MONEDE DE COLECȚIE BULGARIA - 1

Moneda de colecţie de mai sus celebrează Mănăstirea Bachkovo. Aversul monedei prezintă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Eleusa de la Manastirea Bachkovo și logo-ul băncii naționale bulgare, pe când reversul o imagine a Manastirii Bachkovo și doi îngeri cu o icoana Maicii Domnului, reproducere după o frescă de deasupra porții mănăstirii. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 leva, data emiterii – 15 noiembrie 2013, seria – mănăstiri și biserici bulgare, forma - rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 23,33 grame, metalul – argint, calitate – proof, tirajul – 5000 de exemplare, designeri – Evghenia Tsankova și Plamen Chernev

 

Mănăstirea Bachkovo este un important monument de arhitectură creștin și unul dintre cele mai mari și mai vechi mănăstiri ortodoxe din Europa. Acesta este situat pe malul drept al râului Chepelar, la 189 kilometri depărtare de capitala Sofia si la 10 km sud de Asenovgrad. Manastirea este cunoscut și apreciat pentru combinatia unica de bizantin, cultură gerogiană și bulgară. Manastirea a fost fondata in anul 1083 de catre domnitorul Grigore Pakourianos, om de stat și comandant militar. El a înființat un seminar pentru tinerii de la mănăstire. În timpul celui de–al dolea imperiu bulgar, mănăstirea a fost patronată de către țarul Ivan Alexandru, care este pictat pe pereții osuarului din pronaos. Mănăstirea a fost adeseori jefuită și distrusă de către turci, dar de fiecare data restaurată și parcă mai frumoasă.

Moneda de colecţie de mai sus celebrează Mănăstirea Troyan. Aversul monedei prezintă icoana Maicii Domnului cu trei mâini de la Manastirea Troian și logo-ul băncii naționale bulgare, pe când reversul o imagine a Manastirii Troyan. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 leva, data emiterii – 16 mai 2014, seria – mănăstiri și biserici bulgare, forma - rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 23,33 grame, metalul – argint, calitate – proof, tirajul – 5000 de exemplare, designer – Ștefan Ivanov  

 

Manastirea Troyan, asezamant monahal cu statut de stavropighie (subordonată direct patriarhiei), este cea de-a treia mare manastire a Bulgariei. Manastirea este situate pe malul raului Cherni Osam, la poalele impadurile ale Muntilor Balcani, in apropiere de Oreshak, un orasel aflat la o distanta de 10 kilometri sud-est de orasul Troyan, in provincia Lovech. Primele urme ale vieții religioase pe aceste locuri sunt de la sfarsitul secolului al XVI-lea. Exista insa si pareri conform carora, prima biserica de aici ar fi putut data inca de pe la sfarsitul celui de-al doilea Stat Bulgar, adica secolul al XIV-lea, cand a fost intemeiat si orasul Troyan. Manastirea este construita in stilul renascentist bulgar. Capela Sf.Nicolae este cea mai veche si mai bine păstrată cladire cu rol religios din zona. Capela se afla astazi in afara complexului monahal, la aproximativ o jumatate de ora mers pe jos, in directia sudica. Biserica centrala a manastirii a fost construita in anul 1835, de catre un mester din orasul Peshtera, pe nume Konstantin. Biserica a fost construita din piatra poroasa si caramizi de mari dimensiuni, asezate in straturi. Biserica din Troyan este pictata atat in interior cat si in exterior. Frescele bisericii au fost lucrate intre anii 1847-1849, de catre faimosul pictor bulgar Zahari Zograf, din "Scoala de Arta si Iconografie Samokov". In marea lor parte, icoanele bisericii sunt lucrari ale altor mesteri din Scoala Samokov, printre acestia numarandu-se si fratele lui Zahari Zograf - Dimitar Zograf. 

