Epaminonda's Blog.....: PRINCIPI TRANSILVĂNENI CU MERITE ÎN BATEREA DE MONEDE

Gheorghe Rákóczi al II-lea, fiul lui Rakoczi I, (1621 – 1660) a fost principe al Transilvaniei în mai multe rânduri între anii 1648 – 1660. La urcarea pe tron (octombrie 1648), și-a exprimat ambițiile asupra tronului Poloniei. În vederea acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii conduși de Bogdan Hmelnițky și cu domnitorii români Vasile Lupu și Matei Basarab. Mai jos am postat niște monede de un taler din vremea domniei lui Gheorghe Rakoczi al II-lea, din anii 1650 și 1660, bătute la Baia Mare (Nagy Banya - în limba maghiară, a se vedea inițialele N și B). Pe avers este reprezentat chipul în profil al principelui iar pe revers stema principatului la acea vreme. Pe stema principatului se identifică un soare, o lună, două acvile cu aripile desfăcute și tradiționalele 7 turnuri de cetate, simbolul Transilvaniei (în limba germană - Siebenburgen - 7 cetăți). Încercând a descifra inscripțiile aplicate deslușim; pe avers GEORG. RAKC. D. G. PRI. TRA. = GHEORGHE RAKOCZI PRIN MILA LUI DUMNEZEU PRINCIPE AL TRANSILVANIEI și pe revers PAR. REG. HVN. DOM. ET SIC. COMES anul baterii = DOMN AL UNOR PĂRȚI ALE REGATULUI UNGAR ȘI COMITE AL SICILIEI. Exemplare de astfel de monede s-au comercializat în cadrul unor licitații internaționale la prețuri maxime de 3200 de euro sau 4500 de dolari americani bucata.

În anul 1657, Rakoczi al II-lea aliat cu Carol X Gustav al Suediei, a condus o armată de 40000 soldați împotriva regelui polonez Ioan Cazimir II, în a treia parte al celui de-al Doilea Război Nordic (1655-1660). A cucerit Cracovia și a intrat în Varșovia, dar alianța cu suedezii căzând, planurile sale s-au prăbușit. În iulie 1657, a fost înfrânt de polonezi în bătălia de la Czarny Ostrów, dar a fost lăsat să se întoarcă în Transilvania. La data 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Porții, l-a detronat, din cauză că a purtat un război neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de către Dieta, reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, apoi din nou instalat de către Dietă. Mai jos am postat moneda de un ducat argint Gh. Rakoczi al II-lea - bătută la Alba Iulia în anul 1657, a se observa reversul cu înscrisul de sub pajură și cele 7 turnuri de cetate.

Supărați, turcii au invadat Transilvania și l-au învins în bătălia de la Gilău – luna mai 1660. A fugit la Oradea, unde a murit din cauza rănilor suferite în luptă.

Acațiu Barcsay (1619 – 1661) a fost principe al Transilvaniei între anii 1658-1660. Mai jos am postat emblema princiară a lui Acațiu Barcsay.

Se trăgea dintr-o familie de nobili români din Țara Hațegului. Barcsay a avut o interesantă carieră diplomatică la Istanbul, în Muntenia și în Moldova, fiind numit pentru meritele sale ban al Lugojului și Caransebeșului iar mai târziu comite suprem al Hunedoarei.

Mai sus am postat moneda de un ducat aur din timpul domniei lui Acațiu Barcsay, din anul 1659. Pe avers este reprezentat chipul principelui în profil cu capul descoperit, a se compara cu poza de deasupra, iar pe revers se prezintă emblema sa princiară care, în partea dreaptă jos, conține cele 7 turnuri cunoscute de cetate. Încercând a descifra ce scrie pe această monedă citim; pe avers ACH. BAR. D. G. PR. TR. = ACAȚIU BARCSAY PRIN MILA LUI DUMNEZEU PRINCIPE AL TRANSILVANIEI, iar pe revers PA. REG. HVN. DO. ET SI.CO. anul baterii = DOMN AL UNOR PĂRȚI ALE REGATULUI UNGAR ȘI COMITE AL SICILIEI.

Moneda de mai jos este tot de un ducat aur și bătută tot în același an, dar prezintă chipul principelui, de astă dată, cu capul acoperit, a se vedea și poza de deasupra!

