Epaminonda's Blog.....: ALFARA DEL PATRIARCA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea spaniolă ALFARA DEL

PATRIARCA, regiunea VALENCIA, comunitatea autonomă

VALENCIA, o monedă de carton și o insignă locale.

Biserica

Casa Sirena

Piața mare - Palatul Cruilles

Conventul

Insignă locală

Monedă locală de carton

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN OM ÎNȚELEPT

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ciocoii vechi și noi 1862

Filimon Nicolae 1879 - 1865

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 2020 la Monetăria Statului și marchează trecerea a „200 de ani de la nașterea lui Nicolae Filimon”.

Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție:

Una de argint, puritate – 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 50 milimetri, greutatea – 85 de grame, calitatea – patinată, tiraj – 40 exemplare și prețul unitar de achiziție inclusiv TVA – 647 lei.
Alta de aliaj cupru, forma – rotundă, diametrul – 50 milimetri, calitatea – patinată, tiraj – 60 exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 183 lei.

Nicolae Filimon (născut 6 septembrie 1819 la București și decedat 19 martie 1865 tot la București) a fost un prozator român, faimos pentru că l-a creat pe Dinu Păturică, eroul primului roman realist românesc, un arivist din stirpea lui Julien Sorel.De asemenea, autor de nuvele romantice și realist-satirice și primul critic muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, și prin Occident, Ungaria, Austria și Italia. A fost inițiat în francmasonerie pe când se afla la studii în Franța. A murit răpus de ftizie și este înmormântat la Cimitirul Bellu. Cea mai importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi și noi, apărută în anul 1863. Romanul este o frescă a societății românești la începutul secolului al XIX-lea. Nicolae Filimon a rămas înscris în istoria literaturii române prin cea mai importantă operă a sa, romanul ”Ciocoii vechi și noi”, o compoziție literară care zugrăvește tabloul complet al societății românești de la începutul secolului al XIX-lea. Primul roman realist din literatura română dăinuie prin tablouri de epocă captivante chiar dacă personajele sunt prezentate în linii generale. Marele scriitor a reușit să alcătuiască ,,un soi de manual al perfectului arivist“ (Nicolae Manolescu), devenit un punct de reper în literatura română, în dezvoltarea romanului social.

Insigna - C.C.I. (Comandamentul Comunicațiilor și Informaticii)

Prin Decretul nr. 3818 din 31.12.1942 se consfinţeşte data de 1 iulie 1942 ca dată de înfiinţare a Comandamnetului transmisiunilor Armatei române. Același decret stabileşte locul şi rolul Comandamentului Transmisiunilor: este organ de direcţie, supraveghere şi control pentru pregătirea de război a unităţilor de transmisiuni ale Armatei de Uscat, Aer şi Marină; este direct subordonat Direcţiei Superioare şi Comandamentului Geniului, are în subordine , din toate punctele de vedere, Centrul de Instrucţie, Şcolile de ofiţeri şi subofiţeri şi toate unităţile de transmisiuni ale Armatei de Uscat, iar din punct de vedere al pregătirii tehnice, şi unităţile de transmisiuni ale Aeronauticii şi Marinei. Prin Decizia ministerială nr. 2067 din 30.07.1943 Comandamentul Transmisiunilor trece, din punct de vedere operativ (organizare, mobilizare, instrucţie), în subordinea directă a Marelui Stat Major, depinzând în continuare, din celelalte puncte de vedere (administrativ), de Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat, prin Direcţia Superioară şi Comandamentul Geniului.

