În perioada 30 noimebrie - 2 decembrie 2012 am avut bucuria să revăd un oraş foarte frumos şi să mă reîntâlnesc cu nişte oameni deosebiţi. Acum, când impresiile s-au sedimentat, simt nevoia sa îţi împărtăşesc şi ţie din bucurie şi să te fac părtaş la marea emoţie pe care am trăit-o. Au fost zile libere ocazionate de Ziua sfântului Andrei şi Ziua naţională a României, suprapuse peste un weekend frumos de început de iarnă. De 4 - 5 ori pe an merg la Braşov, căci despre acest oraş transilvan este vorba, să îmi revăd rudele şi să mă întâlnesc cu prieteni adevăraţi. Sus am postat stema actuală a oraşului şi mai jos stemele vechi ale oraşului precum şi steagul braşovean de la anul 1600.
Mai mult ca niciodată am fost surprins în mod deosebit de plăcut despre modul cum arată oraşul de la poalele Tâmpei. Circulaţia rutieră în oraş este complet şi modern sistematizată, străzile sunt netede ca palma, există locuri de parcare pentru toate autoturismele braşovenilor cât şi pentru cele aflate în tranzit, nu există cerşetori, nu exită câini comunitari liberi prin oraş, spaţiile verzi sunt foarte frumos întreţinute, nu sunt inscripţii obscene pe clădiri, etc.
Gara - poartă de intrare în oraş, pe drumul de fier
Teatrul Dramatic - poartă a culturii universale
Universitatea Transilvania - "uzină de creiere"
Clubul sportiv Olimpia - invitaţie la mişcare
Staţia de plecare a telecabinei spre Vârful Tâmpa
- invitaţie la drumeţie -
Oraşul impresionează puternic prin mulţimea de monumete istorice existente care sunt ştiinţific conservate şi puse în valoare cu mare măiestrie. Plimbându-te prin oraş, uşor te poţi imagina cu o sută de ani în urmă, în lumea cavalerilor şi domniţelor de altădată.
Cădirea Primăriei Braşov
- sediul administraţiei locale -
Lupa capitolina - (Lupoaica cu Romulus şi Remus)
- leagănul latinităţii noatre -
Palatul administrativ
- sediul administraţiei judeţene -
Turnul (Casa) Sfatului
- simbolul oraşului -
In data de 23 decembrie 1420 se incheie un acord intre Adunarea Districtului Tara Barsei si breasla blanarilor privind construirea Casei Sfatului. Conform acestui acord reprezentantii breslei blanarilor brasoveni au ingaduit celor noua comune ale "Provinciei Tara Barsei" sa-si construiasca deasupra boltii de vanzare a breslei o camera pentru "acordarea dreptatii" si pentru sedintele magistratului. Din cauza invaziei turcesti din 1421, a distrugerii in mare parte a orasului, precum si a arestarii magistratului orasului, acest proiect va fi amanat. Urmatoarea mentiune despre Casa Sfatului din Brasov apare in 1503, cand cladirea este mentionata sub numele de "Praetorium". Cladirea a cunoscut de-a lungul anilor multe modificari, multe dintre ele datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale. În anul 1780, se incheie lucrarile de reconstructie a Casei Sfatului, aproximativ in forma pe care o cunoastem astazi. Administratia orasului se muta din aceasta cladire in anul 1876, intr-o cladire noua situata la intersectia strazilor Republicii cu Mihail Sadoveanu. La inceputul secolului al XX-lea, Casa Sfatului urma sa fie demolata si inlocuita cu o cladire administrativa moderna. Acest lucru a fost evitat doar datorita unei puternice campanii de presa pentru mentinerea vechiului monument istoric. Ultima modificare arhitecturala a Casei Sfatului a avut loc intre anii 1909-1910 cand acoperisul baroc a fost inlocuit de actualul acoperis piramidal, cu tigle colorate. Din anul 1950 cladirea gazduieste Muzeul Judetean de Istorie.
