Epaminonda's Blog.....: ASPACH

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea austriacă ASPACH, bundeslandul

AUSTRIA SUPERIOARĂ, un jeton, câteva vederi aeriene

și generale, trimiteri poștale ilustrate și insigne locale.

Hanul

Hotelul

Restaurantul Villa Vitalis

Monumentul eroilor locali

Arhitectură locală

Litografie - Castelul

Vederi aeriene

Vederi generale

Trimiteri poștale

Set 2 insigne locale

Jeton local

***

O EPIGRAMĂ INSPIRATĂ

DE OPERA UNUI MARE PICTOR

SURÂSUL MISTERIOS AL GIOCONDEI

O doamnă ce urma să se despoaie,

Model să-i fie, într-un cadru nou,

Pe Leonardo l-a văzut la baie,

Şi-aşa,-mbrăcată.... a rămas tablou.

Leonardo da Vinci (1452 - 1519), pictor italian

______________xxx______________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Congresul spiritualității românești

Herculane - România - 1995

Băile Herculane este un oraș din județul Caraș-Severin, Banat, România. Are o populație de aproximativ 6000 de locuitori. Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București – DN6 (E70). Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 D.Hr, fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules. Deasupra am postat stema și o fotografia cu sediul Primăriei - Băile Herculane.

Lupoaica de pe Capitoliu (lupa capitolina) este o statuie de bronz din secolul al VI-lea î.e.n., actualmente păstrată la Muzeul Conservatorilor din Roma. Romulus şi Remus (fondatorii mitici ai Romei, copiii zeului războiului Marte şi ai vestalei Rhea Silvia) au fost adăugaţi de Antonio del Pollaio, în anul 1509. Lupoaica împreună cu Romulus şi Remus simbolizează originea legendară a Romei şi totodată caracterul sacru şi etern al oraşului şi al puterii sale. Imaginea lupoaicei apare pe multe monede romane antice. Statul italian a făcut cadou României cinci copii ale grupului statuar, între 1906 şi 1926. Acestea au fost instalate la Bucureşti (1906), Cluj (1921), Chişinău (1921), Târgu Mureş (1924) şi Timişoara (1926) ca simboluri ale latinităţii şi unităţii românilor din toate provinciile româneşti.

Coloana Infinită, cunoscută în mod greșit și sub denumirea "Coloana infinitului" este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu , compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat"trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească".

Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan,proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas , execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei.

Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m
Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.
"Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17:

Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm;
15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare;
Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm.

Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kilograme. Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Naţională a Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar. În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată în aplicare.

F.C.M. Reșița - Fotbal club muncitoresc Reșița

F.C.M. Reșița este un club de fotbal din Reșița, România, care evoluează în przent în Liga a III-a. Fondat în anul 1926, clubul are în palmares un Campionat național și o Cupă a României. Echipa a luat ființă prin fuziunea societăților sportive reșițene: Clubul sportiv al muncitorilor și Societatea angajaților uzinelor din Reșița. Nou înființata echipă a primit denumirea Uzinele și Domeniile Reșița, sau mai bine cunoscută ca U.D. Reșița.

Insigna - F.C.M. Reșița (Fotbal club muncitoresc Reșița)

Echipa a participat la campionatul districtual Timișoara începând cu 1927, iar în sezonul 1930 - 1931 a câștigat campionatul Ligii de Vest, calificându-se în finala națională. Aici a trecut de Prahova Ploiești ți de S.g.Sibiu, câștigând titlul de campioană. Alte nume ale echipei au fost: UD Reșița (1926-1948), Metalochimic Reșița (1948-1949), Metalul Reșița (1949-1956), Energia Reșița (1956-1957), CSM Reșița(1957-1975, 1982-1905), Școlar Reșița (2009-2012) și FCM Reșița (1975-1982, 2005-08, 2012 - prezent). A nu se confunda cu C.S. Muncitorul Reșița, înființată în 1911, cu numele său, de asemenea, redus la CSM Reșița, și, de asemenea, a nu se confunda cu C.S.M. Metalul Reșița. Echipa joacă acasă pe stadionul Mircea Chivu de 12500 locuri pe scaune, culorile clubului fiind negru-roșu. Sub medalie am postat două logo-uri ale clubului de fotbal FCM Reșița.