Prin Instrucțiunile speciale ale Marelui Stat Majos nr. 56500 din 24.07.1945 se desfiinţează Comandamentul Transmisiunilor şi se înfiinţează Direcția transmisiunilor, în cadrul Inspectoratului Geniului. Prin Ordinul Marelui Stat Major, Secția I, nr. 51900 din data de 08.07.1946, începând cu data de 15 iulie 1946 ia fiinţă Brigada de transmisiuni "direct subordonată Inspectoratului General al Geniului şi are în subordine directă cele trei Regimente de Transmisiuni rămase în fiinţă (Regimentele 1, 2 şi 3 Transmisiuni)”.Prin Ordinul Ministrului de război – Subsecretariatul de stat – Secretariatul general, nr. 12655 din 11.07.1946 "Direcţia Transmisiunilor își încetează activitatea începând cu ziua de 16 iulie 1946”. Cu Ordinul Marelui Stat Major nr. 45107 din 02.02.1949 cu începere de la 1 februarie 1949 Brigada de Transmisiuni se transformă în Comandamnetul transmisiunilor armatei. Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 317168 din 15.06.1951 se schimbă denumirea Comandamentului Transmisiunilor Armatei în Comandamentul trupelor de transmisiuni. Prin Oordinul Marelui Stat Major nr. B. 3/2395 din 24.09.1990 se schimbă denumirea Comandamentului Trupelor de Transmisiuni în Inspectoratul transmisiunilor. Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. S/B3/253 din 29.01.1991 se schimbă denumirea Inspectoratului Transmisiunilor în Inspectoratul general al transmisiunilor. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. O.G.19 din 21.07.1993 se constituie Comandamnetul transmisiunilor, informaticii și electronicii, prin contopirea Inspectoratului General al Transmisiunilor cu Direcţia Informatică şi Automatizarea Conducerii Trupelor şi Secţia Luptă Radioelectronică, ambele din structura Marelui Stat Major. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.30 din 02.05.1997 se constituie
Comandamentul transmisiuinilor prin reorganizarea Comandamentului Transmisiunilor, Informaticii şi Electronicii şi înfiinţarea, la 30.04.1997, a Direcției comunicații și informatică din Statul major general (J 6), conform H.G. nr. 110 din 14.04 1997. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.S.28 din 20.02.2006 se schimbă denumirea Comandamentului Transmisiunilor în Comandamentul comunicațiilor și Informaticii în cadrul procesului de transformare şi operaţionalizare a armatei. Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii (index – U.M.02415 București) conduce unităţile militare subordonate pentru realizarea, exploatarea şi mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatic necesar armatei române la nivel strategic. Este structura de nivel strategic pe linie de comunicaţii şi informatică a SMG, subordonată acestuia şi coordonată de locţiitorul şefului SMG. Are în subordine unităţile de comunicaţii şi informatică destinate realizării şi exploatării RMNC la nivelul strategic al conducerii operaţionale şi administrative a Armatei României. Misiunile sale sunt; Instalează, exploatează şi asigură mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatică, necesar conducerii, cooperării şi înştiinţării armatei la nivel strategic, la pace, în situaţii de criză şi la război, pe teritoriul naţional şi în teatrele de operaţii; Asigură realizarea infrastructurii CIS a CNMC, managementul, operarea şi mentenanţa RMNC, precum şi interconectarea acesteia cu NGCS în punctele şi prin procedurile puse de acord cu NATO; Asigură instalarea, utilizarea şi mentenanţa platformelor tehnice ale P.C. din RNI-PCS conform planurilor DCI/SMG; Asigură managementul sistemelor criptografice şi materialele necesare realizării legăturilor criptate la nivelul SMG şi al structurilor subordonate; Planifică şi conduce acţiunile unităţilor subordonate pentru îndeplinirea misiunilor ordonate; Asigură preluarea, integrarea în sistemele proprii şi utilizarea resurselor şi serviciilor operatorilor naţionali (publici) precum şi ale altor operatori ai sistemelor de comunicaţii şi informatică ce acţionează pe teritoriul naţional, potrivit legii; Participă la realizarea şi exploatarea sistemului de comunicaţii şi informatică integrat al Ministerului Aparării, prin implementarea graduală a arhitecturii tehnice şi informatice a sistemelor C4I2SR; Creează şi gestionează rezervele operative şi strategice de tehnică şi