Clădirea Bibliotecii judeţene "George Bariţiu"
- mare focar de cultură -
Prima şcoală românească
- tradiţie culturală -
Construita la doar cativa metri de Catedrala Sfantul Nicolae, Prima Scoala romaneasca a fost atestata in documente prima data in anul 1495, aici exista anterior o scoala mai veche, despre care unii cercetatori afirma ca ar data din secolul XII. Ridicarea in piatra a scolii si a bisericii Sf. Nicolae, reprezinta fapta de bun crestin a domnului Tarii Romanesti Neagoe Basarab. Alti ctitori voievodali ai scolii au fost Petru Cercel, Mihai Viteazu, Aron Voda s.a. Scoala din Schei devine un important centru spiritual odata cu activitatea diaconului Coresi care a infiintat aici o tiparnita si a inceput a tipari carti bisericesti si laice in limba romana si slavona. Aici s-a tiparit prima cronica cu subiect romanesc, prima gramatica romaneasca si primul almanah romanesc. In secolul al XVIII-lea scoala a devenit un centru de rezistenta ortodoxa (intr-un principat in care autoritatile desfiintasera Biserica Ortodoxa si Mitropolia de la Alba Iulia) avand rolul de a forma preoti, diaconi si cantareti pentru bisericile ramase credincioase cultului ortodox rasaritean. In secolul XIX Anton Pann desfasoara o importanta activitate in aceasta scoala predand muzica, scriind manuale si dupa plecarea sa trimitand bani pentru cumpararea unui mobilier adecvat.
Biserica neagră
- monument de adâncă spiritualitate -
Edificiu de secol XVI, cunoscut initial sub numele de Biserica Sfanta Maria, Biserica Neagra este cel mai reprezentativ monument de arhitectura gotica din Romania. Biserica a fost incendiata anterior anului 1384, iar reconstructia sa a durat pana in 1477. O inscriptie descoperita in zidul bisericii il atesta ca prim ctitor pe Thomas despre care aflam ca a murit in anul 1410. Planul utilizat de catre arhitecti a fost acela de bazilica cu trei nave, egale ca inaltime, inscriindu-se in tipul de biserica-hala preferate in secolele XV-XVI in spatiul german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecti si mesteri. Biserica Neagra este cel mai mare edificiu de cult in stil gotic din sud-estul Europei masurand 89 de metri lungime, 38 de metri latime, 21 metri inaltime in interior si 40 metri inaltime in exterior. In aceasta biserica incapeau circa 5000 de persoane, cam cat era populatia orasului in epoca. Grav avariata dupa incendiul din 1689, Biserica Neagra este refacuta cu ajutorul unor mesteri veniti din Gdansk, pentru ca mesterii locali nu stiau sa inchida bolti de dimensiuni atat mari. Noile bolti sunt executate in stil baroc si nu in stil gotic. Biserica Neagra este celebra nu doar datorita dimensiunilor sale impresionante. Astfel, clopotnita sa adaposteste cel mai mare clopot din spatiul romanesc, un clopot din bronz care cantareste 6 tone. Biserica Neagra este cunoscuta si pentru marea sa orga (cea mai mare din sud-estul Europei) avand peste 4000 de tuburi. Corul sustinut de contraforti exteriori decorati cu edicole care adapostesc statui de sfinti reprezinta unul din putinele exemple de acest tip din Transilvania. Colectia de covoare orientale a Bisericii Negre constituie cea mai bogata colectie de acest fel din Romania. Daca sunteti in Brasov nu ratati concertele saptamanale de orga sustinute aici pe cea mai mare orga (marti, joi si vineri) din sud-estul Europei.
Biserica Sf. Nicolae
- vechi lăcaş de cult -
Mentionată documentar pentru prima dată in Bula Papala din 15 noiembrie 1399 ca o biserica de lemn, Biserica Sf. Nicolae incepe a fi ridicata in piatra in anul 1495, de catre localnici cu ajutorul domnitorului Tarii Romanesti, Neagoe Basarab. Constructia dureaza aproape 100 de ani. Biserică voievodală, ea a fost intotdeauna un bastion al ortodoxiei pentru comunitatea romaneasca. Dimensiunile sale impresionante domina partea veche a Brasovului - Scheii Brasovului. Biserica ortodoxa si scoala romaneasca, construita in proximitatea sa, au constituit un important centru spiritual si cultural pentru romanii din toata Tara Barsei. Actiunea lor se extinde asupra romanilor din intreg spatiul romanesc, mai ales dupa venirea diaconului Coresi (care era grec din Chios), care a inceput sa tipareasca aici carti bisericesti in limba romana. Numerosi domni si familiile acestora au acordat danii bisericii din Schei, chiar si imparateasa Rusiei, Ecaterina a II-a, a trimis Bisericii daruri scumpe şi chiar sume însemnate de bani.