Barcsay a deținut funcția de guvernator al Transilvaniei în timp ce George Rakoczi al II-lea lupta departe în Polonia. Dupa eșecul expediției militare din Polonia a lui Rakoczi, a fost numit de Înalta Poartă ca principe al Transilvaniei, la 7 octombrie 1658. Și-a plătit datoria cedând sultanului Banatul de Lugoj -Caransebeș, care a fost alipit Pașalâcului Timișoara. Mai jos este reprezentată moneda de un taler argint bătută în anul 1660 la Sighișoara, a se observa înscrisul "Schäßburg, numele german al orașului" de deasupra anului baterii, de pe reversul monedei. Înscrisul aplicat pe ambele fețe ale monedei de mai sus este aplicat, de astă dată, doar pe aversul acestei monede, în jurul emblemei princiare. Încercând a descifra inscripția de pe reversul acestei monede citim; DE PROFVNDIS CLAMAMUS AD TE DOMINE SERVA NOS QVIA PERIMVS SCHESBVRGI anul baterii = CU TOATĂ FIINȚA ÎȚI SERVIM ȘI NE RUGĂM ȚIE DOAMNE, SĂ NU PIARĂ SIGHIȘOARA!

Numirea lui Barcsay a fost condiționată și de plata, de către Transilvania, a unui tribut anual de piese de 40000 de ducati aur și despăgubiri de război de 500000 de taleri de argint. O altă condiție impusă de otomani era confiscarea întregii averi a lui Rakoczi II. În confruntarea cu Barcsay și cu turcii Gheorghe Rakoczi al II-lea a fost grav rănit în bătălia de la Florești și a murit curând la Oradea (1660). Domnia lui Barcsay a fost marcata de binomul dorința proprie de putere și marea sărăcie din principat. Partizanii lui Barcsay s-au regrupat sub steagul lui Ioan Kemeny, care voia pentru sine tronul și care se confruntă cu Acațiu Barcsay lângă Ormeniș. Mai jos este reprezentată moneda de un taler argint bătută în anul 1660 la Sibiu (Cibinium - numele orașului în limba latină), a se observa înscrisul Cibiensis, stânga sus pe revers. Încercând a descifra inscripția de pe reversul acestei monede citim; SVB RACOCIANA OPPRESSIONE REGNI TRANSILVANIAE ET OBSIDIONE CIBINIENSI DEVS PROVI DEBIT = SUB ASUPRIREA ȘI ASEDIUL DOMNIEI RAKOCZIENE ÎN TRANSILVANIA SIBIENII AU REZISTAT CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU. Această monedă cu diametrul de 43 de milimetri și cântărind aproximativ 28,78 grame argint s-a vândut în cadrul unei licitații internaționale, din anul 2004, pentru suma de 5000 de dolari americani.

Acațiu Barcsay, învins, abdică la 31 decembrie 1660 și își absolvă susținătorii de jurământul de supunere. Este luat apoi prizonier și condamnat la închisoare în fortăreața Chioar (Kövár). A fost ucis în timpul escortării spre locul de detenție, în primele zile ale lui 1661.

Ioan Kemény (1607 – 1662) a fost principe al Transilvaniei între 22 decembrie 1660 și 23 ianuarie 1662. Este născut în localitatea Bichiș, Mureș, ca fiu al nobilului Boldizsár Kemény din vestita familie Kemény. A ocupat funcții diplomatice în timpul domniei lui Gabriel Bethlen, apoi funcții militare in timpul domniei Rakoczi al II-lea. În timpul unei expediții militare in Polonia, este facut prizonier de către tătari, dus în Crimeea, dar răscumparat de către rude în anul 1659. În 1660 este ales principe al Transilvaniei, și confirmat în funcție de către Dietă (1 ianuarie 1661) în locul lui Barcsay. Neprimind confirmarea Porții, îl ucide pe Barcsay și pe cei frați ai săi, pregătindu-se de război. La propunerea lui se hotărăște recunoașterea suzeranității habsburgice și ieșirea de sub suzeranitate otomană. Este nevoit să fugă din fața amenințării militare turcești. Între timp, datorită intervenției pașei Ali de la Timișoara, Poarta îl confirmă ca principe pe Mihai Apafi I. Ioan Kemény reacționează rapid și încearcă sa îl prindă pe Apafi prin asediul Sighișoarei. Turcii intervin în ajutor lui Apafi și doi principi se înfruntă în bătălia de la Seleușul Mare (Nagyszollos), la 22 - 23 ianuarie 1662. Mai jos am postat moneda de un taler, bătută în anul 1661 la Cluj (vezi inițialele C și V de pe revers, undeva jos la baza emblemei, C.V.= Kolozsvár, numele orașului în limba maghiară), din timpul domniei principelui Ioan Kemeny. Încercând a descifra inscripțiile de pe această monedă citim; pe avers IOAN KEMENY D. G. PRI. TRA. = IOAN KEMENY PRIN MILA LUI DUMNEZEU PRINCIPE AL TRANSILVANIEI, iar pe revers PAR. REG. HVN. DO. ET SI.CO. anul baterii = DOMN AL UNOR PĂRȚI ALE REGATULUI UNGAR ȘI COMITE AL SICILIEI. Această monedă având diametrul de 43 de milimetri și cântărind 34,5 grame de argint s-a vândut, în cadrul unei licitații internaționale din anul 2005, pentru frumoasa sumă de 31000 de dolari americani.