Insignă - Centrul militar județean Caraș-Severin

În anul 1968, în urma reorganizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România, în baza Ordinului ministrului Forţelor Armate, nr. M.10 din 17.02.1968, a luat fiinţă Centrul Militar Judeţean Caraş-Severin, ca urmare a întrunirii Comisariatelor Militare din raioanele Reşiţa, Caransebeş, Oraviţa, Moldova-Nouă, Bozovici, Orşova şi Lugoj. Începând cu data respectivă, Centrul Militar Judeţean Caraş-Severin îşi stabileşte garnizoana de reşedinţă în municipiul Reşiţa, ocupând clădirea fostului Comisariat Militar, situat pe strada Libertăţii nr.5 şi pavilioanele 23 şi 24, din tabăra Moroasa (în prezent strada Sportului nr.4), cu dependinţele aferente (2 magazii pentru materiale). La acea dată, Centrul Militar Judeţean Caraş-Severin, se subordona, prin Ordinului Marelui Stat Major, nr. C.M. 00170 din 17.02.1968, direct Marelui Stat Major, Direcţia Organizare-Mobilizare, Secţia Centre Militare. În anul 1970 trece din subordinea Direcţiei Organizare - Mobilizare din M.St.M. la Comandamentul Militar Teritorial Cluj, iar din 1980 la Comandamentul Militar Teritorial Drobeta-Turnu Severin. Pe timpul desfăşurării Revoluţiei Române din Decembrie 1989, din ordinul şefului Marelui Stat Major, în data de 17 decembrie, la orele 19.40 s-a pus în aplicare indicativul alarmei de luptă parţiale, iar în data de 23 decembrie centrul militar a luat în subordine Compania a 5-a Reşiţa din cadrul U.M. 01626 Aiud. Începând cu data de 15.01.1990 intră în vigoare statul de organizare al Comandamentului Militar Judeţean Caraş-Severin care ia în subordine Statul Major Judeţean de Apărare Civilă şi Statul Major Judeţean al Gărzilor Patriotice (Biroul Trupe Teritoriale) până la data de 31.05.1994 când în urma reorganizării, cele două structuri luate în subordine ies din compunerea Comandamentului Militar iar acesta se transformă în Centrul Militar Judeţean Caraş-Severin. Odată cu intrarea în vigoare a O.G.10/1995, al ministrului Apărării Naţionale, la data de 30.05.1995, Centrul Militar Judeţean Caraş-Severin se resubordonează Comandamentului Militar Teritorial Cluj-Napoca. La data de 29.03.2002, prin desfiinţarea Comandamentului Militar Teritorial Cluj-Napoca, Centrul Militar Judeţean Caraş-Severin trece în subordinea Corpului 4 Armată Teritorial Cluj-Napoca, iar în baza Ordinului Şefului Statului Major General nr. S/B5/4826/2002 de reorganizare a structurilor militare teritoriale, începând cu data de 01.12.2002 se subordonează Centrului Militar Zonal Timiş. În anul 2006, în baza Ordinului ministrului apărării nr. M.S.135 din 06.09.2006, centrele militare au primit în compunere birourile judeţene de informare-recrutare, iar odată cu aplicarea Dispoziţiei şefului Direcţiei Personal Mobilizare din Statul Major General nr. B2/184 din 22 ianuarie 2007, Centrul Militar Judeţean Caraş-Severin asigură promovarea profesiei militare, luarea în evidenţă a tinerilor, evidenţa resurselor umane şi completarea cu rezervişti şi resurse materiale a unităţilor din compunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale din judeţ. O nouă etapă a avut loc în anul 2008, când au survenit modificări în statul de organizare al instituţiei, menţinându-se subordonarea către Centrul Militar Zonal Timiş. Sus am postat logo-ul și steagul, iar mai jos fanionulul de identificare aș CMJ Caraș-Severin.