Biserica Sfânta Treime din Scheii Braşovului
Biserica Sfânta Treime din Scheii Braşovului a fost construita in anul 1826. Pictura acesteia a fost realizata de catre celebrul pictor brasovean Misu Popp.
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului
Biserica franciscană Sfântul Ioan Botezătorul
Biserica Sfantul Ioan este o cladire in stil gotic care a suferit o serie de transformari in perioada renasterii si a barocului (sec. XVI-XVIII). In forma actuala biserica dateaza din anul 1711, ceea ce explica utilizarea preponderenta a stilului baroc. Biserica a apartinut calugarilor ordinului franciscan, care au fost persecutati si alungati din oras in 1525 de catre sasii trecuti la luteranism. In interior, biserica are o orga frumoasa datand din 1908 si un altar baroc decorat cu o scena infatisand botezul Domnului Iisus Christos in apa Iordanului de catre sfantul Ioan. Statuile din interiorul bisericii Sfantul Ioan ii infatiseaza pe Fecioara Maria, Sfantul Iosif, Sfantul Anton si pe Iisus.
Biserica ortodoxă Cuvioasa Paraschiva
- construită 1874 - 1876 -
Biserica catolică Sfântul Petru
Sinagoga de pe strada Poarta Schei
- construită 1901 -
Biserica catolică Sfinţii Petru şi Pavel
Biserica Romano-Catolica Sfinţii Petru şi Pavel, de pe strada Muresenilor, poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail, Gabriel si Rafael. Edificiul de cult in stil baroc a fost construit cu suportul financiar direct al imparatesei Mariei Theresia, de catre arhitectul Iosif Carol Lamasch, intre anii 1776-1782. Planul bisericii este rectangular de tip sala, terminat cu un cor octogonal cu ferestrele gotice. Aceasta biserica romano-catolica constituie cel mai reprezentativ edificiu baroc din Cetatea Brasovului.
Altă biserică - armonie între etniile oraşului
Sub cerul Braşovului convieţuiesc armonios mai multe etnii, fiecare cu cultul său religios, fiecare cu lăcaşul său de închinăciune.
Poarta Ecaterina
- arc peste timp -
Cetatea Braşov
- timpuri imemoriale -
Construita in varful unui deal in anul 1395, Cetatea a fost una dintre cele mai puternice din Transilvania. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea cetatea a fost refacuta de catre generalul conte Arko, capatand in marea parte infatisarea de astazi. Fortificata din nou in secolul urmator si renovata de mai multe ori, cetatea s-a dovedit a fi un adapost sigur mai ales pe timpul rascoalelor din perioada principelui Rakoczi. Cheltuielile mari de intretinere au determinat orasul sa daruiasca cetatea imparatesei Maria Tereza. Cetatea a intrat apoi in posesia statului si a avut diverse destinatii - inchisoare pana in 1954, depozit de arhiva, pana in 1975, iar dupa restaurarea din anul 1981, complex turistic.
Cetatea Braşov
- vedere aeriană - ambient istorie cu natură -
Bastionul postăvarilor
- construit în anii 1521 - 1522 -
Turnul alb (al cositorarilor)
Turnul negru
Deasupra am postat fotografii cu câteva dintre bastioanele (turnurile de apărare) ale vechii cetăţi a oraşului Braşov. Pe timpuri acestea au fost date spre administrare celor mai mari bresle de meseriaşi ai cetăţii.
Gazda mea, pe timpul vizitelor în Braşov, este familia Nelu şi Neluţa Dragomir, dânsa fiind sora mamei soacre. Împreună am depănat amintiri, am povestit, ne-am plimbat prin tot oraşul, am făcut multe poze, am fost chiar şi la un restaurant specific.