Ioan Kemény cade în luptă iar în urma acestei victorii, oponentul său Mihai Apafi I devine noul principe al Transilvaniei.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Liviu Gogu - Buzău

UNOR EPIGRAMIȘTI PETRECĂREȚI

La cramă toamna-i sărbătoare,

Abundă mustul și pastrama,

Aici petrec și ei se pare,

Pân’ nu mai știu ce-i… epigrama.

CAMPANIE ELELCTORALĂ

Toți candidații, se pare,

Se vor bate în dosare

De-o s-avem Președinție

Cu birou... în pușcărie.

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL VASLUI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Concursul național de vinuri - Vaslui, România, 1987

Ediția a VIII-a a Zilelor viei și vinului - mai 1987

S.C.Vascovin S.A. Vaslui, (Societate comercială - societate pe acțiuni), fosta Întreprindere de vinificaţie şi produse spirtoase Vaslui, este cel mai important producator de vin si bauturi spirtoase din judetul Vaslui şi este situată pe strada Ştefan cel Mare la nr. 275, în municipiul Vaslui. Sus am postat două marci - etichete ale unor produse al S.C.Vascovin S.A. Vaslui.

Deasupra am postat două etichete ale produselor alcoolice preparate și îmbuteliate la S.C.Vascovin S.A.Vaslui, care duc faima României peste hotare.

Spitalul Bârlad și Elena Beldiman - Expoziția - numismatică

Societatea numismatică română - Secția Bârlad

150 de ani de asistență medicală spitalicească în Bârlad*1838 - 1988

Spitalul din Bârlad a fost înființat constituit în 1838 ca urmare a donației vornicesei Elena Beldiman. Aceasta lăsase prin testament moșia ei din Popeni, județul Tutova (azi în județul Vaslui), pentru ca din venitul ei să se construiască un spital care să-i poarte numele. La 27 octombrie 1838, fratii Neculai și Iorgu Greceanu, nepoții vornicesei, au deschis spitalul în casele lui Gheorghe Costăchel. Epitropia Sfântul Spiridon din Iași înscrie în buget întretinerea acestui primul lăcaș spitalicesc din Bârladului. Având inițial o capacitate de 20 de paturi, spitalul atinge în 1850 o capacitate de 30 paturi. Doctorul Constantin Codrescu este angajat ca medic al spitalului în 1865 iar în 1866 este numit director al spitalului, funcție pe care a îndeplinit-o până la moartea sa în 1891. Constatând că spitalul funcționa în condiții improprii, doctorul Costescu decide ca, pe lângă activitatea sa de medic, să-și dedice eforturile în direcția construirii unui nou așezământ spitalicesc in Bârlad. La 17 ianuarie 1867 organizează o întrunire publică la care au participat numroși cetățeni din Bârlad. Făcând o prezentare detaliată a problemelor asistenței sanitare în orașul Bârlad, doctorul Codrescu propune realizarea unui nou spital, pe care îl prezenta ca pe „o instituție eminamente democratică, menită a răspunde la trebuințele clasei celei mai numeroase, care n-are alt capital decât munca și pentru care boala este o povară mai crudă decât moartea chiar”. Constantin Codrescu a reușit să convingă cetățenii orașului să contribuie la finanțarea acestui proiect, prin donații, fără a face apel la finanțele publice.

