Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

D'ALE POLITICIENILOR NOȘTRI

SAU

CULEGEM CE AM SEMĂNAT

EMIL BOC – P.D.L.:

"Nu mă înfrică nimeni"

ADRIEAN VIDEANU – P.D.L.:

"În U.E., România este cea mai mică ţară

între cele mari şi cea mai mare între cele mici"

ADRIAN NĂSTASE – P.S.D., către Elena Udrea:

“Elena... mă tulburi!"

***

SĂ CUGETĂM!

NU-I TOTUNA de Gh.Grosu

Una e să fii mare, și alta e să te ții mare.

Una e să ai în mână, și alta e să-l ai la mână.

Una e să-ți ia măsura, și alta e să depășești măsura.

Una e să te ții de păr, și alta e să te ții cu mâinile de păr.

Una e când prostul ține postul, și alta e când prostul deține postul.

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE SPORTIVE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă sportivă - A.C. Romcomit (Asociația club)

La începutul anilor '20, își începe activitatea în București Banca Româno-Italiană. Cum cea mai mare parte din angajați erau expatriați italieni, în 1922, conducerea Băncii, în frunte cu directorul Etore Brunelli, decide înființarea unei asociații sportive sub numele de A.C.Romcomit București (Asociația club). Numele era abrevierea numelui băncii. Destinația noului club era Bulevardul Elisabeta, unde se afla un complex sportiv la standardele acelor vremuri. Locul central îl ocupa stadionul Romcomit care se pare ca avea tribune cu circa 5000 de locuri și era dotat cu nocturnă. În jurul stadionului s-au creat trei terenuri de tenis, bazin de înot, sala de box și de scrimă. Fiind vorba despre un complex sportiv aflat în centrul orașului și fiind administrat de către o bancă, el i-a atras imediat pe oamenii cu dare de mână. Așa se explică și faptul că la meciurile de fotbal sau la celelalte manifestări sportive spectatorii veneau la costum, la cravată, ca la un eveniment monden. În pauză,înainte sau după meci, aceștia se opreau la elegantul restaurant cu teresă de vară aflat în vecinătatea arenei.

Insignă sportivă - F.C.Juventus (Fotbal club)

Juventus București a fost un club roman de fotbal, creat în anul 1924, prin fuziunea a două cluburi bucureștene, „Triumf” și „Romcomit”, sub conducerea lui Etore Brunelli. Juventus a câștigat un titlu de campioană, în anul 1930 și a jucat la nivelul înalt în prima divizie până în anul 1952. De altfel a fost prima echipa care și-a construit stadion propriu cu nocturnă, și a dat naționalei jucători la primele trei Campionate Mondiale din istorie. Juventus a fost un pionier al fotbalului interbelic, iar la începutul anilor '50 s-a mutat la Ploiești, devenind Petrolul. Juventus a fost una dintre echipele cele mai iubite de publicul românesc, datorită jocului său elegant, spectaculos, modului corect de a-și apăra șansele și a respecta adversarii. Jucătorii juventiști aveau o educație sportivă și civică aleasă. Ținuta lor dincolo de teren era ireproșabilă, ca de altfel și cea a conducătorilor, care erau întotdeauna un exemplu demn de urmat. În anii de după cel de-al doilea război mondial, echipa a purtat diverse nume, care au reflectat trecerea țării regimul communist, respectiv: Distribuția, Competrol, Partizanul, Energia și Flacăra. În ultima sa participare în prima divizie, în anul 1951 a obținut locul 5. Echipa Juventus a fost preluată de către compania de stat de petrol, aceasta i-a schimbat numele de mai multe ori, și în anul 1952 a transferat-o la Ploiești, devenind Petrolul.

Insigna sportivă - F.C.Rapid București (Fotbal club)

Rapid Bucureşti este un cunoscut club sportiv din Bucureşti cu sediul pe Calea Giuleşti, la nr.18 care aparţine de Ministerul Transporturilor. Este un club sportiv cu mulţi simpatizanţi. În cadrul clubului se practică mai multe discipline sportive care au adus numeroase medalii. Deasupra am postat sigla Clubului sportiv Rapid Bucureşti.

Secţia de fotbal s-a desprins din clubul mamă şi a devenit Fotbal Club Rapid, un iubit club de fotbal din România, a cărui siglă o vezi deasupra. Fotbal Club Rapid București s-a fondat în anul 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Griviţa sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R.. Rapid a câștigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 şi 2003 — și în 1942, un campionat de război dotat cu cupa "Basarabia", și de 13 ori Cupa României. Clubul s-a mai numit C.F.R. Bucuresti, Locomotiva Bucuresti şi Uniunea Rapid București şi a fost poreclit Vulturii vișinii, Giuleștenii, Feroviarii sau Ciocănarii.

Insignă sportivă - Venus

Asociația Sport Club Venus - București (A.S.C.) a fost un club profesionist de fotbal cu sediul în cartierul Grivița-Buzești, București, fondat la 5 iulie 1915 de către pro-motorii Mitty Niculescu (căpitanul legendar al echipei), generalul Gabriel Marinescu ( prefectul poliției) și Alexandru Elădescu (avocat bucureștean). Sus am postat logo-ul A.S.C. Venus - București.

