Epaminonda's Blog.....: Mo - M

1. În data de 30 decembrie 2016 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care celebrează Gâsca cu gâtul roșu. Aversul monedei prezintă: în plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiunii „2016”; în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei, cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”, iar reversul prezintă: în plan central – pe fundal vegetal, o gâscă cu gât roșu și doi boboci și urmând circumferința monedei, sunt gravate inscripțiile "Cartea Roșie", " Branta-Ruficollis", " Gâsca cu gât roșu.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală - 50 lei; data emiterii – 30 decembrie 2016; seria – Cartea Roșie a Republicii Moldova; calitatea - proof; metalul - argint; puritatea – 99,9%; greutatea – 16,5 grame; diametrul - 30 milimetri, forma – rotundă; cantul – zimțat și tirajul – 250 de exemplare.

Gâsca cu gât roșu este inclusă pe lista celor mai periclitate specii de păsări care trăiesc temporar în Europa, fiind ocrotită pe plan internațional prin Convenția pentru Conservarea Vieții Sălbatice și a habitatelor Europene (Berna – 1979, semnată de România în anul 1993). În România apare doar la sfârșitul lunii octombrie și poate fi observată până în luna martie. Această pasăre are lungimea de 54 – 60 centimetri. Din familia gâștelor prezente la noi are penajul cel mai frumos colorat, fiind și singura specie ce prezintă culoarea roșie în penaj. Gâtul, pieptul și părțile laterale ale capului au culoarea cărămiziu aprins, iar restul penajului de culoare închisă cu dungi albe. Ciocul este scurt și gâtul relativ gros. Picioarele sunt de culoare cenușie iar coada este de culoare neagră. Se hrănește în special cu iarbă dar și cu semințe de cereale (grâu, orz, porumb), insecte. Cuibărește în Rusia Siberiană, în peninsulele Gydan, Taymir și Yamal. Masculul și femela fac cuplu pe viață. Femela depune în a doua jumătate a lunii iunie între 3 și 7 ouă de culoare verde. Incubația durează între 23-25 de zile. Poate fi văzută în Azerbaidjan, Ucraina, România, Bulgaria, dar și Grecia sau Turcia.

2. În data de 30 decembrie 2016 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care celebrează pe Dimitrie Cantemir și lucrarea sa - Descriptio Moldaviae. Aversul monedei prezintă: în plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiunii „2016”; în partea de jos - inscripţia „100 LEI” și urmând circumferinţa monedei, cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”, iar reversul prezintă: în plan central – efigia lui Dimitrie Cantemir și o carte deschisă; în partea de sus – inscripția ”Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae 300 de ani”; și urmând circumferința monedei, este gravată o pană și inscripția „1716 • Dimitrie Cantemir • DESCRIEREA MOLDOVEI”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală - 100 lei; data emiterii – 30 decembrie 2016; seria – Evenimente istorice; calitatea - proof; metalul - argint; puritatea – 99,9%; greutatea – 31,1 grame; diametrul - 370 milimetri, forma – rotundă; cantul – zimțat și tirajul – 250 de exemplare.

Dimitrie Cantemir (născut 26 octombrie 1673 şi decedat 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1639 şi 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic şi scriitor moldovean. S-a născut într-o familie nobilă, în localitatea Silişteni, comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui. Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk, în Rusia, la 2/13 aprilie 1711 un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă şi precizând integritatea graniţelor şi faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. După numai un an de domnie (1710-1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creştinii au fost înfrânţi de turci la Stănileşti, pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei şi Franţei la Înalta Poartă) şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei şi a lucrat în sistem Mercator. Colecţia sa de hărţi, scrise în limba latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, susţinând latinitatea limbii şi a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că limba româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referinţă fundamentală pentru corifeii Şcolii Ardelene. A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în anul 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umanişti ai Europei. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 şi a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, repatriate graţie lui Nicolae Iorga, în anul 1935.

Descriptio Moldaviae (sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în română Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei) este una dintre cele mai importante opere ale lui Dimitrie Cantemir, scrisă în limba latină între anii 1714 și 1716, pe când fostul domn al Moldovei trăia în Rusia. Cartea, un document de primă mână asupra istoriei românilor, a fost scrisă de Cantemir la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri pertinente și complete de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică ale Moldovei. Descriptio Moldaviae cuprinde trei părți: Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă cunoscută a Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului. În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări. În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești, "după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavonești".