Spitalul Bârlad și Elena Beldiman - MDCCCXXXVIII

Societatea numismatică română - Secția Bârlad

Spitalul municipal de adulți - Bârlad

150 de ani de la înființare * 1838 - 1988

În luna ianuarie 1871 se înfiițează epitropia viitorului spital care ia numele „Spitalul Bârlad si Elena Beldiman", după numele donatorilor principali. Construcția noii clădiri a fost încredințată arhitectului Loran Ingverman, iar calitatea de diriginte de șantier a fost preluată de doctorul Constantin Codrescu, care a participat permanent la proiectarea si supravegherea execuției construcției. Noul local al spitalului a fost inaugurat festiv pe 17 aprilie 1881. Inițial spitalul a funcționat cu 72 de paturi, deși condițiile permiteau amplasarea a 120 de paturi. Arhitectonica impunătoare a clădirii constituit obiectul prezentării la Expoziția Mondiala de la Paris. La această expoziție, caloriferul inventat si introdus în construcția spitalului de către doctorul Constantin Codrescu a obținut o mențiune onorifica. Deasupra am postat două fotografii cu Spitalul din Bârlad (clădirea actuală dar și cea inițială).

Doctorul Constantin C. Codrescu (1840-1891) este un medic român născut în Bârlad. Este cunoscut în special pentru realizarea spitalului « Bârlad și Elena Beldiman » precum și pentru lucrările sale din domeniul medicinei. Și-a făcut studiile medicale la Universitatea din Paris. La întoarcerea în țară s-a angajat la noul spital din Bârlad, unde a lucrat până la moartea sa, în 1891.

Bârlad este un municipiu din judeţul Vaslui, Moldova, România, Regiunea de dezvoltare de SE, care la recensământul din 2002 avea o populație de 69066 locuitori. Intensa activitate meșteșugărească a dus la dezvoltarea economico-socială timpurie a localității care a devenit centrul politico-administrativ acelui stat medieval cunoscut în izvoarele vremii sub numele de Țara Berladnicilor ("Terra Berladensis", cum apare în unele izvoare bizantine și în unele acte emise de cancelaria papală). În anul 1174 este datată prima mențiune documentară a orașului Bârlad, centrul unei formațiuni politice locale ce cuprindea partea de mijloc și de sud a Moldovei. Mai sus am postat stemele comunistă şi actuală ale municipiului Bârlad, iar mai jos câteva clădiri reprezentative ale acestui oraș.

Clădirea Primăriei

Gara

Casa de cultură

(Corneliu) Baba * 1906 - 1996

Aniversarea a 90 de ani de viață

Fundația culturală "Dr.C.Teodorescu"

"Opera maestrului Baba este esența existenței

tragismului ființei umane" ... Dr.C.Teodorescu

Corneliu Baba (născut la data de 18 noiembrie 1906 la Craiova și decedat la data de 28 decembrie 1997 în București) a fost un pictor roman, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți. Pin originalitatea, măiestria și realismul ei profund, arta lui Corneliu Baba și-a câștigat o mare prețuire în țară și peste hotare. Regimul communist l-a onorat cu următoarele 2 titluri; 1958 – Maestru emerit al artelor și 1962 – Artist al poporului. În anul 1963 a devenit membru corespondent al Academiei Române, în anul 1964 membru al Academiei de arte frumoase din Berlinul de est, în anul 1968 membru de onoare al Academiei de arte a URSS și în anul 1970 membru al Academiei Tomasso Campanella din Roma. Lucrările sale au fost expuse în multe expoziții interner dar și internaționale (Moscova, Leningrad, Praga, Cairo, Helsinky, Viena, New Delhi și New York). Ca recunoaștere a meritelor sale a primit următoarele distincții; Premiul de stat al RSR – 1953 și 1954, Medalia de aur la expoziția din Varșovia – 1955, Medalia de aur la expoțiția din Leipzig – 1960 și Premiul pentru pentru portret la Trienala de artă de la Sofia – 1973.

