Epaminonda's Blog.....: PRINCIPI TRANSILVĂNENI CU MERITE ÎN BATEREA DE MONEDE

După decesul principelui Gabriel Bethlen, care nu a avut copii, soția sa Ecaterina de Brandenburg (1602 – 1644) a preluat regența Transilvaniei pe o perioada scurtă, între 16 noiembrie 1629 și 28 septembrie 1630, după care a abdicat în favoarea lui Ștefan Bethlen.

Moneda de mai sus este de un ducat aur bătută la Cluj în anul 1630. Moneda în greutate de aproximativ 3,15 grame cu diametrul de circa 20,9 milimetri s-a comercializat în cadrul unei licitații internaționale din anul 2008 pentru prețul de 23000 dolari americani.

Deasupra este aplicată poza unui ducat de argint bătut tot la Cluj, în anul 1630, pe timpul regenței Ecaterinei de Brandenburg. Pe aversul monedelor de mai sus este reprezentat chipul Ecaterinei de Brandemburg, iar pe revers o stemă pe care se disting o pajură cu aripile desfăcute (reprezentând Austr-Ungaria), cele șapte turnuri de cetate (reprezentand Transilvania - Siebenburgen - 7 cetăți, denumirea din limba germană) și un leu în două picioare (reprezentând Europa vestică). Descifrând părți ale înscrisului circular de pe ambele fețe ale monedelor deducem; CATH.D.G......TRAN.PRINC (Ecaterina prin mila lui Dumnezeu..... principesă a Transilvaniei) și PAR.R....H..ET SIC.CO (regină ale unor părți ale Ungariei și comite al Siciliei).

Ștefan Bethlen (1582 - 1648), fratele mai mare al fostului principe Gabriel Bethlen, a fost pentru o foarte scurtă perioadă de timp principe al Transilvaniei (între 28 septembrie 1630 și 26 noiembrie 1630.

Din timpul domniei lui Ștefan Bethlen se cunoaște doar moneda din imagine, de 1 ducat argint, din anul 1630, bătută la Cluj (remarcă inițiale C și V de pe revers - Kolozsvar), care la o licitație internațională din anul 2005 s-a vândut pentru 3360 dolari americani. Pe avers este reprezenta chipul principelui iar pe revers blazonul familie princiare Bethlen. Descifrând părți ale înscrisului circular de pe ambele fețe ale monedelor deducem; STEPHA.BET.D.G.PRIN.TRA. (Ștefan Bethlen prin mila lui Dumnezeu principesă al Transilvaniei) și PAR.R.H.....ET SIC.CO... (rege al unor părți ale Ungariei și comite al Siciliei).

Gheorghe Rákóczi I (1593 – 1648) a fost principe al Transilvaniei între anii 1630-1648. În timpul domniei sale, principatul autonom Transilvania, aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-și puterea centrală. A promovat o politică absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a calvinismului. Încă din primii ai stăpânirii sale a avut de dus lupte pentru a-şi păstra domnia. Astfel, în 1636 luptă şi câştigă la Salonta (azi în judeţul Bihor) o bătălie decisivă contra fostului guvernator Ștefan Bethlen, care revendica Ardealul pentru sine cu sprijinul turcilor. În anii următori va lupta contra austriecilor, de la care dorea să obţină Ungaria şi să se încoroneze rege al acesteia. În acest scop, Gheorghe Rákoczy I va lega alianţe cu suedezii (aprilie 1643) cu turcii (decembrie 1643) şi cu francezii (primăvara anului 1645). Cu toate aceste alianţe, el nu va reuşi însă să îi înfrângă pe austrieci şi să se încoroneze rege al Ungariei. Va face pace cu imperialii în august 1645. Va avea pe tot parcursul domniei sale relaţii bune cu domnul Munteniei, Matei Basarab, cu care a rămas aliat până la sfârşitul vieţii. Datorită bunelor relaţii cu domnul muntean, G. Rákoczy I va avea relaţii în general reci cu inamicul primului, şi anume cu domnul Moldovei, Vasile Lupu. Pe plan cultural, Gheorghe Rákoczy I a reorganizat tipografia Curţii sale, intenționând chiar să îi adauge o secţie care să tipărească, cu caractere chirilice, cărţi româneşti. Tipărirea cărţilor româneşti a început la această tipografie din Alba Iulia în martie 1639. Prima dintre ele a fost un Zbornic româno-slav, tipărit în a doua jumătate a anului 1639.