materiale de comunicaţii şi informatică ale armatei; Asigură implementarea standardelor militare ratificate, a doctrinelor, manualelor şi documentelor specifice domeniului. Participă la întocmirea (elaborarea) şi execuţia planurilor de înzestrare/achiziţii în domeniul comunicaţiilor şi informaticii în cadrul Programului major "Statul Major General Conducere Strategică". Deasupra am postat logo-ul și fanionul iar dedesubt steagul de identificare al Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii (fost Comandamentul transmisiunilor). Constant, de-a lungul timpului, misiunea principală a comandamentului a rămas în esenţă aceeaşi: de a asigura suportul de comunicaţii şi informatică pentru conducerea activităţilor militare la nivel strategic pe timp de pace, criză şi război; numai coordonatele acestei misiuni au suferit modificările impuse de realităţile timpului şi bineînţeles modalităţile de îndeplinire a acesteia. Evoluţia continuă a realizărilor în domeniul comunicaţiilor şi-a pus amprenta an de an pe modul de acţiune al unităţilor subordonate pentru îndeplinirea sarcinilor, dar şi a concepţiilor elaborate la nivelul comandamentului. Începând cu anul 1997, odată cu înfiinţarea Direcţiei Comunicaţii şi Informatică în cadrul Statului Major General, competenţele, atribuţiile şi răspunderile Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii au suferit ultimele transformări majore ce au condus la actualul loc şi rol, şi anume acela de a realiza, exploata şi asigura stabilitatea Reţelei Militare Naţionale de Comunicaţii (RMNC) la nivelul conducerii strategice, utilizând eficient efortul unităţilor subordonate. Forţele şi mijloacele actuale ale Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii sunt formate din resursele celor zece unităţi subordonate, grupate după misiuni astfel: două unităţi de nivel regiment, una din ele dotată cu mijloace semistaţionare, iar cealaltă cu componente mobile pentru deservirea centrelor de comunicaţii şi informatică ale P.C. strategice la pace, criză şi război; centrul de pregătire pentru comunicaţii şi informatică; o unitate de tip batalion dotată cu componente mobile pentru misiuni de sprijin de comunicaţii şi informatică în teatrele de operaţii sau pe teritoriul naţional la pace, criză şi război; patru unităţi de tip batalion pentru exploatarea centrelor de comunicaţii cu management local, regional şi general din compunerea RTP, situate în zona de responsabilitate şi a centrelor de comunicaţii şi informatică ale unor PC în situaţii de criză şi război; un batalion de instrucţie pentru comunicaţii şi informatică; o unitate de mentenanţă şi depozitare. Conceptele de război bazat pe reţea NCW (Network Centric War) şi NNEC (NATO Network Enabled Capability) au pus în faţa Comandamentului Comunicaţilor şi Informaticii provocări deosebite pe linia execuţiei unor proiecte menite să implementeze treptat aceste abordări ale războiului modern. Realizarea sistemelor C4I2 SR în aceste condiţii înseamnă de fapt noi sisteme, echipamente şi servicii asigurate cu forţe proprii sau achiziţionate, cu cerinţe ce se schimbă de la o zi la alta în ritmul în care comunicaţiile şi tehnologia informaticii progresează. Pentru comandament, în această etapă, obiectivul principal îl constituie dezvoltarea permanentă a Reţelei de Transmisiuni Permanente (RTP) din RMNC, astfel încât facilităţile şi locaţiile oferite de aceasta să răspundă în permanenţă cerinţelor operaţionale. În acest sens, suntem preocupaţi de mutarea efortului activităţilor de la "asigurarea de sisteme sau reţele” la asigurarea de servicii integrate cu un accent deosebit pus pe: comunicaţiile în clar şi criptate de voce şi date, comunicaţiile multimedia-video criptate, transferul de imagine ş.a. Îndeplinirea rolului deosebit al Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii în cadrul sistemului de comandă şi control al Armatei României, reliefat de atributul de principal realizator al subsistemului de comunicaţii şi informatică, nu poate fi îndeplinit decât aliniindu-ne la efortul general prin implementarea principiilor amplificării conectivităţii, amplificării benzii, asigurării şi amplificării accesului, asigurării şi amplificării securităţii şi al managementului centralizat şi integrat al resurselor CIS.

Suntem deja puternic angrenaţi în implementarea conceptelor bazate pe soluţii tehnologice moderne: legături de date tactice (DTDL, Link 22, MIDS/JTIDS ş.a.), integrarea senzorilor (ISTAR), implementarea sistemelor de monitorizare a poziţiei forţelor (FFT), noi generaţii de sisteme de identificare, navigaţie şi sincronizare pentru platformele tactice dar şi fuziunea datelor la nivel operativ şi strategic. Comandamentul este puternic implicat în realizarea şi gestionarea principalelor elemente specifice ale domeniului comunicaţii şi informatică ale programului major de achiziţii "Statul Major General/Conducere Strategică”, aflat în responsabilitatea Statului Major General. Câteva componente ale acestuia, ce trebuie amintite ca fiind pe agenda zilei, sunt următoarele: extinderea sistemului CRONOS, echiparea cu mijloace de comunicaţii moderne a punctelor de comandă strategice, executarea lucrărilor de telecomunicaţii în locaţii fixe, achiziţia de fluxuri satelitare şi prin fibră optică, instalarea de terminale satelitare în diferite locaţii, modernizarea centrelor de management general, regional şi local ale RTP/RMNC, instalarea criptoarelor în toate locaţiile RMNC, dezvoltarea şi upgradarea Reţelei Radio Operative de Nivel Strategic (RRONS), dezvoltarea sistemului de videoteleconferinţă în locaţii fixe şi prin centre desfăşurabile (mobile), asigurarea de staţii de lucru securizate pentru reţelele de calculatoare, asigurarea softului de comunicaţii pentru principalele aplicaţii informatice în funcţiune (INTRAMAN, SCCAN, ASOC, CISANBC, SISAM etc), asigurarea de terminale criptate de voce tip DELTA, asigurarea MCID pentru utilizatorii de la categoriile de forţe şi celelalte comandamente, implementarea sistemului TETRA DIMETRA şi altele. Deasupra am postat logo-ul, fanionul și steagul de identificare al Comandamentului comunicațiilor și informaticii.

MS Regele Carol II al României (Majestatea sa)

Premiul II - Ministerul Educației Naționale

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen

(născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale, regina Maria.

Placheta - Camping Aut. 2 class 1975 (fotbal)

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”, contrar informației înscrie pe insigna de mai sus. Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul “fotbal” nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii. Eu am postat deasupra o poză memorabilă pentru istoria fotbalului arădean, din anul 1970, cu echipa fanion a orașului - U.T.A. - înainte de fluierul de început al meciului cu echipa Feyenoord Roterdam din Olanda, pe care de fapt a eliminat-o din competiția Cupa campionilor europeni, cu scorurile de 0 -0 acasă și 1 - 1 în deplasare. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sus am postat o poză cu tineri fotbaliști arădeni care bat la porțile afirmării. Prezint mai jos câteva dintre regulile jocului de fotbal:

Jocul se practică pe un teren orizontal și dreptunghiular prevăzut cu iarbă naturală sau artificială. Terenul trebuia să măsoare pe lungime 90 – 120 metri și pe lățime 45 – 90 metri. Terenul de joc este marcat cu linii de culoare albă cu o lățime de cel mult 12 cm. și este este împărțit în două jumatăți prin linia mediană, iar la mijlocul liniei mediane se află punctul de la centru terenului, iar în jurul acestui punct, se află un cerc cu raza de 9,15 m.
Porțile se află fixate la mijlocul fiecărei linii de poartă. Porțile sunt alcătuite din doi stâlpi verticali, montați la distanță egală de la colțurile terenului de joc și sunt uniți la partea superioară printr-o bară transversală. Distanța interioară dintre cei doi stâlpi este de 7,32 m, iar partea inferioară a barei transversale se află la 2,44 m, de la suprafața terenului de joc. În general, în spatele porților sunt montate plase fixate de stâlpi, bara transversală și ancorate în suprafața din spatele porții. Plasa se montează în așa fel încât să nu deranjeze portarul și să nu lase mingea să treacă prin ea.
La fiecare capăt al terenului de joc, în fața porții, se află o suprafață de formă rectangulară, denumită „suprafața de poartă” sau „careul mic”. Lungimea suprafeței de poartă este de 18,32 m, stabilită prin distanța dintre barele porții de 7,32 m și 5,5 m de la interiorul fiecărei bare a porții spre colțul terenului de joc pe linia de poartă și are o lățime de 5,5 m, trasată perpendicular pe linia de poartă.
În exteriorul careului mic se află o altă suprafață dreptunghiulară de dimensiuni mai mari denumită „suprafața de pedeapsă” sau „careul mare”. Lungimea suprafeței de pedeapsă este de 40,32 m, stabilită prin distanța dintre barele porții de 7,32 m și 16,5 m de la interiorul fiecărei bare a porții spre colțul terenului de joc pe linia de poartă și are o lățime de 16,5 m, trasată perpendicular pe linia de poartă. În interiorul suprafeței de pedeapsă, se află marcat punctul loviturii de pedeapsă, la 11 m de la mijlocul liniei de poartă. În exteriorul fiecărei suprafețe de pedeapsă este marcat un arc de cerc care are raza de 9,15 m din punctul loviturii de pedeapsă.
Mingea trebuie să fie o sferă umflată cu aer cu o circumferință de 60–70 cm, o greutate de 248-348 de grame, umflată la o presiune de 60-110 kPa, și acoperită cu piele sau alt material asemănător.
Fiecare echipă este alcătuită din maximum 11 jucători (excluzând rezervele), dintre care unul trebuie să fie portarul. Regulile spun că minimul de jucători acceptat într-o echipă este de 7.
Echipamentul de fotbal este format din tricou, șort, jambiere, apărători și ghete cu crampoane. Tricourile sunt inscripționate de obicei cu sigla echipei și a sponsorului, iar pe spate cu numele și numărul jucătorului. Portarul și arbitrul trebuie să poarte un echipament de culori diferite pentru a putea fi distinși de ceilalți jucători. În componența echipamentului portarului intră și mănușile.
Jocul este condus de un arbitru. Arbitrul are autoritate deplină pentru a pune în aplicare Legile Jocului, în concordanță cu meciul la care a fost numit. Deciziile arbitrului cu privire la faptele legate de joc sunt definitive. Arbitrul este ajutat de 2 arbitri asistenți (popular denumiți tușieri). În jocurile disputate la cel mai înalt nivel există și un al patrulea oficial. Acesta îl poate înlocui pe arbitru în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de a mai conduce meciul.
Arbitrii asistenți au obligația de a semnaliza: ieșirea mingii în întregime de pe suprafața de joc, echipa căreia îi revine aruncarea de la margine, cornerul (sau repunerea în joc din careul de 6 metri). oprirea jocului atunci când un jucător se află în poziție de ofside, să anunțe arbitrul principal cu privire la schimbări și comportamentele nesportive sau incidentele care au loc în afara câmpului vizual al arbitrului.
Un meci obișnuit de fotbal este alcătuit din 2 perioade de timp (reprize) de câte 45 de minute fiecare. Pauza dintre ele este, de obicei, de 15 minute.
Mingea este considerată afară din joc când depășește conturul terenului cu toată circumferința.
Golul reprezintă un punct în favoarea unei echipei marcat de un sportiv care a reușit să intoducă mingea jocului în poarta adversă. În majoritatea sporturilor golul este singura metodă de a înscrie, iar învingătoare este declarată echipa cu cele mai multe goluri. Un caz aparte al golului este autogolul care are loc atunci când un jucător își înscrie un gol în propria poartă.
Ofsaidul sau poziția afară din joc, este un termen din fotbal care desemnează o poziție neregulamentară de joc în terenul advers, constând în depășirea fără minge a ultimului jucător din echipa adversă, de către un fotbalist care, când este pus în posesia mingii, se găsește mai aproape de linia porții decât oricare din jucătorii din formația opusă, cu excepția a cel mult unuia singur.
Faultul se produce în momentul în care un jucător comite o faptă nesportivă citată de Regulamentul de fotbal, în timp ce mingea se află în joc. Faptele mai grave, cum sunt hențul (jucarea mingii cu mâna), tragerea unui adversar, împingerea unui adversar etc., se pedepsesc cu lovitură liberă directă sau lovitură de la 11 metri (dacă "infracțiunea" se produce în careul de 16 metri). Celelalte se pedepsesc cu lovitură liberă indirectă.
Comportamentul nesportiv poate apărea oricând, atât la jucătorii aflați pe gazon, cât și la rezerve. Faptele ce conduc la un astfel de comportament sunt considerate a fi împotriva spiritului jocului și se pedepsesc cu cartonas galben sau roșu.
În ultimul timp, în fotbalul profesionist a apărut o nouă problemă: simularea. Aceasta constă în căderea unui jucător cu scopul de a obține o lovitură liberă (eventual un penalty), chiar dacă nu a existat în prealabil contact între el și jucătorul advers (presupus că l-ar fi faultat). Fiind un gest greu de sesizat de arbitrii, simularea este acum considerată "gest nesportiv" și este sancționată cu cartonaș galben.
Avantajul presupune ca arbitrul să permită continuarea jocului (să nu-l oprească) chiar dacă la un moment dat se produce o "infracțiune" împotriva unei echipe. Acest lucru se întâmplă doar dacă acea echipă poate beneficia de nesancționarea greșelii adversarului. Dacă nu se profită de avantajul lăsat, arbitrul poate reveni asupra deciziei și poate întoarce faza la momentul inițial, acordând lovitură liberă. Timpul scurs între acordarea avantajului și revenirea la faza premergătoare nu poate depăși 4-5 secunde.
Penaltiul (denumit la fotbal și lovitură de la 11 metri) este o lovitură de pedeapsă acordată în fotbal pentru faulturi făcute de jucători în apropierea porții.
Aruncarea de la margine este o metodă de repunere a mingii în joc când aceasta a ieșit din suprafața terenului pe laterale.
Lovitura de poartă reprezintă lovitura de repunere a mingii în joc, din propria suprafață de protecție a portarului.
Lovitura de colț, uzual numită și corner, se acordă atunci când mingea iese din teren, după linia porții fiind atinsă de un membru al echipei aflată în apărare. Aceasta se execută din colțul terenului, din partea în care mingea a părăsit terenul.

Set 2 insigne - C.N.C. - S.M.R. - România

(Compania Națională a Cărbunelui - Sindicatul Minier din România )

Compania Naționala a Cărbunelui, denumire actuală Societatea Națională a Cărbunelui (S.N.C.) Ploiești este compania națională de extracție a cărbunelui din România. A fost înființată în anul 1957 sub numele Trustul Minier Muntenia, iar până în 1989, a fost reorganizată succesiv, schimbându-și numele în Întreprinderea Minieră, Centrala Cărbunelui și Combinatul Minier. Din anul 1991 până în 1995, a funcționat ca Sucursală Minieră a Regiei Autonome a Lignitului Târgu Jiu. A fost reînființată ca societate autonomă în anul 1995 sub numele Regia Autonomă a Cărbunelui Ploiești, prin desprinderea din Regia Autonomă a Lignitului Târgu Jiu. În anul 1997, a fost reorganizată, primind numele actual Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești ce se află sub autoritatea Ministerului Economie. Obiectul de activitate al societății îl constituie extracția și comercializarea lignitului și cărbunelui brun din perimetrele miniere pentru care s-a obținut licența de exploatare. De asemenea, în câteva unități se comercializează zgură și nisip. Societatea are în componență opt exploatări miniere din opt județe și asigură necesarul de cărbune energetic pentru termocentralele independente din Bacău, Brașov, Oradea, Zalău precum și SE Doicești, deținută de Termoelectrica. Societatea deține o rezervă de 46 milioane cărbune energetic și are o producție anuală de 2 milioane tone.

Sindicatele sunt asociații care contribuie la apărarea drepturilor salariaților și promovarea intereselor profesionale ale acestora. Sindicatul minier din România a constituit în urmă cu ani forma de organizare a sindicalistilor români din minerit, Ca urmare a multelor reorganizări a sindicatelor structura sindicală cu această denumire a fost cooptată într-o mare confederație sindicală. Cele mai reprezentative confederații sindicale recunoscute și la nivelul negocierilor tripartite guvern - sindicate - patronate, prin organismul C.E.S. (Consiliul economic și social) sunt: