Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO COMEMORATIVE AUSTRIA ŞI SPAŢIUL COMUN EUROPEAN

Această monedă a fost emisă de către statul austriac la data de 11 mai 2005 într-un tiraj de 7 milioane monede şi comemorează cea de-a 50-a aniversare a semnării Tratatului de independenţă a Austriei. În centrul monedei sunt reproduse semnăturile şi sigiliile care apar în Tratatul de independenţă a Austriei, semnat în luna mai, 1955, de miniştrii de externe şi ambasadorii Uniunii Sovietice, ai Regatului Unit, ai Statelor Unite ale Americii şi ai Franţei, inclusiv de Leopold Figl, ministru de externe al Austriei.

Faţa comemorativă a monedei de 2 EUR emise în comun în anul 2007

Această monedă a statelor din zona comună euro a fost emisă în martie, anul 2007, pentru a celebra cea de-a 50-a aniversare a semnării Tratatului de la Roma, prin care a luat fiinţă Comunitatea Economică Europeană.

Această monedă a statelor din zona comună euro a fost emisă în luna ianuarie, anul 2009 fiind dedicată celei de-a 10-a aniversări a Uniunii Economice şi Monetare.

Cetăţenii şi rezidenţii zonei euro au ales modelul grafic câştigător pentru noua monedă euro care a fost emisă de toate ţările din zona euro pentru a comemora, în luna ianuarie 2012, zece ani de existenţă a bancnotelor şi monedelor euro. Aceştia au avut la dispoziţie cinci modele grafice dintre care să aleagă prin vot online. Modelele au fost preselectate de un juriu profesionist la sfârşitul unui concurs de grafică deschis cetăţenilor din toate ţările din zona euro. Modelul câştigător simbolizează modul în care euro a devenit un adevărat actor la nivel internaţional în ultimii zece ani, precum şi importanţa acestuia în viaţa cotidiană, ilustrând diverse aspecte: oamenii obişnuiţi (familia de patru persoane), comerţul (nava maritimă), industria (fabrica) şi energia (centralele eoliene).

Modelul grafic a fost creat de Helmut Andexlinger, nascut 1973, grafician profesionist la Monetăria Austriei din anul 1996.

***

DE LA LUME ADUNATE,

ÎNAPOI LA LUME DATE

Nu te amesteca unde nu-ţi fierbe oala!
Picăturile îndesate găuresc şi piatra.
Ce folos de chip frumos dacă nu e lipicios.
Cel ce aduce veşti bune, bate cu curaj la usă.
Grăbeşte-te încet!

______________xxXxx________________

CÂTEVA MEDALII ŞI

PLACHETE ROMÂNEŞTI

Conform DEX (Dicţionatului explicativ al limbii române), placheta este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Mircea cel Bătrân - Domn al Ţării Româneşti * 1386 - 1418

Monumentul independenţei din municipiul Tulcea

Mircea cel Bătrân (născut în anul 1355 şi decedat la data de 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1935, şi încă odată între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Ţării Româneşti. El a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

Deasupra am postat stema actuală a municipiului de la gurile Deltei Dunării - Tulcea.

Monumentul lui Mircea cel Batran, Tulcea a fost ridicat in anii 1900 - 1902 pe locul numit pana in 1947 Piata Mircea (astazi, intersectia Str. Isaccei, Antipa, Pacii si 14 Noiembrie). Monumentul avea un soclu de 5 m, alcatuit din blocuri de granit; statuia, inalta de 4 m, il reprezenta pe domnitor in armura, cu mantia pe umar, cu coroana princiara pe cap, cu sabia in mana stanga si buzduganul in mana dreapta. La baza soclului erau amplasati doi lei tinand sub labe trofee obtinute de domnitor in luptele cu dusmanul. in fata monumentului era plasata o placa de bronz pe care era gravata titulatura domnitorului „Io Mircea Mare Voievod si Domn de amandoua partile de peste toata Dunarea pana la Marea cea Mare si cetatea Darstorului stapanitor”. Distrus de catre trupele de ocupatie in 1916-1918, din monument a ramas doar soclul ce se mai pastreaza si azi in parcul de pe strada Pacii, vis-a-vis de sediul actual al Prefecturii. Cu toata stradania unor comitete de initiativa constituite in perioada interbelica, monumentul nu a mai fost refacut. in anul 1940, pe soclul monumentului a fost amplasata, pentru scurt timp statuia Regelui Ferdinand I, adusa de la Ismail. Actuala statuie ecvestra a lui Mircea cel Batran din centrul orasului este opera sculptorului Ion Jalea si a fost dezvelita la 1 decembrie 1972. Pe frontispiciul piedestalului, pe o placa de marmura, este scris „Mircea cel Batran. Domn al tarii Romanesti 1386 – 1418”.

Monumentul Independenţei de la Tulcea este amplasat pe Colnicul Horei şi a fost ridicat în cinstea militarilor români care au luptat în Războiul de Independenţă (1877-1878) şi pentru a evocă reunirea Dobrogei cu România. Fondurile necesare construirii monumentului au fost adunate prin grija „Ligii pentru propăşirea Dobrogei" conduse de poetul Ion Nenitescu, prefect al judeţului Tulcea. La 17 octombrie 1879, domnitorul Carol I a pus piatra de temelie a monumentului, la ceremonie participând şi Mihail Kogalniceanu, generalul-medic Carol Davila si colonelul Dimitrie Lecca, ministru de razboi. La baza fundatiei au fost ingropate, alaturi de un pergament, si decoratiile lui Carol Davila. Deşi monumental a fost finalizat în anul 1899, inaugurarea a avut loc la 2 mai 1904, tot în prezenţa regelui Carol I. Conceput sub forma unui obelisc înalt de 22 de metri, înălţat pe un soclu cu două trepte, monumentul a fost executat de sculptorii George Vasilescu şi Constantin Bălăcescu. La baza obeliscului, în părţile laterale, sunt fixate două elemente sculpturale: un dorobanţ cu arma pe umărul stâng şi o goarnă în mâna dreaptă, respectiv un vultur impunător, cu aripile deschise. Statuia dorobantului a fost turnata in bronz in atelierul lui E. Manaretti din Frize-Venetia; obeliscul, inalt de 22 m a fost lucrat din granit in atelierul lui Innocentio Pirovano; vulturul a fost turnat tot la Venetia si adus in tara in anul 1900. In timpul primului razboi mondial armata germano-bulgara ce ocupase Dobrogea a demontat statuia dorobantului, vulturul si placile monumentului si le-a transportat in Bulgaria pentru a fi topite. In anul 1932 monumentul a fost refacut partial, prin grija arhitectului G.T.Ionescu. In preajma sarbatorii centenarului independentei de stat a Romaniei, s-a luat hotararea refacerii Monumentului in forma originala, de aceasta data cu contributia sculptorului dobrogean Cristea Grossu. Tot atunci au fost amenajate scarile monumentale si intregul parcul. Pe faţada principală a piedestalului s-a montat o placă cu textul: „Ridicatu-sa acest monument de cetăţenii tulceni ai ţării, în anul MDCCXCIX spre vecinica amintire a readucerii Dobrogei la căminul strămoşesc prin vitejia armatei române sub conducerea Regelui Carol I". La celebrarea centenarului războiului de independenţă s-a montat o nouă placă cu următorul text:„Acest monument a fost/ ridicat de cetăţenii din/ oraşul Tulcea în 1899/ ca simbol al eroismului şi/ vitejiei poporului român/ în lupta pentru eliberarea/ de sub jugul otoman şi/ independenţa României".

95 de ani la porţile albastre ale României

19 septembrie 1916 - 2011

Artileria şi Rachetele Antiaeriene

Ca arma, artileria si rachetele antiaeriene reprezinta produsul secolului trecut si, ca urmare, istoria sa de noua decenii de existenta, în care cuvântul de ordine a fost “mentinerea linistii aeriene a tarii”, prezinta sub diferite forme, evolutia de ansamblu a artei militare si tehnicii consemnata în aceasta perioada pe plan national si international. Evolutia este reflectata, în cazul de fata, prin înbogatirea continua a caracteristicilor tehnico-tactice ale mijloacelor de lupta specifice si a procedeelor de întrebuintare în lupta. Ziua de 15 august 1916 – zi în care s-au pus temeliile unei arme de mare viitor, a fost un început firesc, cu nimic diferit de orice început, dar care a generat o bogată tradiţie de luptă şi o evoluţie semnificativă. Apariţia în anul 1916, în structura armatei române a primelor entităţi specializate în lupta contra aeronavelor a consemnat, în mod firesc, apariţia artileriei antiaeriene ca gen de armă de sine stătător, cu rol, misiuni şi structură specifice. Acest moment deosebit a fost concretizat la 15 august 1916 (deci, acum 85 de ani) prin înfiinţarea Corpului Apărării Antiaeriene, compus din 6 baterii de tunuri cal. 75 mm, o baterie de tunuri cal. 57 mm, 2 secţii de mitraliere aa, 12 secţii de proiectoare şi 22 posturi de observare. Destinaţia unităţii înfiinţate la acea dată era apărarea Bucureştiului. Dezvoltarea acestei arme este incontestabil legată de folosirea în luptă a mijloacelor de atac din aer şi, implicit, de nevoia apărării împotriva acestora. Aceasta este explicaţia ascensiunii rapide a artileriei şi rachetelor antiaeriene, materializată în întărirea cu mijloace noi, a Corpului Apărării Antiaeriene, stabilirea obiectivelor militare şi civile care să fie apărate antiaerian, repartizarea mijloacelor în funcţie de importanţa strategică a “punctelor sensibile”, cum erau denumite centrele populate, fabricile, podurile şi alte obiective de interes deosebit. Cronica evoluţiei armei, de la înfiinţare şi până în prezent, este presărată cu numeroase pagini de eroism, de numeroase fapte de arme ale artileriştilor şi rachetiştilor antiaerieni, care au ştiut să transforme misiunea de apărare antiaeriană a obiectivelor într-o datorie sfântă şi nobilă.

Conferinţa Federaţiei Aeronautice Internaţionale

(FAI) - Bucureşi - 1931

Oferită de Aeroclubul Regal al României lui....

În anul 1920, din iniţiativa prinţului George Valentin Bibescu este fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), care din 13 aprilie 1923 devine persoană juridică. Vicepreşedinte executiv este ales G.V. Bibescu, iar secretar general comandorul aviator Andrei Popovici. ARR se afiliază la Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI), candidatura acestuia fiind votata în unanimitate la Conferinţa FAI din 8-12 august 1923 de la Göteborg. În anul 1936 ARR se transforma în Federaţia Aeronautica Regală a României (FARR), care, în 10 septembrie 1940 devine Federaţia Aeronautica Româna (FAR), care a activat până în 28 ianuarie 1941. În octombrie 1942 atribuţiile acesteia au fost preluate de Tineretul Aeronautic Român până în februarie 1945 când organizaţiile aeronautice şi aerocluburile sportive au fost desfiinţate.

F.S.R.T. - (Federaţia sportivă română de tenis)

Camp. Nat. 1932 - S.2 - Cat.I

Această plachetă sportivă

este gravată de Casa Huguenin - Franţa

Federaţia română de tenis (de câmp), fosta Federeaţie sportivă română de tenis este forul tutelar românesc care se ocupă de organizarea competiţiilor sportive specifice jocului de tenis de câmp. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de tenis.

_____________ooOoo_____________