MONEDE EURO DE COLECȚIE BELGIA - 3

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Părinții fondatori ai Uniunii Europene. Aversul monedei prezintă chipurile lui Konrad Adenauer, Robert Schuman și Paul – Henri Spaak, pe când reversul o hartă a Europei unite în anul 2002. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 euro, data emiterii – 2002, forma - rotundă, diametrul – 29 milimetri, greutatea – 15,55 grame, metalul – aur, calitate – proof şi tirajul – 5000 de exemplare.  

Konrad Hermann Joseph Adenauer (5 ianuarie 1876 – 19 aprilie 1967) a fost un politician creștin-democrat german, de profesie jurist. Din 1917 și până în 1933 a deținut funcția de primar general al orașului Köln. Adversar al national-socialismului, a fost înlăturat din funcția de primar general. S-a retras la mănăstirea Maria Laach. În 1944 a fost arestat sub acuzația de complot împotriva regimului nazist. Soția sa a fost de asemenea arestată de către Gestapo, murind în detenție. În ciuda vârstei înaintate (în 1946 împlinise 70 de ani), Konrad Adenauer a condus munca de reconstrucție a creștin-democrației germane, mișcare interzisă în timpul dictaturii hitleriste. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcția de cancelar al Republicii Federale Germania - primul după cel de-al doilea război mondial. A reușit apropierea țării sale de Franța, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianței franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene de mai târziu. Alături de alți politicieni europeni este considerat ca fiind unul dintre "părinții Europei". Adenauer a contribuit în mod decisiv la racordarea Republicii Federale a Germaniei la sistemul atlantic de securitate. În anul 1955 a obținut repatrierea germanilor deportați la muncă forțată în Siberia. Și-a dat demisia din funcția de cancelar federal la data de 15 octombrie 1963, făcând loc unui politician creștin-democrat mai tânăr, în fotoliul de cancelar. 

Robert Schuman, nume complet Jean-Baptiste Nicolas Robert Schuman, a nu se confunda cu numele compozitorului și pianistului german Robert Schumann – scris cu două litere n - (29 iunie 1886 – 4 septembrie 1963) a fost un important om de stat francez. Este considerat drept unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene. În mai multe rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Externe, apoi, în două rânduri, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței, Robert Schuman a deținut și funcția de președinte al Parlamentului European între anii 1958 – 1960. 

Paul - Henri Spaak (25 ianuarie 1899 – 31 iulie 1972) a fost un om politic și de stat belgian. După anul 1935 el a deținut numeroase posturi în guvernele belgiene, iar între anii 1938 - 1949 a fost aproape continuu, ministru de externe. De asemenea, a fost prim-ministru (1938 - 1939, 1946, 1947 - 1948). În anul 1946 devine o importantă personalitate internatională, ca prim președinte al Adunării Naționilor Unite, ocupând apoi funcția de secretar general al NATO, între anii 1957 - 1961. În toate posturile naționale ori internationale deținute, Spaak a susținut unificarea politică și economică a Europei occidentale. Între anii 1952 și 1953, a condus Adunarea Generală a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. În anul 1955, la Conferința de la Messina, a liderilor europeni, a fost desemnat să prezideze Comitetul de pregătire a unui raport de creare a pieței comune europene. Acest așa- numit Raport Spaak a condus la semnarea, în martie 1957, a Tratatului pentru înființarea Comunității Economice Europene.

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Trecerea a 200 de ani de la emiterea francului germinal. Aversul monedei prezintă chipul lui Alberty II, pe când reversul primele monede franci aur emise în anul 1803. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 euro, data emiterii – 2003, forma - rotundă, diametrul – 29 milimetri, greutatea – 15,55 grame, metalul – aur, calitate – proof şi tirajul – 5000 de exemplare.  

Albert al II-lea, nume complet Albert Félix Humbert Théodore Christian Eugène Marie, (născut la data de 6 iunie 1934), a domnit ca rege al belgienilor, după moartea fratelui său mai mare, din anul 1993 până la abdicarea din anul 2013, pe motive de sănătate, în favoarea fiului său, Prințul Filip al Belgiei.