Moneda de colecţie de mai sus îl celebrează pe Sfântul Ioan Botezătorul. Aversul monedei prezintă chipul sfântului, pe când reversul logo-ul băncii naționale bulgare (vezi imaginea de sub monedă). Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 20 leva, data emiterii – 07 decembrie 2006, seria – iconografie bulgară, forma - rotundă, diametrul – 13,92 milimetri, greutatea – 1,55 grame, metalul – aur, calitate – proof, tirajul – 12000 de exemplare 

Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creștinismului și islamului; predicator și botezător pe malurile râului Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus; este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”, iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți (având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui). A trait în Palestina decedând în anul 36 D.Hr..

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

OSCAR WILDE (1854-1900)

scriitor irlandez

• Există un lucru groaznic în lume, un păcat de neiertat; plictiseala.
• Un  pesimist este cineva care, atunci când trebuie să aleagă între două rele, le alege pe amândouă.
• Oricine poate compătimi cu suferințele unui prieten, dar îți trebuie un suflet special ca să poți împărtăși succesul unui prieten.

___________xxx___________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII DIN

JUDEȚUL VÂLCEA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA,  poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Insignă - Chimistul Râmnicu Vâlcea

Clubul Sportiv Oltchim din Râmnicu Vâlcea a fost un club românesc de handbal. În istoria de 40 de ani, echipa feminină de femei a cucerit  19 campionate naționale, 14 cupe ale României și 4 cupe europene. Clubul a fost fondat în data de 27 iunie 1973 sub numele A.S. Chimistul Rm.Vâlcea și desființat după exact 40 de ani, în data de 27 iunie 2013. Sus am postat trei dintre logo-rile clubului Oltchim Rm.Vâlcea. 

Al XXVII-lea simpozion național de numismatică

Râmnicu Vâlcea * 12 - 14 mai 2010

S.N.R .- (Societatea numismatică română)

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C.Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C.Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C.Sutzu, preşedinte activ; Gr.Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G.Severeanu, subsecretar şi D.Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D.Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

 

Pe logo-ul S.N.R. este reprezentat stilizat chipul zeiei Atena. Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este pasiunea de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial,   bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

1819 - 1852 (Nicolae Bălcescu)

Muzeul memorial "Nicolae Bălcescu" 15 ani de la înființare

Muzeul "Bălcescu"

Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numităMagazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844.  În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane  reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie  1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

 

Istoria familiei Bălcescu începe în 1791, când postelnicelul Tănase Bălcescu este primul care apare cu acest nume de familie. În anul 1788 se naşte Zinca, fiica lui Tănase şi mama lui Nicolae. Acesta va păstra numele de domnişoară al mamei, tatăl sau, pitarului Barbu sin Petre, murind timpuriu. Casa trece moştenire sau donaţie prin proprietatea diferiţilor membri ai familiei Bălcescu, pentru ca la 31 martie 1948 Radu Mandrea, strănepot al lui Nicolae Bălcescu să doneze statului Conacul, cu parcul, terenul aferent şi pădurea ce îl înconjura pentru a fi loc de reculegere şi de studiu pentru artişti, acesta urmând a purta numele de Căminul Nicolae Bălcescu. Conacul devine Muzeu Memorial în 1 mai 1968, când s-a emis Decizia de înfiinţare, momentul fiind marcat oficial la 5 octombrie prin deschiderea festivă a expoziţiei de bază. Patrimoniul memorialului cuprinde în jur de 9000 de piese, iar biblioteca circa 11000 de unităţi de fond. S-au adunat de-a lungul timpului mobilier şi covoare olteneşti, ceramică realizată de meşterii olari din satul Corbi, care acum dau conacului aerul de casă ai cărui stăpâni sunt plecaţi în vacanţă, urmând a se întoarce din clipă în altă.  Aici se află o colecţie de valori masonice care poate fi echivalată cu un tezaur, unic în muzeele din România. Aceasta conţine 400 de valori: bijuterii, insigne, însemne în grad sau asociative, medalii, plachete, obiecte de ritual, obiecte care au aparţinut unor personalităţi ilustre, precum şi 300 de cărţi, pro şi contra masoneriei. Este o colecţie masonică ce îmbracă toate ramurile străine şi române”. Colecţia masonică a fost realizată de Horia Nestorescu-Bălceşti, mason declarat, director al Muzeului memorial „Nicolae Bălcescu (1968-1974, 1975-1980) şi al Muzeului judeţean Vâlcea (1980-1989, 1992). 

