie – 5 februarie 1924. Jocurile s-au desfășurat sub genericul "Săptămâna Internațională a Sporturilor de Iarnă", ea fiind recunoscută doi ani mai târziu ca prima Olimpiadă de iarnă. Situată în partea de nord a Alpilor, la poalele masivului Mont Blanc, Chamonix este o localitate aflată foarte aproape de granița cu Elveția și Italia. După construcția primului hotel de lux în zonă (Hotel de L'Union), în 1816, Chamonix devine un adevărat punct de atracție turistică, iar odată cu inaugurarea liniei ferate St. Gervais Le Fayet — Chamonix, în 1901, localitatea devine locul preferat al iubitorilor de sporturi de iarnă. Aici au participat 258 de sportivi din 16 state ale lumii, concurând în 14 probe sportive dintr-un total de 9 sporturi diferite. La prima ediție a Jocurilor olimpice de iarnă s-a conferit medalia de mai jos, realizată de designerul Raoul Benard și avea diametrul de 55 milimetri.

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul 1 – Norvegia cu 17 medalii, locul 2 – Finlanda cu 11 medalii și locul 3 – Austria cu 3 medalii.

Primul campion olimpic a fost, însă, un american, Charles Jewtraw, care a câștigat proba de 500 m la patinaj viteză.

Norvegianul Haug Thorleif a obținut 4 medalii la schi fond, între care 3 de aur.

Finlandezul Clas Thundberg a urcat de cinci ori pe podium la patinaj viteză (3 medalii de aur, 1 de argint și 1 de bronz). Deși nu figurează în documentele oficiale, România a fost reprezentată de Iorgu Arsenie, din Râmnicu Vâlcea, cel care a lansat o subscripție publică, și Tiță Rădulescu, participanți la concursurile preolimpice de bob, unde au cucerit trei cupe. Cei doi nu s-au putut alinia la startul întrecerilor, deoarece regulamentul impunea minimum patru concurenți din aceiași țară.

A II-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat la St. Moritz, Elveția în perioada 11 – 19 februarie 1928. Aici au participat 464 de sportivi din 25 de state ale lumii, concurând în 14 probe sportive dintr-un total de 6 sporturi și 8 discipline sportive. La această ediție a jocurilor olimpice s-a conferit medalia de jos realizată la Monetăria franceză Huguenin freres, după ideea designerului elvețian Arnold Hunerwadel și care a avut diametrul de 50 milimetri.

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul 1 – Norvegia cu 15 medalii, locul 2 – S.U.A. cu 6 medalii și locul 3 – Suedia cu 5 medalii.

Vedeta editiei a fost norvegianca Sonja Henie, supranumita “Zâna gheții”, care a cucerit titlul olimpic la patinaj artistic la numai 15 ani (recordul de vârsta stabilit de ea a rezistat 74 de ani).

Cel mai medaliat sportiv a fost norvegianul Bernt Evensen, care și-a adjudecat o medalie de aur, una de argint și una de bronz la patinaj viteză. România participat cu 17 sportivi, la 2 sporturi, în 2 probe. Cel mai bun rezultat obtinut de Romania a fost locul 7, ocupat la bob 5 persoane de echipajul format din Grigore Socolescu (pilot), Mircea Socolescu (franar), Iulian Gavat, Toma Petre Ghitulescu si Traian Nitescu. Deoarece statul român nu a alocat bani pentru participarea la Olimpiadă, sportivii români care au dorit să participe au fost nevoiți să-și suporte singuri cheltuielile de deplasare și de participare. Cele două echipe de bob-5 au fost nevoite să închirieze boburi, deoarece boburile de lemn de care dispuneau ele nu au fost omologate pentru a concura pe pârtia de la St. Moritz. Vorbind despre această participare, boberul Grigore Socolescu declară că: „... la St. Moritz ne-am prezentat într-un mod original, fără boburi! Boburile noastre de lemn nu puteau face față pe pârtia olimpică de gheață. Așa că am fost nevoiți să închiriem boburi la fața locului, cu banii noștri”. Cu toate acestea, o echipă a obținut locul 7 și cea de-a doua echipă locul 19. Pe lângă echipele de bob, a mai participat și o echipă de militari (formată din locotenentul Ion Zăgănescu, plutonierul Ioan Rucăreanu, soldatul Constantin Pascu și soldatul Toma Calista, la proba demonstrativă de patrulă militară (strămoșul biatlonului) pe distanța de 28,05 kilometri, clasându-se pe locul 8 din 9 țări participante.