 

În anul 1800 a fost creată Banca Franței iar în data de 4 aprilie 1803 s-a dat o lege prin care această bancă era împuternicită să achiziționeze, la valoarea lor, monedele din metale prețioase, ciuntite sau deformate, din toate țările Europei și din aproape toate statele asiatice, destinate pentru topire. Această lege instituie bimetalismul, argintul recăpătându-și onoarea. Apar monede cu valoarea nominală de un franc germinal, 2 franci, 5 franci, o jumătate de franc și un sfert de franc. Concomitent apar și monede de 20 și 40 franci din aur, de unde denumirea franc-aur. Banca Franței devine instituția privilegiată de emitere. Franța și-a constituit un vast imperiu, chiar și în afara Europei, unde francul circula din plin. Belgia, Olanda, Elveția și nordul Italiei au fost integrate Imperiului Francez. Francul germinal a fost o monedă foarte stabilă, până în anul 1914, în pofida instabilității politice din Franța, însoțind dezvoltarea și îmbogățirea țării timp de 125 de ani, până în anul 1928, când s-a trecut la « francul Poincaré ». Între anii 1879 – 1928, francul-aur de 0,32225 g a constituit unitatea monetară națională a Franței. Sus am postat logo-ul Băncii Franței. 

Moneda euro de colecţie de mai sus celebrează Lărgirea Uniunii Europene din anul 2004.  Aversul monedei prezintă stilizat câte un monument arhitectonic din cele 10 state europene care au aderat la Uniune în anul 2004, pe când reversul o hartă a Europei unite după anul 2004 și denumirile statelor care au aderat în acel val. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 euro, data emiterii – 2004, forma - rotundă, diametrul – 29 milimetri, greutatea – 15,55 grame, metalul – aur, calitate – proof şi tirajul – 5000 de exemplare.  

Uniunea Europeană (U.E.) este o uniune economică și politică, din Europa, fiind compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și din Comunitatea Economică Europeană, formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constituționale ale U.E. a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Sus am postat steagul și harta actuală a Uniunii Europene și mai jos un tabel cu statele membre ale UE, la momentul de față. În anul 2004, U.E. a avut cea mai mare extindere din istorie, când Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia au aderat la Uniune. La data de 1 ianuarie 2007 a fost ultima extindere a uniunii prin aderarea României și Bulgariei. 

***

PLĂCINȚELE (CUGETĂRI) 

de Vasile Plăcintă – Rep.Moldova

• Copacul fără frunze, e o creangă.
• Copiii nepedepsiţi, nu au nici un tată.
• Indiferent de miros, banii tot bani rămân.
• Cum să lase el lucrul de azi pe mâine, dacă nu are servici?
• Banul este ochiul dracului, pentru că fără ei nu se uită nici dracul la tine.

__________xxx__________

O PLACHETĂ ȘI 

CÂTEVA MEDALII 

DIN JUDEȚUL MUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA,  poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  

Plachetă - Sighișoara

Sighișoara (în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár) este un municipiu situat în judeţul Mureş, România, cu populaţia de aproximativ 26500 de locuitori. Undeva lângă Sighișoara se găsea cetatea dacică Sandava, iar mai   târziu o fortificație puternic întărită la Podmoale constituia Castrum Stenarum (sau Capistenarum) unde au fost descoperite cărămizi cu ștampila Legiunii a XIII-a Gemina, 26 de monede romane emise între 108 - 248, opaițe romane, inele de aur cu filigran etc. Localitatea a fost întemeiată de coloniști germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această periodă istorică oamenii de etnie germană au fost denumți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință fundus regius (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg Kraus (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). Sus am postat stema actuală a Sighișoarei şi clădirea Primăriei iar dedesubt câteva vederi poștale.

Targu Mureș - O.K.T. ?! 13 Koszoruutesert 1931 (popice)

Popice este un sport în care jucătorii încearcă să doboare nouă jaloane de lemn fasonate la strung în formă cilindrică, așezate în forma de romb cu unul dintre vârfuri către zona de aruncare. Denumirea jocului provine de la numele jaloanelor (sg. popic, pl. popice). Jocul constă în aruncarea unei bile pe o pistă pe care aceasta se rostogolește cu scopul de a dărâma cât mai multe dintre jaloane. Bila este fabricată din poliuretan, plastic și diferite rășine (mai demult din lemn).

F.S.P.R. CL.I ?! Champ 1933

"Stăruința" Târgu Mureș (popice)

Sus am postat logo-ul Federației române de popice.

Marosvasarhely (Târgu Mureș) 1944 locul I - N.M.K.T.E.  ?!

De-a lungul timpurilor, luptele libere la români s-au constituit în forme de manifestare a identităţii naţionale, prin concursuri ad-hoc, în cadrul sărbătorilor populare, unde tinerii îşi măsurau puterile. In privinţa sporturilor de luptă practicate cu diverse ocazii pe teritoriul românesc amintim;

a) „Harţa” – sau turnirul, cunoscut şi practicat în Ţara Românească. Cronicarii vremurilor amintesc de participarea unei echipe de cavaleri români în anul 1414 pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân la Buda (Ungaria) iar Vlad Ţepeş a fost chiar premiat la o astfel de întrecere în Austria. Există chiar şi o baladă, care s-a păstrat de-a lungul timpului şi care redă extrem de expresiv detalii privind această formă de întrecere;

b) „Pehlivănia” – sau lupta corp la corp, cunoscută şi practicată în Dobrogea. In anul 1679 Ion Neculce povesteşte despre o logodnă precizând că românii „s-au veselit două săptămâni cu feluri de feluri de muzici şi de giocuri şi de pehlivani şi de pusei. …adusese şi un pehlivan hindiu harap carele făcea jocuri minunate şi nevăzute pe locurile noastre, iute om era şi vârtos.”