Insignă sportivă - Venus București

Alături de aceștia au mai participat și alți avocați, juriști, militari. La 5 ani după construcția stadionului Romcomit, în București apre o nouă arenă, Stadionul Venus. Arena clubului sportiv A.S.C. Venus a fost construită din banii avocatului Alexandru Elădescu, acesta vânzând o pădure pentru a face rost de banii necesari construcției. Pe terenul respectiv era Grădina Procopoaiei, un loc de plimbare foarte la modă la începutul secolului XX. Inițial pe acest loc se dorea construirea uinei gări centrale, dar acest proiect a fost abandonat.Stadionul era amplasat între Splaiul Dâmboviței și Podul Eroilor, care se numea chiar Podul Venus. Arena Venus avea o capacitate de 15000 locuri și dispunea de o instalație de nocturnă , pe stâlpi (spre deosebire de arena Romcomit), iar gazonul era din iarbă naturală. Fundațiile pe care stăteau stâlpii nocturnei sunt acolo și în prezent. Pe lângă terenul de fotbal mai existau terenuri anexe, sală de recuperare cât și un cabinet medical.

Insignă sportivă - Venus București

A.S.C. Venus București (de 8 ori campionă națională) a fost o echipă foarte iubită în epocă de către elitele momentului. În anul 1948, în urma legii ce obliga toate cluburile sportive să se afilieze la un sindicat, fuzionează cu Uzinele comunale București devenind Venus U.C.B.. În toamna anului 1948 Venus evolua în eșalonul al 3-lea pentru ca apoi să se desființeze. În anul 1953 zona în care se afla Arena Venus (actualul parc Știrbei, cuprins între podul cu același nume și Casa de Cultură a Studenților) devine zonă militară și toate clădirile, inclusiv cochetul stadion, sunt demolate. Astfel, în decurs de numai patru ani cel mai galonat club de fotbal din București dispare fără urmă sub furia bolșevică.

Profesorul dr.Victor Babeș 1854 - 1926

Institutul Dr.Victor Babeș

50 de ani de tratament antirabic - 6 mai 1923

Victor Babeş (născut la data de 4 iulie 1854 în Viena şi decedat la data de 19 octombrie 1926 în Bucureşti) a fost un bacteriolog şi morfopatolog roman, membru al Academiei Române din anul 1893. A fost fiul lui Vicenţiu Babeş, originar din Banat. În colaborare cu Victor Andre Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile şi rolul lor în anatomia şi histologia patologică a bolilor infecţioase) şi prin care a pus bazele moderne ale acestei ştiinţe. De asemenea, este fondatorul şcolii româneşti de microbiologie. Îşi începe cariera ştiinţifică în Budapesta ca asistent în laboratorul de anatomie patologică. În anii 1885 – 1886 lucrează la Berlin, în laboratoarele lui Rudolf Virchow şi Robert Koch. În 1881 primeşte titlul deprofesor asociat (doctor-docent) iar în 1885 postul de profesor de histopatologie la Universitatea din Budapesta. În 1887 Victor Babeş este chemat la Bucureşti ca profesor la catedra de Anatomie Patologică şi Bacteriologie. În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulţi ani Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti. A deţinut şi titlurile de membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris şi ofiţer al Legiunii de Onoare (Franţa).

In afara activitatii de cercetare-dezvoltare desfasurata, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Domeniul Patologiei si Stiintelor Biomedicale "Victor Babes" acorda asistenta tehnico-stiintifica si metodologica retelei de asistenta medicala in probleme de diagnostic histopatologic supraspecializat; teste de imunologie umorala si celulara; diagnostic ultrastructural; consult genetic. Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Domeniul Patologiei si Stiintelor Biomedicale "Victor Babes" acordă asistentă metodologică în realizarea rezidentiatelor, licentelor, doctoratelor si specializărilor în domeniile anatomo-patologie, imunologie, genetică. Institutul a fost înființat la data de 28 aprilie 1887, ca Institut de Bacteriologie, pendinte de Ministerul de Interne, care pe atunci avea în sarcina sa problemele sănătății publice, fiind cel mai vechi institut științific medical din România. După sosirea lui Victor Babeș la București în luna august a aceluiași an, institutul intră în subordinea Ministerului Instrucțiunii Publice, iar denumirea instituției devine Institutul de patologie și bacteriologie, sub care a ființat până la data de 2 martie 1925, când, prin lege, a primit titlul de Institutul „Dr. Victor Babeș”, fapt ce nu a împiedicat pensionarea profesorului Babeș pe data de 1 octombrie 1926. Profesorul Victor Babeș a decedat scurt timp după pensionare, la 19 octombrie 1926. Inițial, institutul a funcționat, sub conducerea lui Victor Babeș, de la început și până în anul 1899, în vechiul palat al familiei Brâncoveanu, pe terenul dintre Palatul de Justiție și clădirea Teatrului de Operetă (demolată între timp), pe malul drept al Dâmboviței, în fața Căii Victoriei, unde se înalță în prezent blocul - turn. Vechiul palat al Brâncovenilor era o clădire enormă, dar dărăpănată, care servise un timp și ca reședință domnească pentru Gheorghe Bibescu. Din anul 1899 institutul funcționează neîntrerupt în clădirea de pe Splaiul Independenței, nr. 99 - 101, ridicată de către arhitectul francez Louis Blanc. Institutul a fost conceput inițial ca o școală practică superioară pentru toți cei din domeniul sanitar, un institut medical complex asemenea Institutului Pasteur de la Paris, având secții de anatomie patologică, bacteriologie, vaccinare antirabică, patologie veterinară, serologie și chimie. Între timp o parte din aceste domenii au fost preluate de alte așezăminte care au apărut ulterior, având ca model Institutul „Victor Babeș”: Institutul Cantacuzino, Institutul de Igienă și Sănătate Publică, Institutul de Virusologie și Institutul Pasteur.

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum, iar mai jos câteva clădiri reprezentative ale Bucureștiului, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate din timpuri diferite.