3. În data de 30 decembrie 2016 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care marchează existența de 180 de ani a Catedralei “Nașterea Domnului” din Chișinău. Aversul monedei prezintă: în plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiunii „2016”; în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei, cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”, iar reversul prezintă: în plan central – imaginea Catedralei „Naşterea Domnului” din Chişinău și urmând circumferinţa monedei, cu majuscule, este gravată inscripţia „180 DE ANI CATEDRALA „NAȘTEREA DOMNULUI” DIN CHIȘINĂU”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală - 50 lei; data emiterii – 30 decembrie 2016; seria – Lăcașuri sfinte; calitatea - proof; metalul - argint; puritatea – 99,9%; greutatea – 16,5 grame; diametrul - 30 milimetri, forma – rotundă; cantul – zimțat și tirajul – 250 de exemplare.

Catedrala Nașterea Domnului din Chișinău a fost ridicată în anul 1836 după proiectul arhitectului Avraam Melnikov. Este construită din piatră și cărămidă, cu trei altare: unul principal (cu hramul Nașterea Domnului) și două laterale (cel din dreapta cu hramul Sfântul Mucenic Nichita și cel din stânga cu hramul Sfântul Ioan cel Nou, care ulterior au fost consacrate sfântului Alexandru Nevski și sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Catedrala are o compoziție simetrică. Ansamblul catedralei este alcătuit din biserică și clopotniță. Catedrala Nașterea Domnului este amplasată în apropierea pieței Marii Adunări Naționale. Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană pe data de 8 octombrie 1939. Astăzi cele două altare laterale sunt închinate binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Adormii Maicii Domnului, sărbătoare la care orașul Chișinău își aniversează hramul în data de 14 octombrie. Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima (1821–1844). Ansamblul catedralei este alcătuit din: biserică sau catedrala propriu-zisă, o clopotniță cu patru niveluri și de Porțile Sfinte. Lucrările edilitare scot în evidență preocuparea pentru crearea centrului urban, iar un rol deosebit în compoziția sa arhitectural-spațială trebuia să-l joace catedrala orașului. În planul din 1817, în centrul orașului era deja indicată amplasarea catedralei, cu un plan cruciform. Arhitectura catedralei este în stil neoclasic târziu, numit și empir, cu folosirea pentru coloane a formelor elene antice. A fost construită în stil eclectic, o combinare a planului bizantin cruce greacă înscrisă cu principiile renascentiste de tip central. Are o compoziție simetrică, în plan reprezentînd un pătrat cu latura de 27 metri prin alipirea la corpul cubic a patru porticuri a câte șase coloane dorice, fiind obținut un plan cruciform, cu fațadele soluționate identic. Cupola, surmontată de un tambur cilindric, este susținută de patru piloni pătrați în secțiune, care preiau greutatea prin intermediul a patru arce dublouri și a patru pendantivi. Învelitoarea cupolei parabolice, cu coastele radiare, era din tablă de fier. Prin tamburul larg, de 13 metri lărgime, cu 12 ferestre, interiorul este inundat de lumină. Suprafețele interioare ale pereților și bolților au fost pictate cu subiecte biblice și evanghelice. Părțile tencuite sugerau impresia dalelor din marmură. Catedrala a suferit în timpul celui de al doilea război mondial, turla și cupola, interioarele fiind reconstruite cu abateri de la formele inițiale. Clopotnița a fost construită concomitent cu catedrala, amplasată la 40 metri distanță de ea, simetric cu catedrala și față de centrul geometric al cartierului catedralei. Are patru niveluri, trei prismatice, cu latura în retragere succesivă, iar al patrulea sub forma unui foișor circular în plan, pentru camera clopotelor, acoperit cu o cupolă. La primul nivel se afla o capelă, intrarea în care avea loc printr-un portic cu două coloane, amplasat în latura sudică. Porticuri identice împodobeau fiecare fațadă a clopotniței, realizându-se o repetare, la o scară micșorată a compoziției catedralei, armonizând cu aceasta și prin forma cupolelor. A fost demolată în anii ’60 ai secolului al XX-lea și reconstruită în 1998 după imaginile de epocă. Pentru cel mai mare clopot, ferestrele camerei clopotelor s-au dovedit a fi prea mici. Pentru a găzdui clopotul mare s-a luat decizia de a fi construită o clopotniță specială, autorul acesteia fiind arhitectul Luca Zaușkevici, în care a fost comasată funcția de clopotniță cu cea a porții de intrare. Clopotnița-poartă a obținut forma Arcului de triumf, amplasat la intrarea pe teritoriul scuarului catedralei din direcția Mitropoliei (distrusă în anii războiului). Este o construcție în spiritul stilului empire, particularitatea arcului din Chișinău rezidă în soluționarea trecerii în patru direcții, obținând patru fațade identice, cu patru piloni. În plan este pătrată, cu pilonii de la colțuri împodobiți pe două fațade exterioare cu câte o pereche de coloane corintice. Partea superioară este un atic, care se sprijină pe acești patru piloni, care corespunde camerei clopotelor, unde atârnă clopotul greu de 400 puduri.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL MUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Distincția ALAE