Dintre atribuţiile centrelor militare județene enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

U.C.M. Reșița - fondat 1771 - Uzina constructoare de mașini Reșița

U.C.M.R. -230 de ani de activitate * 1771 - 3 iulie 2001

Complexul metalurgic Resita a fost fondat în 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. UCM Resita SA s-a infiintat in anul 1991 din fosta Întreprindere de Construcţii de Maşini Reşiţa (ICM Resita). Dupa Legea privatizarii (nr. 58/1991) la 10 iunie 1993, proprietatea a fost transferata in proportie de 70% catre Fondul Proprietatii de Stat si in proportie de 30% catre Fondul Proprietatii. Sus am postat logo-ul Uzinei de construcții de mașini din Reșița. Când intri pe poarta U.C.M.Reşiţa (Uzina de construcții mașini) te impresionează dimensiunea de dezvoltare a uzinei, care are 25 de hectare de hale şi se întinde pe o suprafaţă de 130 de hectare. La U.C.M. totul este uriaş: halele de producţie, utilajele care ajung şi la 15 metri lungime şi înălţime, echipamentele pentru hidrocentrale care se produc aici şi care ajung să cântărească şi 120 de tone. U.C.M. este un mamut industrial care s-a extins în toate direcţiile timp de două veacuri şi jumătate şi a devenit practic sinonim cu oraşul Reşiţa, platformele industriale ale uzinei fiind amplasate în trei regiuni diferite ale oraşului. Platforma veche este situată în partea de sus a oraşului şi are o secţie de motoare navale, una de servomotoare, alta de tratament termic, de mecanică grea, de generatoare mari, sculerie şi secţia diesel, unde se făceau motoare. Platforma a doua care este praf şi pulbere acum, unde erau sectoarele aşa -zise calde, oţelărie, turnătorie, neferoase, forje. Toate piesele turnate din oţel sau fontă, alamă, bronz. Acum nu mai e aproape nimic. Aceasta este platforma Câlnicel din cadrul U.C.M., construită între anii 1975 - 1983. Cuprinde trei secţii, o secţie de prelucrări mecanice mari, secţia de sudură, secţia de generatoare mici până la 10 MW inclusiv motoare de toate tipurile. Înainte de ‘89 uzina de la Reşiţa dădea de lucru la peste 14000 de oameni, însă odată cu prăbuşirea economiei interne de după Revoluţie şi un management privat care într-un deceniu n-a reuşit să o rentabilizeze, în companie mai sunt astăzi 1590 de salariaţi şi aceia trăiesc cu grija că-şi vor pierde locurile de muncă. U.C.M. a fost fondată în data de 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. Sus am postat logo-ul U.C.M.Reşiţa.

Insigna - Zilele culturii la Reșița - 1977

În vremurile perioadei comuniste, anual, în fiecare mare oraș al țării, se organizau fel de fel de acțiuni cultural artistice (concursuri, festivaluri) sub egida "zilele culturii localității" prin care participanții elogiau pe conducătorii iubiți și își manifestau adeziunea la "politica înțeleaptă a Partidului Comunist Român". Acest gen de manifestări se constituiau într-o modalitate de creare a "omului nou, constructor conștient al societății socialiste multilateral dezvoltate".

Municipiul Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehăRešice, in croată Ričica), este capitala județului Caraș Severin din România, provincia Banat, care numără aproximativ 84000 de locuitori. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700 izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din anul 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului Reșița și câteva monumente de arhitectură și cultură din vremuri diferite, din acest oraș.

Clădirea Prefecturii

Primăria și Piața centrală

Catedrala ortodoxă

Muzeul locomotivelor

Furnale

Dealul Crucii

Fabrica de alcool

Fabrica de preparare a cărbunelui

Caraș-Severin este un județ situat la limita provinciilor Banat și Transilvania din România, care are ca reședință orașul industrial Reșița. Situat în partea de sud-vest a României, județul Caraș-Severin are o suprafață de 8514 kilometri pătrați, 3,6% din suprafața țării, ocupă locul al treilea, ca mărime între județele țării, numără aproximativ 333000 de locuitori și cuprinde 2 municipii - Reșița și Caransebeș, 6 orașe - Bocșa, Oravița, Moldova Nouă, Oțelu Roșu, Anina, Băile Herculane și 69 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică Caraș și Severin, comunistă și actuală ale județului Caraș - Severin, iar dedesubt pozele câtorva locuri de vizitat din acest județ, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.