Aniversări feroviare 2001

1901 - 2001 * 100 de ani de la inaugurarea liniei de 

cale ferată Râmnicu Vâlcea - Podu Olt - Tunelul Lotru

Calea ferată Podu Olt - Râmnicu Vâlcea este o cale care face legătura între Transilvania și zona de sud a României. Această magistrală feroviară trece prin județele Sibiu și Vălcea. Segmentul de cale ferată măsoară 76,47 kilometri și a fost dat în funcțiune în anul 1901. În anul 1981 între localitățile Cozia și Râmnicu Vâlcea s-a inaugurat linie dublă nelectrificată. Traseul magistralei feroviare parcurge un relief spectactulos marcat cu numeroase poduri, viaducte și tuneluri, printre care și Tunelul Lotru. 

Insignă - Liceul 2 - Ed.fizică - Rm.Vâlcea 

Nu am găsit nicio informație despre această insignă și despre această instituție de învățământ din Râmnicu Vâlcea. Dacă cineva m-ar putea ajuta cu vreo informație sau vreo fotografie, în acest sens, i-aș rămâne sincer recunoscător.  

Râmnicu Vâlcea este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. În anul 2002 avea o populație de 107726 locuitori. Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus - Olt este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din data 20 mai 1388 când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Râmnicu Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura orașului. 

Camera de comerț

Mallul central

Palatul de justiție

Prefectura

Primăria

Județul Vâlcea, localizat în sudul României, provincia istorică Muntenia, se întinde pe o suprafață de 5765 kilometri pătrați, numărând aproximativ 413000 de locuitori. Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii - Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, 9 orașe - Călimănești, Brezoi, Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Bălcești, Berbești  și 78 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura vâlceană și alte locuri de vizitat în acest județ.

Mănăstirea Cozia

Schitul Pătrunsa

Cabana Cheia - Vâlcea

Mănăstirea Horezu

Lacul Câlcescu (Gâlcescu) - glaciar - altitudine 1925 m

Schitul Pahonie

Cabana Cozia

Mănăstirea Surpatele

Stațiunea Voineasa

Mănăstirea Stânișoara - Călimănești

Cabana Plaiul poienii - altitudine 1570 m

Complexul muzeal Măldărești 

 Lacul de acumulare Petrimanu 

Valea Lotriței - altitudine 1130 m

Castrul roman Arutela

Mănăstirea Cornetu

Cabana Suru - Munții Făgăraș

Lacul Avrig - glaciar - altitudine 2011 m

Cascada Urzicii (Gardului)

Crama și podgoriile Știrbei

Cascada Lotrișor

Mănăstirea Turnu

Lacul de acumulare Balindru

râul Lotru - altitudine 1030 m

Cascada Apa spânzurată

Mănăstirea Arnota

Peștera Urșilor

Lacul Budislavu - glaciar - altitudine 2040 m

Transalpina

Mănăstirea dintr-un lemn

Stațiunea Voineasa

Lacul de acumulare Galbenu 

pârâul Latorița - altitudine 1304 m

Schitul Ostrov

Lacul de acumulare Vidra

râul Lotru - altitudine 1289 m

Stațiunea Olănești

Pârtia de schi Vidra

Cabana Obârșia Lotrului

Pasul Urdele - Transalpina 2145 m

Stațiunea Căciulata 

___________ooOoo___________

INSEMNE MILITARE STRĂINE

Set 3 insigne de identificare a unor unități militare 

din armata regală olandeză în timpul

celui de-al doilea război mondial

Câteva vignete de pe acțiuni elvețiene

Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american 

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 15.10.2014