Epaminonda's Blog.....: MONT DE MARSAN

Mai jos am postat şi alte fotografii, unele mai vechi de 100 de ani, precum şi o carte poştală ilustrată, care îţi prezintă atmosfera unor vremuri demult apuse şi câteva obiective arhitectonice interesante specifice localităţii franceze MONT DE MARSAN.

Confluienţa râurilor La Douze cu Le Midou

Arenele, teatrul, râul La Midouze şi

confluienţa râurilor La Douze cu Le Midou

***

DE LA LUME ADUNATE,

ÎNAPOI LA LUME DATE

Dupa poamăa se cunoaşte pomul şi după faptă omul.
Cine vrea să mănânce miezul trebuie mai întâi să spargă coaja.
Prinde chelul şi ia-i părul !
Încetul cu încetul se face oţetul.
Vorba dulce mult aduce.

__________xxXxx___________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Bucovina - Pământ românesc

75 de ani de la Unirea Bucovinei cu România

1918 - 1993

Această medalie are diametrul de 60 mm

şi grosimea de 5 mm.

Bucovina, devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, 10442 km.p., este o regiune istorică cuprinzând un teritoriu care acoperă zona adiacentă orașelor Rădăuţi, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret şi Vicovul de Sus din România, precum și Cernăuţi, Cozmeni, Zastavna, Văşcăuţi, Vijniţa, Sadagura şi Stotjineţ din Ucraina. Mai jos admiri harta regiunii.

Denumirea a intrat oficial în uz in 1775, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag ("buk"), astfel termenul "Bucovina" se poate traduce prin "Țara fagilor". Mai jos admiri câteva steme şi steagul provinciei.

Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din Țara de Sus a Ţării Moldovei. Ca realitate istorică și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 şi 1918. Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Țara de Sus din Țara Moldovei, Plonina, Cordon sau Cordun ori Arboroasa. În timpul administrării habsburgice, toți birocrații erau obligați să învețe limba română; în 1793 s-a introdus învățământul obligatoriu în limbile germană și română, iar în 1875 s-a înființat "Universitatea Franz Josef" la Cernăuți. Recensământul din anul 1776 a reliefat faptul că în Bucovina, numărul de locuitori era de circa 70000, dintre care 85,33% români, 10,66% slavi și 4% alții. Conform recensământului din anul 1910, populația Bucovinei era 800198 locuitori, dintre care 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,12% alții. În anul 1918 a devenit una din regiunile dezvoltate ale Regatului Român.După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă doar din partea minorității ucrainene. Ca urmare a hotărârii "C.N.B.", trupele române au intrat în teritoriu, consfințind actul și zădărnicind manevrele militare ale Galiţiei ucrainene. Unirea Bucovinei cu România este recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 1919. În iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică. În această perioadă, au fost masacrați 3000 de români care se retrăgeau pașnic spre România, la Fântâna Albă. Autorii masacrului sunt ofițeri din trupele NKVD. Rusia nu a recunoscut încă acest masacru. În 1941, forțele române, aliate la Axă, recuceresc nordul Bucovinei. După eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcționat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 – și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rosianu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu Calotescu, unul dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942, și generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator în 1943. Basarabia a fost pusă sub administrația generalului Constantin Voiculescu. În anul 1944, nordul Bucovinei este reocupat însă de Armata Roșie , rămânând până astăzi în componența Ucrainei. Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainean, și sudul său, rămas în componența României, se pierde treptat, din pricina reorientării demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar în câteva zone compacte și, în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte.

Camera de comerţ, industrie şi agricultură

Brăila, România * 1864 - 1994

Societatea numismatică română - Secţia Brăila

130 de ani de la înfiinţare

Camera de comerţ - Brăila

Această medalie are diametrul de 60 mm

şi grosimea de 5 mm.

Brăila este un oraş în sud-estul României, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Este situat pe malul stâng al Dunării, la o distanţă de aproximativ 20 de kilometri de Galaţi. La ultimul recensământ se pare că avea aproximativ 176000 locuitori. Brăila apare cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică şi de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar şi pe câteva hărţi catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 şi Angelino Dulcert, 1339). Oraşul este meţionat ca Brayla în anul 1368 într-un privilegiu de transport şi comerţ acordat neguţătorilor braşoveni. Oraşul a fost ocupat de turci între anii 1538 - 1540, fiind raia su kaza de la 1554 până la sfârşitul războiului ruso-turc din anii 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o menţiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când devine un important port de intrare-ieşire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici şi medii. Sus este reprezentată stema actuală a municipiului Brăila.

În poza aplicată este prezentată clădirea Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură a judeţului Brăila.

Honor et Patria

Centrul 48 Comunicaţii şi Informatică strategice

Bucureşti - 10 ianuarie 1942

Centrul 48 Comunicaţii şi Informatică Strategice, una dintre cele mai mari şi mai importante unităţi de comunicaţii şi informatică a Armatei României, a fost operaţionalizat în actuala structură la 1 iulie 2005. Misiunea principală a Centrului este de a asigura suportul tehnic necesar la nivelul conducerii strategice a tuturor elementelor sistemului naţional de apărare, aflate inclusiv pe teatre externe de operaţiuni militare. Sediul centrului este în oraşul Otopeni. Primele elemente ale acestul centru au fost inaugurate la data de 10 ianuarie 1942.

Centrul de calcul al Marinei Militare

20 de ani - Consultanţă 1997

Acest centrul de informatică s-a înfiinţat la data de 30 august 1977 sub denumirea de Oficiul de Calcul al Marinei Militare şi un an mai târziu se instalează în sediul actual din municipiul Constanta. Pe data de 10 aprilie 1981 se transformă în Centrul de Calcul Mic al Marinei Militare. După 1990 au urmat alte restructurări şi transformări iar din anul 2005 devine Centrul de Informare, Simulare şi Evaluare iar în 2007 revine la denumirea de Centrul de Informatică al Forţelor Navale. Centrul de Informatică este structura subordonată Statului Major al Forţelor Navale care asigură servicii informatice unităţilor din Forţele Navale. Unitatea implementează şi dezvoltă sisteme informatice în Forţele Navale impuse de Statul Major General, realizează sisteme şi aplicaţii informatice proprii necesare structurilor din Forţele Navale, asigură dezvoltarea şi mentenanţa reţelelor informatice din Forţele Navale şi consultanţă de specialitate unităţilor din Forţele Navale. Misiunile de bază ale Centrului de Informatică, în conformitate cu domeniile de responsabilitate sunt următoarele: execută analiza, proiectarea, implementarea şi mentenanţa sistemelor şi aplicaţiilor informatice specializate pentru Forţele Navale; dezvoltă, administrează, asigură mentenanţa reţelelor de calculatoare de tip WAN din Forţele Navale; asigură asistenţă tehnică de specialitate în domeniul informatic unităţilor din Forţele Navale; execută analiza preliminară şi stabilirea cerinţelor operaţionale a sistemelor şi aplicaţiilor informatice împreună cu beneficiarii acestora; asigură asistenţa tehnică de specialitate pentru implementarea sistemelor şi aplicaţiilor informatice în Forţele Navale şi mentenanţa acestora; asigură actualizarea şi dezvoltarea paginii de internet a Forţelor Navale.

__________________ooOoo__________________