c) „Trânta” – cunoscută ca fiind o componentă de bază din categoria jocurilor atletice autohtone, care prin afinitatea sa în rândul tinerilor şi prin efectele asupra calităţilor fizice şi morale ale practicantţilor a constituit permanent motiv de inspiraţie pentru creatorii de folclor. Aria de de răspândire a trântei a fost largă, aceasta îmbrăcând pe alocuri caracteristici specifice zonei de practicare. Cele mai cunoscute forme de practicare ale trântei au fost: lupta ciobănească; lupta oltenească sau de curea (cu sau fară piedică); lupta dreaptă cu apucare în cruce; lupta cu fixarea brâului și lupta cu piedică. Prin diversitatea formelor sale, prin ecoul căpătat in folclor şi prin personajele pe care ie-a păstrat vii de-a lungul timpului, trânta – putem afirma fară riscul de a greşi – a contribuit la îmbogăţirea tezaurului cultural românesc. Culegătorii de folclor au remarcat adesea frecvenţa cu care apare „lupta pe cinstite” sau trânta în diverse balade sau legende, transmise prin viu grai de-a lungul timpului. Poveştile populare avându-l ca erou pe Făt-Frumos constituie exemple grăitoare privind aprecierea de care se bucura trânta ca modalitate de a soluţiona pe calea cea mai dreaptă orice conflict sau vrajbă. Baladele lui Mihu Copilu, Vidra, Ghiţă Cătănuţă, Gheorghiţă Zătrean, Păunaşul Codrilor etc. reflectă fiecare în parte secvenţe ale „luptei pe dreptate” şi evidenţiază profilul loial, cinstit şi plin de virtute al învingătorului în lupta sa împotriva răului. Mulţi ani mai târziu (în jurul anilor 1960), valanţele creatoare născute prin practica trântei de către tineretul din mediul rural au fost remarcate şi de către conducerea comunistă a României. Astfel „trânta sub formă de luptă dreaptă cu apucare în cruce…a fost introdusă cu ani în urmă în cadrul spartachiadei tineretului iar din anul 1968 începe să se desfăşoare Campionatul Naţional Sătesc de Trântă dotat cu Cupa U.T.C. în cadrul activităţilor sportive de masă sub egida DACIADEI. Apreciind efectele pozitive ale practicării trântei asupra organismului, precum şi aptitudinile tinerilor de la sate pentru practicarea acestui sport naţional, Ministerul Educaţiei şi învăţământului (n,a. de la acea vreme) a hotărât, începând cu anul 1985, introducerea trântei în Programa şcolară de educaţie fizică din mediul sătesc, la clasele VII- VIII şi IX-X. ”  Campionatul naţional sătesc de trântă s-a desfăşurat în cadrul a patru etape: – etapa locală (pe asociaţie sportivă); – etapa pe comună; – etapa pe judeţ; – finala pe ţară; Competiţia s-a organizat exclusiv pentru tinerii de la sate având vârsta cuprinsă între 14-19 ani, ce concurau în limitele a 6 categorii de greutate (56, 62, 68, 76, 87, + 87kg) iar aceştia nu trebuiau să fie legitimaţi la vreo secţie sportivă de profil, neavând clasificare sportivă. In privinţa regulilor de desfăşurare a competiţiilor de trântă, corpul de arbitri, suprafaţa de luptă, echipament de concurs şi chiar tehnica de luptă s-au remarcat similitudinicu competiţiile de lupte greco-romane. Dacă trânta s-a perpetuat în timp la nivelul mediului rural, dezvoltarea luptelor sportive în România s-a produs în mediul urban. Primul contact al mişcării sportive româneşti cu luptele competiţionale s-a petrecut în ultima decadă a sec XIX sub forma franceză acestora (lupte greco-romane). Această formă de pionierat a luptelor de concurs era făcută cunoscută publicului amator pe arenele circurilor de către luptători străini (în special francezi), profesionişti. Prima menţionare a acestui tip de eveniment se consemnează în anul 1892 când pe arena circului „Sidoli” din Bucureşti se produc primele demonstraţii de lupte profesioniste sub conducerea francezului Doublier care a dat şi primele lecţii particulare. Un an mai târziu, în 1893, cu ocazia unei serbări desfăşurate în parcul Cişmigiu din Bucureşti au avut loc şi primele „întreceri între puternici”. Aceste evenimente aveau un caracter sporadic dar au trezit interesul publicului amator de evenimente sportive şi după o scurtă acalmie, în 1900 şi 1901 am fost iarăşi vizitaţi de luptători străini care şi-au etalat virtuţile şi abilităţile pe arena circurilor. Urmarea imediată a apetitului demonstrat de către publicul român pentru astfel de evenimente a fost organizarea unor aşa-zise „Campionate ale României” numite impropriu astfel, şi care aveau principal obiectiv câştigul financiar. Cu prilejul unui astfel de eveniment în 1902 se face remarcat şi primul luptător român cu reale calităţi, pe numele său Mitică Dona care îşi începe la scurtă vreme activitatea internaţională, participând la o serie de turnee tot în cadrul circurilor. După anul 1905 au început să apară şi primele societăţi sportive cu profil de lupte. Astfel, s-a organizat un concurs de lupte pe plan local de către „Societatea centrală română de arme şi dare la semn” (Societatea Tirul) iar medalia de aur a fost adjudecată de către acelaşi M. Dona. (Sursa NET - Federatia romană de lupte - Apariţia şi dezvoltarea luptelor în România). Sus am postat logo-ul Federaţiei române de lupte.

Simpozion jubiliar de fizioterapie și recuperare

Târgu Mureș 1962 - 1987 

Fizioterapia este știința ce studiază mecanismele de acțiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exercițiul fizic, împachetările, apa, lumina, căldura, electricitatea, și utilizarea acestora cu scop de tratare, recuperare și profilaxie în tratarea afecțiunilor organismului uman. 

Recuperarea medicala se defineste ca fiind procesul de solutionare a problemelor si educare, in cursul caruia o persoana cu disabilitate este ajutata sa ajunga la cel mai bun nivel de viata posibil, pe plan fizic, functional, social, si emotional, cu cea mai redusa restrictie posibila privind optiunile sale operative, atat in sensul limitarii infirmitatii sale, cat si in ceea ce priveste cantitatea si calitatea resurselor disponibile. In conditiile dezvoltarii conceptului de recuperare si diversificare a metodelor utilizate, au aparut domenii particulare de recuperare, dintre care se evidentiaza recuperarea ortopedica.

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină  Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacsau confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 Î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice și istorice inconfundabile târg-mureșene. 

Cetatea

Biserica evanghelică

Biserica reformată

Casa Banyai - Piața Trandafirilor

Palatul Culturii

Primăria

Catedrala ortodoxă

Piața Regele Ferdinand

Liceul de fete 

Liceul militar "Mihai Viteazu"

Liceul romano-catolic

Județul Mureș este situat în centrul Podișului Transilvania din România. El are o suprafață de 6714 kilometri pătrați, numără aproximativ 581000 de locuitori și are reședința în municipiul Târgu Mureș. Numele județului provine de la râul Mureș care îl străbate de la NE la SV. Din punct de vedere administrativ județul este compus din 4 municipii - Târgu Mureș, Sighișoara, Reghin, Târnăveni, 7 orașe - Iernut, Luduș, Sărmașu, Miercurea Nirajului, Sovata, Sângeorgiu de Pădure, Ungheni și 89 de comune. Sus am postat drapelul, harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Mureș, iar dedesubt pozele câtorva locuri de vizitat în acest județ. 

Cetatea Saschiz

Băile Sângeorzu de Mureș

Biserica fortificată Saschiz

 Cascada Cofu

Cetatea Sighișoara

Lacul Ursu - Sovata

Prefectura

___________ooOoo___________

O DECORAȚIE ROMÂNEASCĂ

ȘI BREVETUL SĂU

Ordinul "Meritul pentru Învățământ" în gradul de Comandor 

și Brevetul său, conferite de Președintele României 

în data de 10 decembrie 2004, profesorului universitar 

doctor inginer Cernomazu Dorel, din cadrul Universității 

"Ștefan cel Mare" din Suceava pentru abnegația și

devotamentul puse în slujba învățământului românesc, 

pentru contribuția deosebită la dezvoltarea și promovarea

cercetării științifice din țara noastră, 

cu ocazia Zilei Naționale a României.

Pe brevet se distinge semnătura 

Președintelui României - Ion Iliescu.

Câteva ornamente decorative marginale 

de pe acțiuni franțuzești

Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american 

(Hanry Ford)

Henry Ford (1863 - 1947) este fondatorul industriei americane de automobile. El a fondat ]n anul 1903 Compania Ford Automobile și tot el este autorul unui nou mod de organizare a producției industriale, cunoscut sub denumirea de fordism.

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 01.10.2014