Moneda de deasupra este de 1 ducat 1645, confecționată din aur la Baia Mare (a se vedea inițialelE N și B de pe reversul monedei - Nagy Banya). Pe revers se distinge chipul principelui Gheorghe Rakoczy, iar pe revers chipul sfântului Stanislav, patronul Ungariei. Descifrând părți ale înscrisului circular de pe ambele fețe ale monedelor deducem; GEORGIVS RAKOCI D.G.PRIN.TRANS. (Gheorghe Rakoczy prin mila lui Dumnezeu principe al Transilvaniei) și PAR.RE.HUN.DO.ET SIC.CO... (rege al unor părți ale Ungariei ... și comite al Siciliei).

Mai sus este reprezentată moneda de argint de 0,5 gulden (0,25 taler) bătură în anul 1645 tot la Baia Mare (N și B pe revers). La o licitație internațională din anul 2009 această monedă s-a vândut pentru 2200 euro. Stema de pe revers conține simboluri grafice care încearcă să se impună pe monedele și bancnotele viitoare ale Austro-Ungariei și Transilvaniei; pajura cu aripile larg desfăcute (Austro-Ungaria), soarele, luna și cele șapte turnuri de cetate (Transilvania - Siebenburgen - 7 cetăți),

Această monedă a fost bătută în anul 1645 la o monetărie identificată prin inițialele A și I de pe revers, adică Alba Iulia. Ea este din argint, cântărește aproximativ 3,35 grame, care la o licitașie din anul 2006 s-a vândul pentru 2954 dolari americani. Pe revers se remarcă aceleași simboluri grafice dar altfel așezate.

O categorie aparte de monede bătute în Evul Mediu în Transilvania sunt feningii minieri, menționați în literatura de specialitate cu denumirea germană bergwerkspfenning (în maghiară - banyapenz). Aceste monede au dimensiuni mici și sunt foarte căutate pe piața numismatică internațională.

Feningul minier de mai sus are valoarea 5 (vezi cifra romană V pe revers) a fost bătut în anul 1630 pe timpul domniei lui Gheorghe Rakoczy (vezi inițialele G și R de pe avers), de către mina Zlatna (Zalathna în limba maghiară). Se pare că această mină a aparținut chiar principelui Rakoczy. Moneda este confecționată din cupru, cântărește 2,16 grame și are diametrul de 22 milimetri.

Feningul minier de mai sus a fost bătut de către mina Dognecea - vezi inițiala D (Dognaska Banya în limba maghiară). El cântărește 8,22 grame probabil cupru, are diametrul de aproximativ 23 mm și se știe că s-a comercializat pentru 400 euro.

Feningul minier de mai sus a fost bătut în anul 1630, de către mina Băiuț (Lapos-Banya - în limba maghiară, vezi ințialele L și B). Această monedă are diametrul de 22 de milimetri, probabil din argint și s-a vândut pentru 725 euro.

***

DOUĂ PASTILE

DE UMOR ROMÂNESC

_________xxx_________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL OLT

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Carol I - Regele României

Monumentul Trecerea Dunării - Corabia 1877 - 1913

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Cel de-al doilea război balcanic a avut loc în anul 1913 între Bulgaria pe de o parte și în principal Grecia și Serbia pe cealaltă. Dar având dispute teritoriale în trecut cu România, acest conflict a invitat România la o intervenție militară în Bulgaria. Pe data de 29 iunie 1913, armata română sub conducerea însuși a Regelui Carol I au trecut Dunărea în Bulgaria.

Când trupele românești au invadat nordul Bulgariei și se apropiau de capitala Sofia, Bulgaria a cerut armistițiu. Prin tratatul de la București, Bulgaria a fost forțată să renunțe la o bună parte din teritoriile obținute după primul război balcanic către Serbia, Grecia, România și Imperiul Otoman. Sudul Dobrogei a revenit astfel României. Rezultatul a făcut din aliatul Rusiei, Serbia, o putere regională importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria, și fiind astfel o cauză importantă de izbucnire a primului război mondial.