În 1991, la iniţiativa Dr. Constantin TEODORESCU, a luat fiinţă Fundaţia culturală care îi poartă numele. Sub directa coordonare a fondatorului au fost iniţiate şi organizate sute de evenimente culturale de cea mai înaltă ţinută (expoziţii de artă plastică, lansări de carte, conferinţe, simpozioane, etc.) Fundaţia Culturală „Dr. Constantin Teodorescu” de la înfiinţare şi-a adus o însemnată contribuţie la valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural local, judeţean şi naţional prin editarea de reviste, ziare, cărţi, albume, cărţi poştale, emiterea de medalii şi insigne, realizarea unor plăci din marmură pentru a marca evenimente importante din existenţa unor instituţii publice din Bârlad. Constantin Teodorescu s-a născut în localitatea Murgeni din judeţul Vaslui, pe 30 septembrie 1939. A urmat cursurile Colegiului Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad, iar în 1964 a absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul U.M.F. Iaşi. A ocupat prin concurs funcţiile de extern de spital (1962 - 1964), intern de spital (1964- 1967), secundar de chirurgie generală(1967 - 1969), medic specialist de chirurgie generală la Spitalul “Sf. Spiridon” din Iaşi. În timpul studenţiei a practicat fotbal de performanţă, având calităţi reale de foarte bun sportiv. În anul 1968 a ocupat prin concurs funcţia de preparator de chirurgie generală până în 1977. În această perioadă a efectuat şi studiile doctorale în specialitatea chirurgie pe o temă de oncologie. Prin transfer, din anul 1977 şi până în anul 1989 şi-a desfăşurat activitatea ca medic primar chirurg - şef secţie chirurgie la Spitalul de Adulţi Bârlad. În perioada 1990 - 2007 şi-a continuat activitatea ca şef secţie în cadrul Spitalului Municipal din Tecuci până la pensionare. În activitatea profesională a fost apreciat de lumea medicală ca fiind un reputat medic chirurg, cu rezultate de excepţie. Dr.Constantin Teodorescu a operat peste 50 de mii de pacienţi, având multiple cazuri dificile rezolvate. În perioada desfăşurării activităţii medicale la unitatea spitalicească din Bârlad a avut meritul deosebit de a pune bazele unei secţii de chirurgie competitivă cu cele de clinică universitară. A publicat 110 lucrări de specialitate în diverse publicaţii ale vremii. Sub aspect cultural, o pasiune fără limită pentru care s-a dăruit necondiţionat şi neîncetat, Dr. Constantin Teodorescu a susţinut organizarea a numeroase manifestări ştiinţifice şi culturale în Spitalul Municipal din Bârlad cât şi în cel din Tecuci. În anul 1985 a participat la înfiinţarea Secţiei de numismatică din judeţul Vaslui. În anul 1992, la Tecuci, a înfiinţat Secţia de numismatică. A susţinut organizarea de manifestări ştiinţifice şi culturale în muzeele judeţului Vaslui şi în alte spaţii publice din ţară. Împătimit de cultură, de pe 20 septembrie 1994, a reorganizat Galeria de Artă „N.N. Tonitza” din Bârlad, oferind iubitorilor de frumos şi artiştilor plastici un spaţiu modern şi civilizat pentru desfăşurarea evenimentelor culturale. A oferit sprijin material şi susţinerea necesară promovării şi afirmării a numeroşi tineri cu aptitudini artistice reale şi intelectuale. Înţelegând în profunzimea ei noţiunea de suferinţă, oricând a fost solicitat să ofere sprijin, Dr. Constantin Teodorescu s-a demonstrat a fi o persoană extrem de receptivă şi a oferit ajutorul solicitat fără vreo condiționare. S-a implicat şi a colaborat activ la publicaţiile: Observator, Semnal şi Tecuciul Cultural. A scris editoriale la ziarul Păreri Tutovene, rubrici medicale şi de cultură generală. A înfiinţat la Bârlad publicaţiile: „Bârladul Cultural”, „Bârladul” – săptămânal (decembrie 2003 - august 2011). În anul 1995 a primit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Bârlad, iar în perioada 2004 – august 2011 a deţinut funcţia de consilier local (P.S.D.), fiind preşedintele Comisiei de cultură a municipiului Bârlad. Perioada în care Comisia de cultură a fost coordonată de către Dr.Constantin Teodorescu, a fost una dintre cele mai benefice şi stimulative organizării şi desfăşurării unor ample activităţi culturale în municipiul Bârlad. A iniţiat şi susţinut desfăşurarea campaniilor de subscripţie publică pentru realizarea statuii domnitorului Al. Ioan Cuza (născut la Bârlad), reconsolidarea clădirii cu denumirea de Casa Roşie şi realizarea unui monument al eroilor bârlădeni din toate timpurile. A participat la zeci de emisiuni de educaţie medicală, cu teme culturale, politice şi sociale la posturile de televiziune bârlădene: Cony Sat şi Media TV. De asemenea a răspuns tuturor invitaţiilor de la posturile de radio din municipiu şi nu numai. Actele de filantropism ale Dr.Constantin Teodorescu, făcute în perioada 1986 - 2011, s-au concretizat în: Colecţia de artă plastică contemporană aflată la Muzeului Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui, Colecţia de artă aflată la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad, Colecţia ce stă la baza înfiinţării Centrului „Mihai Eminescu” Bârlad, alte bunuri de cultură dăruite pentru înnobilarea spaţiilor: Liceului Teoretic „Mihai Eminescu”, Colegiului Naţional „Gh. Roşca Codreanu”, Bibliotecii Municipale Stroe S. Belloescu, Teatrului „Victor Ion Popa”, Spitalului de Urgenţă „Elena Beldiman” din Bârlad, şi alte instituţii publice. Prin activitatea profesională desfăşurată, mereu în luptă cu timpul pentru a salva vieţi şi pentru a le reda semenilor bucuria şi speranţa de a trăi, cât şi prin actele de filantropism făcute neîncetat, Dr.Constantin Teodorescu a fost şi va rămâne un exemplu de Om care s-a dăruit cu toată fiinţa oamenilor. S-a stins din viaţă pe data de 17 august 2011, după o lungă şi grea suferinţă, lăsând moştenire semenilor săi un adevărat tezaur spiritual, de o valoare inestimabilă, menit să contribuie la înnobilarea şi definirea identităţii spirituale a locurilor în care se află donaţiile.

Prof.Dr.Nicolae Hortolomei * 1885 - 1961

Creatorul școlii moderne de chirurgie în România

120 de ani de la naștere - Huși 2005

Recunoștință chirurgilor români

Nicolae Hortolomei (născut 27 noiembrie 1885 la Huşi şi decedat 3 ianuarie 1961 la Bucureşti) a fost un medic chirurg român, director al clinicii de Chirurgie şi Urologie de la spitalul Colţea din Buucreşti, profesor universitar la Facultatea de Medicină, membru titular (1948) al Academiei Române.

Vaslui este un municipiu situat în estul României, reședința județului Vaslui din regiunea istorică Moldova, aproape de frontiera cu Republica Moldova. Orașul are o populație de aproximativ 70000 de locuitori. Se pretinde că orașul Vaslui ar fi fost înființat de bizantini, în amintirea trecerii lor în Dacia Orientală, ocazie cun care i-au dat numele de Basilica, după numele Împăratului Basile Bulgaroctonul (o descriere lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova). La Vaslui s-a constituit de altfel, în secolul al XV-lea, prima școală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30000-8000 Î.E.N.). Precizez că în perioada comunistă reședința județului a fost orașul Bârlad, asta și deoarece aici s-a născut liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej.Deasupra am postat stema interbelică și actuală a municipiului Vaslui, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente arhitectonice vasluiene.

Primăria

Parcul copou - Vaslui

Gara

Biserica romano catolică

Prefectura

Casa de cultură Constantin Tănase

Hotelul Racova

Casa Mavrocordat

Cercul militar

Județul Vaslui este situat în partea de est a țării, provincia istorică Moldova, întinzându-se pe cursul superior și mijlociu al râului Bârlad. Județul face parte din regiunea Nord - Est, în care sunt incluse și județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț și Suceava. Județul Vaslui mai face parte și din Euroregiunea Siret-Prut-Nistru din anul 2002. Județul se întinde pe o suprafață de 5318 km.p., numără aproximativ 455000 de locuitori și are capitala în orașul cu același nume. Ca subunități administrative județul este compus din; 3 municipii - Vaslui, Bârlad, Huși, 2 orașe - Negrești, Murgeni și 81 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vaslui, iar jos fotografiile câtorva clădiri reprezentative și alte locuri de vizitat în acest județ.