Epaminonda's Blog.....: FROMBORK

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din orașul polonez FROMBORK, denumire

germană FRAUENBURG, județul BRANIEVWO, voievodatul

WARMIA ȘI MAZURIA din vremuri diferite, un timbru

judiciar, o insignă, un jeton, o medalie și o monedă locale.

Turnul Radziejowski

Palatul episcopal

Portul

Hotelul Copernic

Statuia lui Copernic

Turnul Copernic

Biserica Mikolaj

Catedrala

Poarta de sud a catedralei

Muzeul de istorie a medicinei

Pensionul Eblaska

Casă - strada Blotna, nr.2

Gara

Muzeul Copernic

Biserica Sfântul Adalbert

Vederi generale

Timbru judiciar

Jeton local

Insignă locală

Medalie locală

Monedă locală

xxx

DE LUAT AMINTE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

__________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BRĂILA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna- Grup școlar "Grigore Moisil"

În anul 1906 la Bazargic-Cadrilater, în Bulgaria și-a deschis porțile Liceul “Nicolae Filipescu” pentru ca în anul 1940 să se mute la Mangalia, sub numele “Gimnaziu Comercial mixt”. În anul 1945 se transformă in “Gimnaziu Comercial de băieți”, cu durata de scolarizare de 4 ani, la care studiaza elevi de nationalitati diferite pentru ca în anul 1950 să se numească “Scoala medie tehnica de cooperatie mixta” , cu 3 ani de studiu. În anul 1954 școala se muta la Braila. În anul 1958 tot în Brăila ia ființă “Scoala medie de contabilitate si merceologie”, cu sediul pe B-dul Al. I. Cuza nr. 134, în localul fostului hotel “Sankt Petersburg”. În anul 1971 sub egida Centrocoop, școala se extinde, devenind “Grup Scolar de cooperatie”. Pe langa Scoala profesională cu variate meserii, apar acum liceul industrial si Scoala postliceala cu profil electronic, meseria depanator aparate radio-tv. Fiind dotata cu o buna baza materiala si avand personal de predare si instruire competent, se impune curand ca o scoala serioasa in care isi fac studiile elevi din multe judete ale tarii. În anul 1983 “Grupul scolar de cooperatie” primeste un nou sediu pe Soseaua Ramnicu Sarat nr. 88. In ultimii ani a sporit mereu numarul absolventilor de liceu care au reusit in Invatamantul superior, mai ales la electronica, ridicand prestigiul scolii. An de an, prin elevii sai, scoala a obtinut multiple premii si mentiuni in cadrul traditionalelor concursuri pe meserii. Astfel, intre anii 1984 – 1987, “Grupul Scolar de Cooperatie” a gazduit faza pe tara a concursului pe meserii, unde a obtinut 5 premii (2 premii I), iar in anul 1986 si respectiv 1988 s-a obtinut premiul I pe tara la meseria depanator aparatura radio-tv. În anul 1997 ia fiinta Grupul Scolar “Grigore Moisil” care, integrand si Scoala cu clasele I-VIII nr. 25, formeaza un grup scolar cu 6 forme de invatamant: primar, gimnazial, liceal, profesional, ucenici si postliceal, cu sediul in strada Carantina nr. 8 Braila.

Grigore Constantin Moisil a fost un matematician român, considerat părintele informaticii românești în urma inventării circuitelor electronice tristabile, care s-a născut la data de 10 ianuarie 1906 la Tulcea și a decedat la data de 21 mai 1973 la Ottawa în Canada. Urmează școala primară la București, iar studii liceale la Vaslui (Liceul Teoretic Mihail Kogălniceanu) și București (liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922. În anul 1924 intră ca student la Politehnică, secția construcții, dar o chemare mai puternică îl îndrepta spre Facultatea de Matematică, unde îi are ca profesori pe Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu și Anton Davidoglu. Așa se face că Grigore C. Moisil a fost în același timp student al Politehnicii și al Universității din București. Interesul pentru matematică devine prioritar astfel că în anul 1929 părăsește Politehnica, deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV. Dar în același an își susține teza de doctorat Mecanica analitică a sistemelor continue, teză foarte apreciată și de profesori străini. În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni și participă intens la viața științifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susține examenul de docență, cu lucrarea Sur une classe de systèmes d'équations aux dérivées partielles de la Physique mathématique, este numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași Pleacă la Roma cu o bursă de studii Rockefeller. În 1932 se reîntoarce în țară și se stabilește timp de 10 ani în Iași, legat în mod deosebit de profesorulAlexandru Myller și de biblioteca creată de acesta. Cercetările sale de logică au stat la baza unei puternice școli de matematică în țară și peste hotare. În perioada ieșeană realizează o operă fecundă cu idei inovatoare în care se întrezărește concepția lui despre matematică și tehnica lui personală de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noțiuni din domenii complet deosebite. Publică lucrări în domeniile

mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. Moisil a insistat și ajutat mult la realizarea primelor calculatoare românești. A avut contribuții remarcabile la dezvoltarea informaticii și la formarea primelor generații de informaticieni. Viața sa dedicată matematicii și informaticii l-a consacrat ca un extraordinar om de știință și profesor. Era înzestrat cu un deosebit simț al umorului. Există multe vorbe de duh și anecdote cu Moisil. Multe se găsesc în cărțile pe care le-a scris, sau în cele care s-au scris despre el. A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna și al Institutului Internațional de filozofie. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. După al doilea război mondial, guvernul comunist l-a numit în 1946 ambasador al României la Ankara. A fost laureat al Premiului de Stat al Republicii Populare Române și i s-a decernat în 1964, prin decret al Consiliului de Stat, titlul ”Om de știință emerit”.

Ștefan Bălan - Centenarul nașterii 1913 - 2013

Muzeul Brăilei - Un viitor pentru trecutul nostru

Stefan Balan (n. 1 ianuarie 1913, Braila – d. 26 martie 1991, Bucuresti) a fost un inginer constructor si profesor universitar. A urmat cursurile scolii primare si secundare la Braila. In anul 1930 a intrat prin concurs la Sectia de constructii a Scolii Politehnice din Bucuresti, iar in 1937, dupa obtinerea licentei, de inginer constructor, a fost retinut de profesor dr. A.G. Ioachimescu ca asistent la catedra de mecanica rationala, apoi conferentiar in1941, si peste 3 ani profesor suplinitor la Facultatea de Constructii, unde a tinut cursul de mecanica rationala. Sef al catedrei de mecanica teoretica la Institutul de industrializare a lemnului si la Institutul de drumuri si poduri din Bucuresti, intre anii 1948-1950. Sef al catedrelor de mecanica teoretica si rezistenta materialelor de la facultatea de poduri si constructii masive a Institutului de constructii din Bucuresti, functie care a detinut-o pana la sfarsitul vietii. Rector al Institutului de industrializare a lemnului si al Institutului de drumuri si poduri din Bucuresti. Ajunge sa ocupe trei functii importante: intre anii 1956 si 1957 este Ministru al Constructiilor, Ministru al Invatamantului in perioada 1963-1969, si primar al municipiului Bucuresti in 1954-1955. A fost membru corespondent (1955) si titular al Academiei Romane in 1963. A ocupat functia de vicepresedinte al Biroului International al Educatiei de la Geneva intre anii 1958-1959, si vicepresedinte la Congresul Asociatiei Internationale a Oamenilor de Stiinta, in 1962. Activitatea stiintifica a profesorului Balan a fost cantonata in trei domenii: rezistenta materialelor, teoria elasticitatii si mecanica teoretica. Acesta a avut preocupari si in alte domenii conexe, cum sunt istoria mecanicii, fundamentele statisticii, mecanica aplicata la seismologia inginereasca, termodinamica. El a desfasurat o bogata activitate teoretica si experimentala in cadrul Centrului de mecanica a solidelor pe care l-a condus din 1965. A coordonat elaborarea si aparitia primelor doua editii a Lexiconului tehnic roman, al carui redactor sef a fost. Pentru aceasta ultima contributie a fost distins cu Premiul de Stat in anul 1955. Profesorul Balan a desfasurat si activitati ingineresti de proiectare si chiar de executare a unor lucrari de constructii civile.

Primarului Radu Portocală - Brăilenii recunoscători 1888 - 1952

60 de ani de la moartea lui Radu Portocală la Sighet 1952 - 2012

Muzeul Brăilei - Un viitor pentru trecutul nostru

Muzeul Brăilei s-a născut odată cu biblioteca publică a oraşului, fiind întemeiat la începutul anilor '80 ai veacului al XIX-lea. Atunci, mai precis la sfârşitul anului 1880, la 3 noiembrie, în Conferinţa profesorilor din cadrul gimnaziului real din Brăila 8 din cei 10 profesori: Şt. C. Hepites, I. Guliotti, Z. Deimeze, Iordan Dimitriu, I.C.Tacit, Pr. M. Guzianu, Drag. Constantinescu şi Atanasie Popescu - directorul acestei instituţii de învăţământ au hotărât să supună subscripţiei publice înfiinţarea unei biblioteci şi a unui muzeu pe lângă gimnaziu. Muzeul se poate vizita şi azi în Piaţa Traian la nr.3

Radu Portocală a fost un avocat, deputat, specialist în finanțe maritime, ministru, om politic liberal, primar al Brăilei și senator român, una din multele victime a regimului comunist din România. El s-a născut la data de 12 august 1888 la Brăila și a decedat în închisoarea de la Sighet în data de 13 aprilie 1952. Familia sa venit în România înainte de 1800 din Insulele Ioniene, pe atunci posesiune venețiană. Tatăl său, Miltiade, a fost director al sucursalei BNR din Brăila. Mama sa Amalia parvine din familia Djuvara. După absolvirea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1907), Radu Portocală a studiat dreptul și filozofia la Universitatea din București. A fost președinte al Uniunii Studenților Români, societate generală care cuprindea toate societățile facultăților din București. În 1909 a organizat, împreună cu omologul său de la Iași, C.N. Ifrim, primul Congres al studenților români de pretutindeni, la care au participat și numeroși studenți români de la Universitățile din Chișinău, Cernăuți, Viena. S-a căsătorit în 1914 cu Maria Margareta Olănescu, descendentă prin mamă, la rândul său, dintr-o familie cu vechi tradiții liberale. Mobilizat în 1916, a rămas pe front până la sfârșitul războiului (Regimentul 3 Artilerie). În perioada 1925 – 1939 a fost membru al Baroului de avocați Brăila, specializat în drept maritim și fluvial și mai tîrziu financiar. În anul 1939 s-a transferat la Baroul Ilfov. După 1940, îndepărtându-se de politică, intră în lumea finanțelor, fiind numit președinte sau vice-președinte al mai multor consilii de administrație: Banca Întreprinderilor Miniere, Creditul Industrial, Reșița, etc. A fost membru al Partidului Național Liberal, primar al Brăilei în perioada 1922 – 1925, deputat și senator în mai multe legislaturi. În anul 1932 Mihail Sebastian îl caracteriza: “O personalitate politică într'adevăr distinsă: d. Radu Portocală, un om tânăr, un organizator excelent, o minte personală și deschisă.” A fost membru în trei guverne liberale conduse de Gheorghe Tătărăscu. S-a retras din politica activă în vara lui 1940, în momentul cedării Basarabiei și când se prefigura venirea la putere a lui Ion Antonescu. În 1943-1944 a asigurat o parte din legăturile dintre Regele Mihai I și partidele politice, în vederea pregătirii acțiunii de la 23 august 1944. În iunie 1945 a fost ales președinte de onoare al organizației Brăila a Partidului Național Liberal. Între 1945 și 1948 a refuzat de două ori postul de ministru de finanțe. Arestat prima oară în 1948, este deținut timp de 9 luni la închisoarea Văcărești, timp în care i se înscenează un proces de sabotaj. Condamnat, intentează recurs pe care și-l pledează singur și este scos din cauză. Eliberat de numai câteva luni, bolnav, este din nou arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, “Noaptea demnitarilor”, și transportat împreună cu "lotul foștilor demnitari" în închisoarea de la Sighet. În 1952-1953 este torturat până la moarte. A fost decorat cu: Steaua României, Coroana României, Crucea comemorativă a războiului 1916 – 1918, Medalia Victoriei, Ofițer al “Legiunii de onoare” (Franța), Cavaler al Ordinului “George I” (Grecia) și Cavaler al Ordinului “Coroana Italiei”.

Colegiul județean al arbitrilor Brăila - C.J.E.F.S. -1978

(Consiliul Județean de Educație Fizică și Sport)

Prin rezolutia adoptata la conferinta din 1967 in locul U.C.F.S. s-a infiintat Consiliul National de Educatie Fizica si Sport (CNEFS), organul central de specialitate, investit de stat cu atributii prevazute in Legea nr. 29 din 1967 cu privire la dezvoltarea activitatii de educatie fizica si sport. In cadrul C.N.E.F.S. isi desfasurau activitatea doua sectii: 1) Sectia sport de performanta si pregatire olimpica si 2) Sectia sport de masă și economică. În teritoriu activitatea era condusă de Consiliile Judetene de Educatie Fizica si Sport (C.J.E.F.S.), subordonate C.N.E.F.S. In data de 30 decembrie 1989, la cateva zile dupa evenimentele ce au condus la schimbarea vechiul regim, s-a infiintat un nou for conducator: Ministerul Sporturilor. Acesta nu vea sa functioneze decat cateva luni. Conform HG nr. 994, la data de 3 septembrie 1990 a luat fiinta Ministerul Tineretului si Sporturilor. Acest organ conducator central al domeniului isi desfasoara activitatea si in prezent dupa ce, pe parcursul ultimilor ani, organizarea si functionarea sa au suferit modificari si completari in urma intrarii in vigoare a mai multor Hotarari de Guvern .

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea minge”. Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul “fotbal” nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sus am postat o poză cu tineri fotbaliști arădeni care bat la porțile afirmării.

Insigna - Liceul cu program sportiv Brăila

Liceul cu program sportiv din Braila selecționează și pregătește viitori sportivi din județul Brăila și județele învecinate. Se știe precis că aici se pregătesc micii înotători, boxeri, luptători, atleți, voleibaliști și handbaliști. Aici au învățat și s-au format campioanele de înot Diana Mocanu și Camelia Potec. Sediul central al Liceului cu program sportiv din Brăila este situat pe Șoseaua Parcului, la nr.7. Instituția de învățământ are clase de grădiniță, ciclu primar, gimnazial dar și liceal, aici pregătindu-se viitori sportivi dar și instructori sportivi. Liceul a luat ființă în anul 1992 prin transformarea Clubului Sportiv Școlar Brăila (fondat în anul 1967).

Brăila este un municipiu în sud-estul României și reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populatia orașului era, în anul 2009, de 211884 de locuitori, fiind al 10-lea oraș din țară după numărul de locuitori. Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Sus am postat stemele 1865 - 1918, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din Brăila din vremuri diferite și o acțiune financiară.

Azilul de orfani

Muzeul Brăilei - Secția de etnografie și artă populară

Berăria și Hotelul francez

Monumentul

Casa Perlea

Casa memorială Panait Istrate din Grădina Mare

Biserica armeană

Casa Inginer Budeanu

Prefectura

Cazarma de pontonieri

Proprietatea Dumitru Ionescu

Casa Verona

Piața Sfinții Arhangheli

Biserica Sfântul Petru

Casa Sulioti

Fabrica de ciment "Cantacuzino"

Liceul "Nicolae Bălcescu"

Cazarma guarzilor comunali

Fântâna cinetică

Fabrica de celuloză

Teatrul Maria Filotti

Palatul agriculturii

Spitalul județean

Biserica Lipovenească

Biserica greacă "Buna Vestire"

Magazinul universal Dunărea

Catedrala Nașterea Domnului

Ceasul din Grădina Publică

Biserica Sfântul Nicolae

Gara fluvială

Primăria

Județul Brăila este un județ din provincia Muntenia, partea de est a României, care își are reședința în orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 4766 kilometri pătrați și numără aproximativ 373000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune dintr-un municipiu - Brăila, 3 orașe - Însurăței, Ianca, Făurei și 40 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului din vremuri diferite și alte locuri de vizitat în acest județ.