Insignă - Uzina de aluminiu - Slatina

Alurom 1965 - 1973

La data de 1 martie 1961 a fost infiintata Uzina de Aluminiu Slatina. La început a purtat numele Întreprinderea de aluminiu “16 Februarie” – Slatina și asigura o treime din producția industrial a orașului de pe Olt. ALRO Slatina a fost înfiintata la data de 31 ianuarie 1991, in baza Legii nr. 15/1990 si Legii nr. 31/1990, ca societate pe actiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina.

Insignă - Întreprinderea de aluminiu Slatina 1965 - 1975

Obiectul de activitate al societatii il constituie productia aluminiului şi comercializarea aluminiului la intern si la extern. SC Alro este singurul producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de la Londra. Sus am postat o poză cu sediul central al ALRO Slatina.

Stațiunea de cercetare și producție pomicolă

Strejești - Sâmburești 1983

Povestea moderna a vinului de Samburesti nu poate incepe altfel decat aristocratic: Vintila Bratianu, boier de vita nobila si unul dintre cei mai importanti oameni politici pe care i-a avut Romania, mandru de viile sale, il invita la mosia lui din Samburesti pe August Joseph Ville, unul dintre cei mai vestiti oenologi francezi. Spre uimirea lui, Ville ii recomanda calduros sa defriseze toate viile si sa le inlocuiasca cu soiuri nobile frantuzesti. Pus in fata acestei decizii imposibile, marele om de stat isi dovedeste, si acum, flerul: porneste replantarea mosiei. Dupa numai cativa ani hotararea ii este rasplatita cu medalia de aur la Expozitia Universala de la Paris din 1926. Asa porneste in lume legenda vinului de Samburesti, legenda ce reincepe astazi. In 2005, Jean Valvis, arhitectul marcilor Dorna si LaDorna, preia podgoria Samburesti si reinvie traditiile locului. Asezat intotdeauna la masa in compania celor puternici (era vinul de protocol zero al nomenclaturii comuniste si se spune ca ar fi fost vinul preferat al lui Stalin), vinul de Samburesti nu si-a pierdut niciodata radacinile nobile, si asta numai datorita oamenilor care l-au iubit si respectat. Unul dintre ei a fost fara indoiala Nea Petrica, mare mester vinar si un om atat de bun incat iti venea mereu sa il imbratisezi (avertiza pe toata lumea sa nu-l ia in brate prea tare “ca-i iese vinul pe urechi”). Crescut de mic in vie, chiar acolo, pe mosia lui Vintila Bratianu si dupa colectivizare, Nea Petrica a dus mai departe mestesugul Samburestilor prin vremuri la fel de negre ca vinul pe care il mestesugea: trei parti Cabernet Sauvignon pentru forta, o parte Merlot pentru catifelare si o parte Malbec pentru culoare. Sus am postat un vechi ziar cu reclama pentru vinurile Sâmburești - Drăgășani.

Slatina 625 * 1368 - 1993

Slatina este reședința și cel mai mare municipiu al județului Olt, România. Orașul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia, la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpia Română. Slatina are o populație de aproximativ 79000 de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în regiune. Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. Sus am postat stema actuală a municipiului Slatina precum și câteva poze cu monumente de arhitectură și cultură slătinene.

Monumentul eroilor revoluției

Centrul cultural Eugen Ionescu

Podul peste râul Olt

Intrarea pe podul de peste Olt

Casa căsătoriilor

Casa tineretului

Catedrala episcopală

Gara

Grădina publică, Palatul administrativ

și sediul Băncii Uniunii Comerciale

Olt este un județ situat în provincia istorică Oltenia, România și are reședința în municipiul Slatina. Județul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele și face parte din categoria județelor riverane fluviului Dunărea. Suprafața este de 5498 kilometri pătrați și numără aproximativ 415500 locuitori. Ca subunități administrative-teritoriale județul Olt este compus din; 2 municipii – Slatina și Caracal, 5 orașe – Balș, Corabia, Scornicești, Piatra Olt și Potcoava, precum și 104 comune. Sus am postat stema și harta județului Olt, iar mai jos fotografiile câtorva locuri de vizitat în acest județ.