A III-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat la Lake Placid, statul New York, SUA, în perioada 4 – 15 februarie 1932. Aici au participat 252 sportivi din 17 state ale lumii, concurând în 14 probe sportive dintr-un total de 4 sporturi și 7 discipline sportive. La această ediție a jocurilor olimpice s-a conferit medalia de jos realizată de către Compania Robbins și care a avut un diametru de 54 milimetri.

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul 1 – S.U.A. cu 12 medalii, locul 2 – Norvegia cu 10 medalii și locul 3 – Canada cu 7 medalii.

Eroul editiei a fost americanul J. Hubert Stevens, care a castigat doua medalii de aur si una de bronz în întrecerile de bob.

Americanul Edward Eagan a câștigat o medalie de aur la bob după ce la Jocurile olimpice de vară, din anul 1920, a câștigat și o medalie de aur la box. Toți oficialii (sportivi și anterenori) dar și neoficialii participanți la aceste jocuri au primit placheta de mai jos.

La această ediție a jocurilor România a marcat a doua participare din istorie, dar numărul de participanți diferă în funcție de sursa de documentare (între 4 și 17 sportivi). Cea mai bună clasare românească a fost locul 7 în proba de bob 5 persoane.

***

CARICATURI - GHICITORI

Vi se cere să nominalizați personalitățile lumii

care se ascund în umbra acestor caricaturi.

Veți avea răspunsul exact

în următorul articol de blog; (Ro - M - oN 80)

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Profesor Petre Antonescu - 1933

75 ani de viață - 35 ani de profesorat

54 ani în serviciul statului

Petre Antonescu (născut 29 iunie 1873 în Râmnicu Sărat – decedat 22 aprilie 1965 în București) a fost un arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice și academician român, care s-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, marcând activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al XX-lea prin promovarea unui stil arhitectural neo-românesc. În anul 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române. Enumăr mai jos câteva dintre monumentele de arhitecură realizate de către acesta; în București - Arcul de Triumf, Palatul Primăriei Capitalei, Palatul Crețulescu, Palatul Facultății de Drept, Palatul Băncii Marmorosch (str.Doamnei), Institutul de Istorie și Sediul AGIR; în Galați – Palatul Navigației; în Sinaia – Cazinoul și Hotelul Palace, în Buzău – Palatul de Justiție; în Botoșani – Muzeul Județean de astăzi; în Brăila – Palatul de Justiție; în Craiova – Palatul Primăriei; la Roma - Școala Română și la Constanța – Cazinoul împreună cu Daniel Renard.

Insigna - (Absolvent studii doctorale -

Universitatea națională de apărare "Carol I")

Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare „Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității naționale de apărare "Carol I".

Samuel Hahnemann

Liga medicorum homoecrathica internaționalis

Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755 – 1843) a fost un medic, scriitor și traducător român de origine germană, creatorul homeopatiei. De tânăr, a dovedit o înclinație deosebită pentru limbile străine. Pe la 12 ani stâpânea engleza, franceza, italiana, greaca și latina. Își câștiga existența făcând traduceri și predând aceste limbi. Mai târziu, avea să stăpânească și araba, siriana, ebraica și caldeeana.Hahnemann a studiat medicina doi ani la Leipzig și zece luni la Viena. În octombrie 1777, baronul Bruckenthal din Sibiu îi oferă un post de bibliotecar și de medic personal. Hahnemann îl urmează pe Brukenthal la Sibiu (pe atunci,Hermannstadt). În această perioadă (16 octombrie 1777), este admis în cadrul francmasoneriei find inițiat în Loja St. Andreas din Sibiu..

Promoția 1943 (ofițeri artilerie)

A XXX-a aniversare 1973

Artileria este arma destinată pentru sprijinul cu foc al operațiilor forțelor luptătoare, constituind mijlocul principal de lovire cu foc a obiectivelor terestre și de la suprafața apei.

Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forţele armate convenţionale în Europa stipulează: termenul artilerie înseamnă sistemele de mare calibru capabile să lovească obiective terestre, în primul rând prin executarea de foc indirect. Asemenea sisteme de artilerie asigură sprijinul de bază cu foc indirect pentru formațiunile de arme întrunite. Sistemele de artilerie de mare calibru sunt tunurile, obuzierele, piesele de artilerie combinând caracteristici de tunuri și de obuziere, aruncătoarele și sistemele multiple de lansare proiectile reactive cu calibru de 100 mm și mai mare.

Insigna - A.S. Proiectantul (Asociația sportivă)

Cupa drumarilor - schi

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

_____________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN INDUSTRIA PETROLULUI,

EMISĂ LA PARIS - FRANȚA