In honorem excelentiae

Consiliul Județean Mureș - Consiliul Județean Mureș

Distincţia „ALAE”, în limba latină “Aripi”, este cea mai importantă distincţie acordată de Consiliul Judeţean Mureş. Ea se poate acorda cetăţenilor români sau cetăţenilor străini, în timpul vieţii acestora, ca o recunoaştere şi recompensă morală a serviciilor aduse comunităţii judeţului Mureş. Distincția ALAE se acordă personalităților pentru curajul de a izbândi, puterea de a inspira și excelența în domeniul de activitate. Se consideră servicii aduse judeţului Mureş:

contribuţii deosebite la dezvoltarea vieţii economice şi sociale a judeţului Mureş;
merite deosebite în domeniul ştiinţei, artei, culturii şi sportului;
contribuţii majore la dezvoltarea şi promovarea relaţiilor în plan naţional şi internaţional a judeţului Mureş;
contribuție la dezvoltarea domeniului în care activează;
recunoaștere pe plan local/național/internațional;
consolidarea identității mureșene în plan național/internațional;
perseverență și profesionalism în promovarea județului Mureș.

Nominalizările pentru acordarea distincţiei se pot face de către:

Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş;
Membrii Consiliului Judeţean Mureş;
Comisiile pe domenii de specialitate ale Consiliului Judeţean Mureş.

Acordarea distincţiei ALAE se va face de către Preşedintele Consiliul Județean Mureș într-un cadru festiv, de regulă cu ocazia ZILEI EUROPEI - 9 mai; Medalia este confecționată din bronz, este rotundă, având diametrul de 8 centimetri și grosimea de 0,5-0,7 milimetri. Pe medalia este reprezentată sigla ALAE (o aripă) și logo-ul “In Honorem excelentiae”.

Insigna- I.P.L. Reghin

(Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului)

Întreprinderea de prelucrare a lemnului (I.P.L.) din Reghin a fost înfiinţată în anul 1966 și aici se produceau următoarele instrumente muzicale : viori, viole, violoncele, contrabasuri, chitare, mandoline, ţambale, xilofoane şi altele. Principala materie primă pentru aceste instrumente muzicale era cheresteaua de rezonanţă, realizată în principal din răşinoase, capabile să ofere caracteristicile speciale cerute de un instrument muzical. Cantitativ vorbind, la patru ani de la începerea producţiei, la Reghin se realizau 51000 de instrumente muzicale din 77 de tipuri, iar în anul 1978 și mai multe - 86 de tipuri de instrumente muzicale totalizând 72500 de unităţi.Dintre acestea, 45% mergeau la export. Completând imaginea diversităţii de produse realizate la Reghin amintim celelalte tipuri de produse realizate cu exemple: ambarcaţiuni (caiace, canoe, schifuri, veliere, iole, luntre, bărci de agrement, biciclete de apă, ambarcaţiuni cu motor), articole sportive (schi, săniuţe, aparate de gimnastică, rachete de tenis), dar şi produse banale (dar nu mai puţin importante) precum cheresteaua şi plăcile aglomerate.

Prin produsele speciale realizate Întreprinderea de prelucrare a lemnului din Reghin şi-a asigurat un loc aparte în istoria industriei româneşti.

Reghin, mai demult Reghinul Săsesc, (în limba germană Sächsisch-Regen, în limba maghiară Szászrégen, Nagyrégen) este un municipiul din județul Mureș, România, ce include și localitățile Apalina și Iernușeni și numără în total 33281 de locuitori, din care: români – 62,56%, maghiari – 27,79%, romi – 6,21% și restul – altă etnie sau necunoscută. Din punct de vedere confesional populația orașului are următoarea structură: ortodocși – 59,3%, reformați – 16,98%, romano catolici – 7,92%, greco catolici – 5,14%, adventiști de ziua a șaptea – 1,96% și restul – altă religie sau nedeclarată. Prima atestare documentară a orașului parvine din anul 1228 (în diploma regelui maghiar Andrei al II-lea se amintește numele localității “Regun”). Principalele monumente istorice ale orașului sunt: Biserica Evanghelică-Luterană (adresa: str. Călărașilor 1, datată – anul 1330) și Biserica de lemn cu hramul Sfântul Nicolae. Sus am postat o poză reprezentând Primăria Reghin.

Insigna - Electro - Mureș

Societatea Electro-Mureș din Târgul Mureș s-a înfiinţat in 1949 ca urmare a transformării cooperativei “Ciocanul”. Societatea se întinde pe o suprafaţă de circa 18500 metri pătraţi (din care 13400 acoperiţi) şi are un total de 140 persoane. Activitatea principală este aceea de fabricarea aparatelor electrocasnice mici, radiatoarelor cu ulei, convectoarelor electrice şi matriţelor. În anul 1998 a fost achiziționată de către compania italiană Tri.O.M.Spa din Cambiano. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al Societății "Electro Mureș".

Insigna pionierească - Forum '88 - Mureș

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În anul 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor."

Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier".

În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”. Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Liceul romano catolic din Târgu Mureș

Liceul Teologic Romano-Catolic "II. Rákóczi Ferenc", în limba maghiară - II. Rákóczi Ferenc Római Katolikus Teológiai Líceum, este o unitate de învățământ din Târgu Mureș. Inițial a fost o școală elementară fondată de către iezuiți în anul 1702. În anul 1708 școala a devenit liceu, iar în anul 1732 s-a mutat în “Casa cu Arcade” unde a funcționat aproape două secole. În anul 1905 liceul a fost mutat pe Strada Mihai Viteazu, nr. 17 unde este și astăzi. Această clădire este opera arhitectului Albert Kalman Korossy și ea s-a ridicat între anii 1903 – 1905. După naționalizarea din anul 1948, la această adresă au funcționat Liceul de fete, apoi, din 1959, Liceul Unirea. În anul 2000 Liceul Unirea a obținut titulatura de unitate școlară reprezentativă și a primit denumirea de colegiu. În anul 2005 Guvernul României a restituit clădirea către Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ceea ce a stârnit nemulțumirea primarului în exercițiu, care a atacat în contencios administrativ decizia de retrocedare. Instanțele de judecată au dat câștig de cauză proprietarului. În anul 2009 același primar s-a plâns că Arhiepiscopia Romano-Catolică investește prea puțin în clădire și că prin aceasta pune în pericol viața elevilor. Arhiepiscopia a replicat că paragina în care se află liceul nu i se datorează ei, ci posesorilor de până atunci. Inspectoratul școlar al județului Mureș a afirmat că nu se pune problema efectuării unor investiții în repararea sau modernizarea imobilului, deoarece nu poate investi fonduri pentru întreținerea și repararea unor imobile retrocedate.

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România.

Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș și drapelul orașului, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice și istorice inconfundabile târg-mureșene, din vremuri diferite.

Biserica evanghelică

Biserica reformată

Casa Banyai - Piața Trandafirilor

Casa Vlad Dracul

Cetatea medievală

Gara

Cazarma Ferencz Jozsef

Piața centrală

Fabrica de zahăr

Orfelinatul, azi Liceul romano catolic

Statuia generalului Bem

Palatul episcopal

Palatul culturii

Prefectura

Primăria

Sinagoga

Catedrala episcopală ortodoxă

Județul Mureș este situat în centrul Podișului Transilvania din România. El are o suprafață de 6714 kilometri pătrați, numără aproximativ 581000 de locuitori și are reședința în municipiul Târgu Mureș. Numele județului provine de la râul Mureș care îl străbate de la N-E spre S-V. Din punct de vedere administrativ județul este compus din 4 municipii - Târgu Mureș, Sighișoara, Reghin și Târnăveni, 7 orașe - Iernut, Luduș, Sărmașu, Miercurea Nirajului, Sovata, Sângeorgiu de Pădure și Ungheni precum și 89 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală precum și harta județului Mureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente istorice și arhitectonice reprezentative pentru județ, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.