Alţi prieteni sunt familia Şerban, de fel din Buzău, stabiliţi în Braşov, pentru a fi mai apropae de copii şi pentru ai ajuta în creşterea nepoţilor. Casa lor este în Cristianu Mare, dar îşi trăiesc viaţa în Scheii Braşovului, cartierul liniştit şi încărcat de istorie al oraşului. Am fost impresionat de arhitectura specific săsească a caselor din Schei, de curăţenia străzilor, îngustimea lor şi de pavajul din piatră cubică, vechi de sute de ani.
Familia Şerban în exerciţiul funcţiunii
Tot în Schei locuiesc alte rude din partea soţiei, îmi place să le spun Dona Vena şi Don Costello. Impresionează prin ospitalitatea dânşilor, prin blândeţea vocii şi gingăşia privirii lor. Am vorbit despre amintiri comune, despre fiicele dânşilor plecate cu rost prin Europa, am ascultat o muzică liniştitoare şi am servit un coniac fin.
Ziua de 1 Decembrie - Ziua naţională a României - mi-a oferit prilejul să particip la manifestările comemorative din Piaţa Mihai Viteazu, o piaţă încărcată de istorie a cartierului Schei. După o scurtă ploicică oraşul arăta parcă mai curat şi mai plin de viaţă. Se simţea în aer atmosfera de mare sărbătoare. Grupuri, grupuri de braşoveni, îmbrăcaţi frumos, unii chiar în costume populare, coborau în piaţă să serbeze Ziua Republicii noastre. M-am alăturat şi eu grupului, neuitând acasă aparatul de fotografiat, şi am ieşit în piaţă. Deşi era lume multă, m-a surprins linistea din piaţă, sobrietatea momentului, varietatea de culori şi fondul muzical de cântece patriotice.
Diversitate şi culoare de Ziua Naţională a României
Cu mare entuziasm au fost întâmpinaţi Junii Braşovului cu ale lor costume strălucitoare, cu ale lor steaguri multicolore. Respectuoasă, lumea se dădea la o parte făcându-le loc să acceadă în piaţă, iar ei ofereau mulţimii flori, steguleţe sau cocarde tricolore.
Junii Braşovului - tradiţie şi legendă
Am fost impresionat de faptul că, deşi era campanie electorală, mesajele personalităţilor oraşului au fost concise, fără trimiteri la alegerile următoare, sobre şi chiar patriotice. S-a făcut apel la dragostea de ţară, la convieţuire în mod pasnic, în deplin respect şi civilizaţie, şi la muncă mai eficientă. În după amiaza şi seara zile de 1 Decembrie am avut bucuria de a mă revedea cu nişte oameni speciali şi frumoşi care răspândesc cultură prin intermediul unui radio, care emite doar pe internet. Acesta este Radioul Enigma România, care a adunat lângă el nişte suflete calde, care fac lucruri deosebite.
S-a creat deja tradiţia ca periodic stafful Radio Enigma România să se întâlnească cu ascultătorii săi. Acum era deja a treia întâlnire de acest fel. Deşi cunoşteam o parte din staff de la o altă întâlnire, mare mi-a fost bucuria să mă revăd cu dânşii, dar, şi mai mare, să cunosc şi pe alţii. Au participat o parte dintre moderatori, o parte dintre colaboratori, câţiva ascultători care locuiau mai apropae de Braşov şi, desigur, administartorul radioului - Viorel Sima, din Tulcea.
Viorel Sima.
Iuliana
Iuri Pop
Atomika
Atomika este fiica Iulianei, aceea care ne delectează cu spoturile sale publicitare pe radio.
Cristi Văsioi
Cristi şi chitara sa fermecată ne-au făcut seara şi mai frumoasă oferindu-ne un scurt recital de muzică folk şi rock. Se ştie că el este membru al unei formaţii de rock din Constanţa, care îşi caută drum în lumea dificilă a muzicii.
Cristi Văsioi şi sufletul său pereche
La petrecerea serii desigur s-a mâncat ceva, s-a băut în limite rezonabile, s-a râs, s-a glumit şi desigur s-a dansat. a fost o atmosferă prietenească, parcă ne ştiam de o sută de ani. Redau mai jos câteva poze;
Phan, Lili Bratec, Silvia Gurău, Lili Lazăr
Persoanele din pozele de mai sus îţi sunt deja cunoscute.
Mai sus sunt prezentaţi câţiva ascultători ai radioului cu modul lor de a petrece. Dacă te-am convins intră pe următoarele linkuri, pentru că ascultând Radio Enigma România, asculţi vocea gândurilor tale!
http://radioenigmaromania.ro/
http://radioenigmaromania.ro/asculta-online
http://asculta.radioenigmaromania.ro:8000/listen.pls
http://live.radioenigmaromania.ro:8000/listen.pls
Eşti aşteptat şi pe Facebook
la adresa;
https://www.facebook.com/radioenigmaromania
ID-ul de
messenger este:
radio_enigma_romania
Ca noutate,
Radio Enigma România se poate asculta
şi pe
telefon/smartphone, cu următoarele linkuri:
http://list.radioenigmaromania.ro:8000/enigmaticmp3.m3u
http://list.radioenigmaromania.ro:8000/enigmaticaac.m3u
Şi eu mă alatur mesajului afişat dorind viaţă lungă acestui radio şi oamenilor speciali care îl deservesc, aşteptând, şi de aici în colo, emisiuni la fel de interesante.
***
DE LA LUME ADUNATE,
ÎNAPOI LA LUME DATE
- Omul numai odată în viaţă dă peste noroc.
- Aşchia nu sare departe de trunchi.
- Greutăţile vieţii îl învaţă pe om.
- Noaptea e un sfeşnic bun.
- Facerea de bine are mai multă valoare decât vorba frumoasă.
_____________xxXxx_____________
CÂTEVA
MEDALII ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
poţi citi în articolul
LE HAVRE - FRANŢA
Sectorul militar de constructii nr. 5
20 de ani de la infiintare
18 iunie 1979 - 18 iunie 1999
Se ştie că în regimul comunist, şi o vreme după căderea sa, au existat unităţi militare specializate în construcţii. După o scurtă perioadă de instrucţie comună, tinerii soldaţii erau obligaţi să presteze muncile în care erau calificaţi, fiind superificial plătiţi, cu nişte sume de bani înscrie pe un carnet CEC, la trecerea în rezervă. Armata era prezentă pe toate marile şantiere ale economiei naţionale, în interiorul unor mari combinate şi în agricultură.
Sfântul voievod Ştefan cel Mare
Apărătorul creştinătăţii
1457 - 1504
2004 - Anul Ştefan cel Mare
500 de ani de la moartea marelui voievod
Ştefan cel Mare - Domnul Moldovei
Ștefan al III- lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iarŞtefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia — după cum am spus — fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş.(Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)
Ştefan cel Mare şi Sfânt - Domnul Moldovei
1457 - 1504
Consiliul municipal Oneşti
Biserica din Borzeşti
Jubileu 500 * 1494 - 1994
Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Borzeşti, azi cartier al municipiului Oneşti din judeţul Bacău, a fost fost construită între 9 iulie 1943 şi 12 octombrie 1494. La Borzeşti se zice că s-ar fi născut Ştefan cel Mare, domnitor al Moldovei. El, împreună cu fiul său cel mare, Alexandru (1464 - 1496), au ctitorit această biserică. edificiul este de plan dreptunghiular fără turla, întânlit la mai multe ctitorii ștefaniene (Dobrovăţ, Reuşeni), boltit cu calote sferice. Fațadele prezintă ocniţe şi firide, dar și decorații de ceramică smălțuită - discuri și cărămizi. Soclul și ancadramentele au profilatură gotică. Biserica a fost restaurată între 1993 și 1994 și pictată în 2004 de pictorul Grigore Popescu.
Carol I - Regele României * 1866 - 1906
Comuna Iasi în amintirea jubileului
de 40 ani de domnie a gloriosului
domn si rege Carol I
17 august 1906 si 106 - 1906
1800 ani de la colonizarea Daciei de catre Traian
Această medalie este confecţionată din
bronz argintat, are dimensiunile de 32 de mm,
cântăreşte 17,5 grame şi este opera gravorului F. Saraga.
Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
_______________ooOoo____________
Neo Erusea - micronaţiune virtuală - 20 foli xxx
Câteva vignete de pe acţiuni italieneşti
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 21.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu