Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Cislău este o comună din județul Buzău care mai include și satele: Bărăști, Buda Crăciunești, Gura Bâscei și Scărișoara. Comuna este situată în Subcarpații de Curbură lângă râul Buzău și râul Bâsca Chiojdului, la o altitudine de 365 metri deasupra nivelului mării. Comuna este traversată de șoseaua națională DN10, care leagă Buzău (aflat la aproximativ 52 km) de Brașov (aflat la 110 km). Din dreptul satului Gura Bâscei, din drumul național se ramifică șoseaua județeană DJ102B, care leagă comuna de orașul Vălenii de Munte din județul Prahova. Prin comună trece și calea feartă Buzău – Nehoiașu, comuna fiind deservită de stațiile Cisău și Gura Bâscii. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4697 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 92,63%, romi – 3,34% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Cislău astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,8% și restul – nedeclarată sau altă religie. În această comună se află și herghelia Cislău, specializată în rasa pur sânge englez. Atracțiile turistice ale comunei sunt următoarele: Ruinele Mănăstirii Cislău (secolele 16 - 18), Biserica „Înălțarea Domnului” din satul Buda-Crăciunești (1793), Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Cislău și Statuia eroului Neacși (dezvelită în anul 1911) la Cislău.

Prin eforturile depuse de “Reuniunea Preoţilor, Primarilor, Învăţătorilor şi Notarilor” din plasa Bâsca a fost ridicat în centrul localităţii Cislău “Monumentul eroului Neacşu”, operă a sculptorului Frederic Storck. Pe un soclu masiv, în forma unui trunchi de piramidă, din blocuri de piatră, se sprijină statuia din bronz, ronde-bosse, a unui dorobanţ în plin avânt de luptă, cu mâna dreaptă încleştată pe steag, simbol al onoarei şi vitejiei, în timp ce cu stânga îşi îndeamnă camarazii să-l urmeze. Inscripţia, realizată pe o placă de bronz fixată pe soclu, arată că monumentul a fost ridicat în cinstea “Luptătorilor din ţinutul Buzăului, morţi vitejeşte pe ogoare străine pentru independenţa României în anii 1877-1878. Cetăţenii ţinutului Buzăului, adânc recunoscători”. Urmaşii celor căzuţi susţin că soldatul din bronz întruchipează un personaj real, un fiu al meleagurilor buzoiene, pe nume Neacşu. În ziua dezvelirii monumentului, 24 iunie 1911, într-un cadru sărbătoresc, „Au luat parte la solemnitate autorităţile civile şi militare, un public imens – aproape 2000 de persoane: învăţători, veterani, un pluton de infanterie, fruntaşi de-ai satelor vecine şi mai depărtate, orăşeni veniţi anume pentru serbare, săteni şi sătence din localitate, în costume de sărbătoare”, iar un elev a recitat poezia lui Ion Neniţescu, “Tatăl lui Neacşu”., cum ne informează ziarul „Politica” din 4 septembrie 1911.

În cimitir, lângă biserica satelor Bărăști-Scărișoara, cu hramul “Cuvioasa Parascheva”, a fost ridicat un monument în formă de obelisc, cu cruce şi coroană de lauri, din ciment, aşezat pe un soclu în trepte prevăzut la colţuri cu obuze şi având ca ornamente însemnele armatei. Inscripţia arată că a fost construit “În cinstea eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă – Bărăşti-Scărişoara –1916-1946”, numele acestora fiind înscrise pe monument fără a se preciza în care din cele două războaie s-au jertfit .O altă inscripţie, aflată pe spatele munumentului, precizează că “Acest monument s-a ridicat prin contribuţia urmaşilor celor căzuţi pe câmpurile de luptă. S-a sfinţit în ziua de 29 mai 1955 de preotul Alexandru Spânu”.

În faţa bisericii noi din satul Buda, cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, în incinta clopotniţei, se află un monument de eroi, tip obelisc, cu cruce ale cărei braţe susţin o coroană, aşezat pe un postament în trepte cu obuze la colţuri. Ca elemente decorative, pe faţadă şi postament sunt redate însemne ale armatei. Inscripţia precizează că “Acest monument s-a ridicat în cinstea eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă, 1916-1945 – din satul Buda”. Pe monument sunt înscrise numele eroilor fără a se face precizarea în care război şi-au dat viaţa. Monumentul a fost realizat de Gogu, Radu şi Neculai Petrescu din satul Ciuta, comuna Măgura.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Constantin Brâncuși 1876 - 1957

Cele mai mari personalități ale poporului - România

Medalia de mai sus a fost bătută în anul 2019 de firma Casa de Monede, ce omagiază cele mai mari personalități ale poporului român, în speța de față pe Constantin Brâncuși. Pe avers este redat chipul personajului pe fundalul unui ornament decorativ. Periferic circular, în interiorul unui cerc perlat și a unuia continuu este aplicată inscripția: “CONSTANTIN BRÂNCUȘI 1876 - 1 957” (numele personajului și anii între care a trăit). Pe revers este redată pajura stilizată a stemei naționale și stemele principalelor provincii românești: Muntenia, Moldova, Ardeal, Dobrogea și Banat. Periferic circular, în interiorul unui cerc perlat și a unuia continuu este aplicată inscripția: “CELE MAI MARI PERSONALITĂȚI ALE POPORULUI”. Peste pajura stilizată este aplicată inscripția ușor curbată: “ROMÂNIA”. Caracteristicile tehnice ale medaliei sunt: seria – Cele mai mari personalități ale poporului, anul emiterii – 2019, metal compoziție – cupru înnobilat cu aur, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 26 de grame, calitate – superioară și tiraj – 5000 exemplare.

Constantin Brâncuși se nãște la data de 19 februarie/2 martie 1876, în localitatea Hobita, județul Gorj și moare la data de 16 martie 1957 la Paris. Începe scoala primarã la Pestisani (1883), continuã la Brãdiceni; se angajeazã la Târgu Jiu, Slatina si Craiova; urmeazã cursurile scolii de Meserii din Craiova (1894-1898); scoala de arte frumoase din Bucuresti, clasa profesorului Ion Georgescu (din 1898). În vacanta de varã a anului 1897 pleacã la Viena unde se angajeazã în atelierul unei fabrici de mobilã. La întoarcere în Craiova, modeleazã bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. La Craiova sculpteazã un Cap de copil, bustul lui Vitellius (1898), Capul lui Laocoon si Studiu, iar cu sprijinul doctorului Dimitrie Gerota realizeazã un Ecorseu pentru care i se acordã medalia de bronz (1901). Consiliul Judetean al Prefecturii Dolj îi acordã o bursã (3 iul. 1900). În 1904 pleacã pe jos la Paris, fãcând popasuri la Budapesta, Viena si Munchen (unde se presupune cã frecventeazã cursurile Academiei Regale de Belle-Arte); practician în atelierul lui Rodin; îl întâlneste pe Modigliani. La Paris îsi desãvârseste pregãtirea artisticã devenind cel mai mare si cel mai cunoscut sculptor român, fiind unul dintre animatorii principali ai plasticii noi, întemeietor al scolii moderne de sculpturã. Lucrãrile sale se gãsesc în tarã si strãinãtate, în muzeele din Olanda, Tãrile Scandinave, Franta, Statele Unite ale Americii etc. Marele sculptor este decorat cu ordinul Steaua României (1923); ordinul Meritul Cultural, la propunerea lui Nicolae lorga (1931) și ales membru post-mortem al Academiei Române abia în anul 1990.

Insigna - Centenar Mihai Eminescu 1989

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 oct.1948) membru al Academiei Române.

Insigna - Casa de economii și consemnațiuni 1864 - 1989 - 125 ani

În regimul comunist exista o singură instituție de economisire a banilor, aceasta fiind Casa de Economii și Consemnațiuni, prescurtat C.E.C.. Încă de pe băncile școlii copii erau îndrumați să economisească, din puținul lor, pe formularul Foaie de economii C.E.C.. C.E.C.-ul a promovat mai multe instrumente de economisire pe formularul Libret de economii C.E.C.. Uneori se acordau dobânzi un pic mai avantajoase și câștiguri în bani sau alte bunuri (apartamente, mașini etc) ori se organizau tombole cu câștiguri pentru a atrage populația spre activitatea de economisire. În programele de radio, televiziune ori jurnalele cinematografelor deseori se prezentau reclame publicitare pentru economisire la C.E.C.. Pe coperțile caietelor, pe cutiile cu chibrituri ori pe alt suport material se prezentau interesante reclame grafice pentru activitatea de economisire a banilor prin C.E.C.. Sus am postat logo-ul vechi și cel actual al C.E.C..

Sus am postat un exemplar Foaie de economie C.E.C., mai multe instrumente de economisire pe Librete de economii C.E.C. și câteva reclame grafice pentru activitatea de economisire la C.E.C..

Deasupra este reprezentat un Libret de economii CEC din anul 1935, poză primită prin amabilitatea domnului Septimiu Marinescu, căruia îi mulțumesc și aici. Remarcați stema mijlocie a Regatului României (pe mijlocul carnetului) și stemele provinciilor românești (pe margini).

Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (cunoscut îndeobște ca Palatul C.E.C., după denumirea ulterioară a instituției), este o clădire din București, situată în Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor, construit în aceeași perioadă. Piatra de temelie a Palatului C.E.C. a fost pusă în data de 8 iulie 1897, în prezența regelui Carol I al României și a reginei Elisabeta. Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea și hanul "Sfântul Ioan cel Mare". Realizată după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză de la sfârșitul secolului XIX, Palatul C.E.C. a fost terminat în anul 1900. În prezent, palatul găzduiește sediul C.E.C. Bank, urmașa vechiului C.E.C. (Casa de Economii și Consemnațiuni). Palatul, construit în stil eclectic se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției. Ornamentația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură al orașului. În octombrie 2006, Guvernul României a aprobat transferarea Palatului C.E.C. către Primăria municipiului București, clădirea urmând a fi transformată în muzeu de artă, C.E.C. Bank putând să păstreze imaginea Palatului C.E.C. încă 20 de ani. C.E.C.-ul ca instituție a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza.

Insigna - Cercetașii României

Cercetășia este o mișcare internațională de tineri creată cu scopul de a ajuta tinerii în dezvoltarea lor fizică, mentală și spirituală, pentru a deveni membri constructivi ai societății.

Fondatorul mişcării cercetasesti este Lordul Baden Powell, născut la Londra pe 22 februarie 1857. Urmând o carieră militară, Baden Powell, încearcă să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupelor. În urma unui succes de excepţie este distins, la Londra, de către regina Victoria, cu Ordinul Bath şi avansat la gradul de general-maior. Această avansare marchează finalul strălucitei sale cariere militare, urmând ca Sir Robert Baden Powell să îşi dedice viaţa promovării păcii şi toleranţei. În 1907, între 27 iulie şi 8 august, organizează pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru 20 de tineri în care promova prin educaţie non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii.

Acesta este momentul când ia naştere Cercetăşia, o mişcare care, în scurt timp, a luat o amploare deosebită în toate regiunile lumii. Cercetăşia a fost fondată de către tinerii care au răspuns ideilor şi idealurilor formulate în lucrarea “Scouting for Boys”, scrisă de Baden Powell în 1908. Ideea initială nu a fost aceea de a crea o organizaţie pentru tineret, ci mai degrabă de a promova nişte idei pentru educarea caracterului aşa-zis “de cercetaş” – pe care apoi, organizaţii deja existente (ca Boys Brigade, spre exemplu), să le preia şi să le adapteze programului propriu. Oarecum neaşteptat însă, imediat dupa aceasta, pe întreg cuprinsul Marii Britanii, grupuri de tineri au început să se organizeze singuri în patrule, pe baza materialului conceput de Baden Powel.

Astfel, încă de la începuturile sale, o dată cu organizarea primei patrule, Cercetăşia a fost organizată şi condusă de către tineri. Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de ştiinţă român, aflat în vizită în Anglia, ia contact cu cercetăşia de aici. Întorcându-se la Bucureşti, el va deveni principalul iniţiator şi conducător al primelor grupuri de cercetaşi români. În 1912 apăreau primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii României, recunoscută oficial. În timpul Primului Război Mondial, cercetaşii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenţi acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafişti. În memoria celor ce au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument, singurul din lume dedicat cercetaşilor. În 1922 Asociaţia Cercetaşii României devine membru fondator al Organizaţiei Mondiale a Mişcării Cercetăşeşti. În 1937, anul desfiinţării sale, Organizaţia se afla peste tot unde era nevoie de ajutorul ei. În urma ordinului de abolire dat de Carol al II-lea, Asociaţia îşi suspendă orice activitate

Organizația Națională "Cercetașii României" (ONCR) este organizația principală de cercetași din România. Organizația Națională "Cercetașii României" este coeducațională și este prezentă în peste 50 de localități. La 1 decembrie 2010 avea un număr de 2278 membri. Din anul 1993 este membră a Organizației Mondiale a Mișcării Scout. Prima comunicare asupra cercetășiei a fost făcută de către profesorul Gheorghe Munteanu Murgoci într-o ședință a Federației Societăților Sportive din România (FSSR). Prima publicație despre fenomenul cercetășiei a fost o broșură informativă, editată de către profesorul Gabriel Giurgea în noiembrie 1913. Acesta a trimis-o către conducerile școlilor secundare (gimnazii) din țară. Între cele două momente, în vara anului 1913, inspirați de un articol citit într-o revistă franțuzească, câțiva elevi de la Liceul “Gheorghe Lazăr” din București (frații Dimăncescu, frații Berindei, Săndel Bogdan și Ionel Andronescu) formează singuri, fără ajutorul adulților, primele patrule de cercetași, experimentând cercetășia în Munții Bucegi. In vara anului 1914, col. adj. Grigore Berindei obține o audiență și prezintă către membri casei regale cercetășia și organizarea asociației până în acel moment. Obține sprijin și asociația se dezvoltă puternic până în anul 1916 (peste 9000 de cercetași, grupați în 34 de legiuni și 56 de cohorte). Recunoașterea asociației ca persoană morală este votată de Senat (20 decembrie 1914) și de Adunarea Deputaților (21 februarie 1915), fiind publicată în Monitorul Oficial la 9 aprilie 1915. In zilele de 15-18 martie 1915 se ține la București primul Congres al Comandanților. Inspirați de către cercetașii din Marea Britanie, aflată în război încă din 1914 cercetașii români s-au organizat în “Corpul cercetașilor de război”, fiind încadrați ca sanitari, brancardieri, curieri, telefoniști, factori poștali și alte specializări.La 1 august 1928 cercetășia este trecută ca direcție la "Oficiul Național pentru Educație Fizică" (ONEF). De-a lungul anilor, Asociația "Cercetașii României" va emite un număr mare de însemne cercetășești. Cea mai importantă distincție a fost "Virtutea Cercetășescă". Pâna în primăvara anului 1929, cercetașele activau ca grupuri distincte, încadrate în Marea Legiune a Cercetașilor. La 18 ianuarie 1930 lua ființă Asociația “Cercetașele României”. Cercetașii erau organizați în patrule. O patrulă era formată din 2 echipe a câte 3 cercetași. 5 patrule formau o grupă și 3 grupe o centurie. Centuriile dintr-o localitate se constituiau într-o cohortă. Toate cohortele dintr-un județ formau o legiune, mai multe legiuni un ținut, iar toate legiunile din țară formau Marea Legiune a Cercetașilor. La sfârșitul celui de al doilea război mondial, regimul comunist din România a impus o interdicție pentru toate mișcările de tineret alternative, acestea fiind înlocuite de Organizația Pionierilor și Uniunea Tineretului Comunist. Cercetășia româneasca s-a reînființat la 31 martie 1990, prin demersurile începute de către un grup de foști cercetași, conduși de Alexandru Daia, comandantul Cohortei III București în perioada interbelică. Cercetașii de astăzi sunt organizați astfel:

Lupișori: copii cu vârste între 7 și 10 ani
Temerari: copii și tineri cu vârste între 11 și 14 ani
Exploratori: tineri cu vârste între 15 și 18 ani
Seniori: tineri cu vârste între 18 și 24 de ani
Lideri: adulți cu vârste peste 18 de ani

Angajamentul cercetașului este: “Promit pe onoarea mea să fac tot ce este posibil pentru: a servi patria mea România și credința mea, a ajuta pe aproapele meu în orice moment, a mă supune Legii Cercetașului”

Iată și câteva dintre legile cercetașului:

Cercetașul își iubește patria sa, România și pe toți cei care trăiesc in ea
Cercetașul este loial, își respectă cuvântul dat, nu minte, este curat în gând, în vorbă și în faptă
Cercetașul este util și își ajută semenii în orice situație, este un prieten pentru toți și frate cu toți Cercetașii
Cercetașul este econom și cumpătat, este îngăduitor cu alții și sever cu sine, își îngrijește corpul și duce o viață sănătoasă
Cercetașul iubește și ocrotește natura și este bun cu animalele
Cercetașul își respectă și ascultă părinții, șefii si profesorii și este disciplinat în tot ceea ce face
Cercetașul este credincios și respectă credința celorlalți
Cercetașul este curajos și încrezător în puterile sale, vioi și plin de însuflețire
Cercetașul iubește învățătura și la rândul său învață și pe alții
Cercetașul se străduiește să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea

Insigna - Comisia centrala Salvamont F.R.T.A.(?)

Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România (A.N.S.M.R.) este o organizatie profesionala a salvatorilor montani din Romania, asociatie nonguvernamentala, de utilitate publica. ANSMR are un numar de aproximativ 750 de membrii organizati in 53 de echipe Slavamont pe intreg teritoriul national. ANSMR are ca obiect promovarea valorilor profesiei de Salvator montan, scolarizarea si atestarea persoanelor care doresc sa desfasoare aceasta profesiei si sprijinirea membrilor sai.

Această asociație a luat ființă în anul 1993, funcționează pe baza Legii 200 din anul 2004 și are sediul central în Brașov, pe Strada Panselelor, nr. 23, bloc 1. Principalele misiuni ale asociației sunt:

Perfectionarea profesionala a tutror membrilor Salvamont
Imbunatatirea si sutinerea dezvoltarii profesiei de Salvator montan
Imbunatatirea legislatiei Salvamont din Romania

Domeniul de activitate al organizației este intervenția în situații de criză. In prezent Dispeceratul Național Salvamont acoperă 80 de zone montane cu echipe de profesioniști și voluntari care asigură patrularea preventivă, asigurarea permanenței la punctele și refugiile Salvamont, căutarea persoanei dispărute, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare și transportarea accidentatului sau a bolnavului la proxima unitate sanitară.

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII