Epaminonda's Blog.....: MORTIZZUOLO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea italiană MORTIZZUOLO,

cartier a localităților MIRANDOLA și SAN FELICE SUL

PANARO, provincia MODENA, regiunea EMILIA

ROMAGNA și trimiteri poștale ilustrate din perioade diferite,

precum și o medalie, o acțiune și un medalion locale.

Biserica Mortizzuolo

Castelul Pico - Mirandola

Domul - Mirandola

Palatul Casa de economii - Mirandola

Palatul noii școli elementare - Mirandola

Medalie - Mirandola

Banca Populară - San Felice sul Panaro

Castelul Roca Estense - San Felice sul Panaro

Vila Paviani - San Felice sul Panaro

Gara Viale - San Felice sul Panaro

Strada Umberto I - San Felice sul Panaro

Teatrul comunal - San Felice sul Panaro

Trimiteri poștale - San Felice sul Panaro

Acțiune - Banca populară din San Felice sul Panaro

Breloc - San Felice sul Panaro

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL COVASNA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Al XXXVI-a Expoziție colectivă și

al II-lea congres națională de insignografie 2010 Târgu Secuiesc

Insignografia este știința și pasiunea de a colecționa, studia și arăta și altora diversitatea de insigne realizate, ea deosebindu-se cu totul de medalistică sau numismatică. Insigna este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. Mai jos prezint un scurt istoric al mișcării insignografice din România. La începutul anilor 1950 în ţara noastră existau câteva colecţii remarcabile de insigne, în marea majoritate amestecate însă între cele de monede, medalii sau timbre. Începutul unei colecţii organizate de insigne în România o datorăm lui Dogaru Ioan care încă din 1948 a început să îşi ordoneze piesele după anumite criterii şi tematici. Peste două decenii militarul de carieră Dogaru Ioan are o idee deosebită de a prezenta într-o expoziţie o parte din colecţia sa care acum număra peste 4200 de piese. Şi astfel, la data de 24 martie 1968 este semnat în mod oficial actul de naştere al insignografiei româneşti la Casa Centrală a Armatei, actualmente Cercul Militar Naţional. Expoziţia a întrunit toate elementele specifice unei manifestări de ţinută: invitaţie tipărită, afiş, catalog şi ceea ce a fost cel mai important, insignă proprie.

Insigna - A XII-a expoziție insignografică 2000 Târgu Secuiesc

Evenimentul a fost mediatizat în revistele Magazin, Flacăra şi Viaţa Militară. Un impact mediatic în activitatea insignografică din ţară l-a avut expoziţia itinerantă de insigne realizată de col. Dogaru Ioan, la Casele armatei din Braşov, Iaşi, Bacău, Constanţa, respectiv la Palatul Pionierilor de la Cotroceni. La 7 ani de la expoziţia de insigne din capitală, are loc la Petroşani prima întâlnire pe ţară a colecţionarilor de insigne (2 - 3 august 1975), rod al colaborării a trei colecţionari de marcă din ţară: col. (r) Dogaru Ioan - Bucureşti, Milovan Pavel - Timişoara şi Dula Aurel – Petroşani. Următoarele întâlniri anuale au avut loc la Timişoara, Craiova, Bucureşti- Casa Centrală a Armatei, Petroşani, Arad, Tg. Mureş etc. După 1989, activitatea noastră a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, iar timp de 10 ani toate întâlnirile au avut loc la Petroşani. Trecând peste acest şoc, ne-am reorganizat şi a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii care să degreveze Societatea Numismatică Română de activitatea insignografică care a luat un avânt deosebit în România.

Insigna - Prima expoziție insignografică

1984 - Târgu Secuiesc

Târgu Secuiesc (în maghiară Kézdivásárhely, în germană Szekler Neumarkt) este un municipiu din județul Covasna, România, care include și satul Lunga. În vechime localitatea a fost reședința scaunului istoric secuiesc Kezd. La recensământul din anul 2011 orașul număra 14891 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari – 88,1%, români – 6,99%, romi – 1,51% și restul – necunoscută sau altă etnie. Este al doilea cel mai mare centru urban al județului, după reședința Sfântu Gheorghe. Componența confesională actuală a populației municipiului Târgu Secuiesc astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 5,53%, romano catolici – 69,26%, reformați – 20,145, și restul – nedeclarată sau altă religie. Veche așezare, cu o istorie milenară, aceasta este locuită încă din timpul romanilor, așa cum atestă descoperirile arheologilor de acum mai bine de un veac și jumătate. Este vorba de un adevărat tezaur ce cuprinde pocale de aur, arme și urne funerare. Distrusă de valurile de populații migratoare, pe ruinele vechilor construcții romane, ia naștere o nouă așezare. În epoca medievală localitatea era cunoscută sub numele de Asseculi Oppidum (orașul de lemn), nume care provenea de la materia primă folosită la construcția locuințelor. Mai târziu, era denumit Torjavasara (Târgul Turia), întărind astfel rolul important al târgului care se ține în localitate. Încă din anul 1472, regele maghiar Sigismund ridică localitatea la statutul de oraș regal, sub numele Thoryawasara și îi acordă dreptul de a ține târguri săptămânale. Orașul s-a format în apropiere de drumul ce leagă Brașovul de Moldova, prin Pasul Oituz. Între veacurile al XVI-lea - al XIX-lea, Târgu Secuiesc reprezintă unul dintre cele mai importante centre meșteșugărești și comerciale din Ținutul Secuiesc.Centrul de formă ovală, care a fost și piața orașului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate (în oraș există 72 asemenea "străduțe"). Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, când familiile de meșteșugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces ușor în piață. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în așa fel încât să blocheze accesul din afara pieței. Accesul în centru se face prin patru străzi de la "colțul" pieței. Începând cu deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, casele mici, de lemn, ale meșteșugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate, ale negustorilor. Imaginea panoramică a orașului reflectă centrul mic, îngust, datorat aglomerării caselor. Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:

Biserica Reformată-Calvină cu capacitatea de 100 locuri, ridicată în stil baroc și neoclasic între anii 1770-1782.
Biserica romano-catolică (1722 – piatra de temelie)
Primăria orașului, ridicată în anul 1907 pentru Casa de economii și ajutor.
Muzeul breslelor inaugurat în anul 1972 în vechea clădire a primăriei.
Casa de Cultură Vigadó, construită între anii 1902 – 1904.
Biblioteca Weselényi Miklós înființată pe data de 25 decembrie 1842.
Cartierul Kanta
Clădirea Liceului teoretic Nagy Mozes

Poarta secuiască tradițională este considerată actul fundamental de identitate al secuilor, gravat în lemn. Poarta secuiască se deosebește de poarta maramureșeană prin faptul că are un stil diferit. Simbolul principal sculptat pe poarta secuiască este laleaua, căreia i se adaugă alte motive florale sau geometrice. La înfrumusețarea porților secuiești contribuie și coloristica, deoarece unele dintre ele sunt pictate în culori vii. Poarta are un acoperiș de șindrilă, sub care se pune câteodată porumbar pentru a mări efectul estetic. Înălțimea porții mari este de cel puțin patru metri, pentru ca și căruța încărcată cu fân să poată trece sub ea. Înălțimea porții mici este de aproximativ doi metri și are o structură separată: grindă frontală, contrafișe, portiță în poartă. Porțile mai vechi au fost ornamentate cu motive geometrice, stilizate, mai târziu cu motive vegetale, mai ales cu motive florale. Motive des întâlnite sunt luna și soarele. Grinda frontală este de obicei decorată cu inscripții, de regulă anul construirii, numele gazdei și al soției lui. Uneori sunt încrustat și versuri sau mesaje.Modelele secuiești străvechi precum spiralele, motive vegetale etc. care ornează o poartă secuiască sunt desenate pe lemn cu mâna. După desenare, motivele sunt cioplite. Confecționarea unei porți secuiești de dimensiuni mari durează în jur de 1,5 - 2 luni, dacă lucrează la ea 5 - 7 oameni. Pentru a construi o poartă secuiască, meșterul trebuie sa fie dulgher, tâmplar și sculptor în același timp. Sculptarea unei porți poate să dureze între 16-20 zile, construirea porții de la alegerea materialului până la ridicarea lui se poate face în 6 săptămâni. Ornamentele specifice sunt aplicate manual, respectând atât tradiția, cât și preferințele viitorului proprietar. Sculptura în relief poate să aibă adâncimea între 5–10 mm. După finisare, poarta este impregnată cu ulei de in.

Magazinul universal - Sfântu Gheorghe

Magazinul universal din municipiul Sfântu Gheorghe, denumit “Șugaș”, a fost inaugurat în data de 21 martie 1982, la data respectivă el reprezentând prima investiție comercială din gama magazinelor de suprafață mare, din oraş şi din judeţ, complexul având 9000 metri pătrați și reunind sub această denumire peste 55 de magazine. Construirea magazinului a făcut parte dintr-un concept - din economia planificată centralizată - de dotare a tuturor reședințelor de județ cu magazine universale. Fostul director al Întreprinderii comerciale Covasna – Herman Rosner - spune că pentru realizarea magazinului s-a documentat în 27 magazine din România (cel mai frumos era atunci cel din Baia Mare), Ungaria, Cehoslovacia și din Austria, scopul fiind să realizarea unuia dintre cele mai frumoase magazine universale din țară. Același ins a mai spus: „Foarte mulți locuitori din Brașov, în afară de cei din județul Covasna, veneau la cumpărături la Sfântu Gheorghe la acest magazin. Întreprinderea comercială al cărui director eram a dezvoltat schimburi comerciale cu Ungaria, cu Polonia și Bulgaria, ceea ce făcea ca la acest magazin să se găsească foarte multe mărfuri nealimentare, începând de la mochete din Polonia, realizate sub licenţa franceză, și până la cosmetice şi covoare „persane” din Ungaria, care nu se găseau mai deloc în toată țara, erau numai la noi. Inițial, magazinul nu avea scară rulantă, aceasta fiind montată după 1990, pe baza demersurilor mele cu mulţi ani înainte. Culoarea de bază din magazin era orange. La acea vreme, am plantat nouă tei în zona magazinului, din care mai sunt trei. Teiul de pe latura sud-nord are 35 de ani.”

Palcheta - Chimie sanitară, igiena mediului

Covasna oct. 1987

Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi bunăstare. Totuşi, interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Aceasta face ca utilizarea principiului precauţiei să fie extrem de utilă. Cele mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a apei şi la igienă insuficientă. Se cunosc mult mai puţine despre impacturile substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii. Zgomotul reprezintă o problemă emergentă de sănătate şi de mediu. Schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi degradarea solului pot afecta, de asemenea, sănătatea umană.

Chimia sanitară se ocupă cu efectuarea de analize fizico-chimice şi toxicologice din probe biologice, apă, aer, alimente şi alţi factori de mediu pentru evaluarea obiectivă a conformităţii produselor şi a riscurilor pentru sănătate. Laboratoarele de chimie sanitară intervin şi participă la orice acţiune declarată de urgenţă prin evenimente neaşteptate.

Sfântu Gheorghe (în maghiară Sepsiszentgyörgy, în germană Sankt Georgen) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Covsna, care include și satele Chilieni și Coșeni. Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic. Municipiul Sfântu Gheorghe este situat în depresiunea Brașovului, pe ambele maluri ale râului Olt, la o altitudine de 550 metri, pe comunicația rutieră DN12, dar și magistrala feroviară 400 – Brașov-Miercurea Ciuc. La recensământul din anul 2011 orașul număra 56006 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 21,08%, maghiari – 73,62% și restul - necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Sfântu Gheorghe astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 18,84%, romano catolici – 31,69%, reformați – 35,66%, unitarieni – 5,49%, luterani – 1,2% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalele activități economice ale municipiului se desfășoară în industriile textilă și de confecții, a mobilei, a procesării laptelui și a cărnii, în domeniul comerțului și al serviciilor, precum și în turism. Orașul are două teatre (“Andrei Mureșanu” și “Tamasi Aron”) dar și două muzee (Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Muzeul Național Secuiesc). Municipiul Sfântu Gheorghe are în administrare stațiunea balneoclimatică Șugaș Băi, cunoscută pentru apele minerale carbogazoase și pentru gazele mofetice indicate în bolile cardiace și cele ale aparatului circulator. Principalele atracții turistice ale orașului sunt: Biserica – cetate, datată secolul al XIV-lea, Biserica ortodoxă – 1872, Casa cu Arcade – secolul al XVIII-lea, Biblioteca județeană – 1832, Galeriile de Artă – 1870, Clădirea Muzeului Național Secuiesc, edificiu proiectat de Karoly Kos, Clădirea primăriei – secolul al XVIII-lea, Monumentul ostașului român, realizat de sculptorul Peter Balogh, Bustul lui Aron Gabor, realizat de István Gergely, Bustul lui Nicolae Bălcescu, realizat de Isac Marton, Muzeul Carpaților Răsăriteni și Parcul Elisabeta. Deasupra am postat stema actuală și veche a municipiului Sfântul Gheorghe iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din acest oraș.

Biblioteca județeană

Biserica reformată fortificată

Fabrica de țigarete

Liceul reformat

Galeriile de artă

Muzeul național al Carpaților Răsăriteni

Muzeul Național Secuiesc

Biserica evanghelică reformată

Colegiul Miko Szekely

Prefectura

Teatrul Andrei Mureșan

Covasna (în maghiară Kovászna) este un județ din provincia istorică Transilvania, România. Județul Covasna se află situat în centrul României, în partea internă a Carpaților de Curbură. Situat în partea de sud-est a Transilvaniei, teritoriul acestui județ este legat de spațiul extracarpatic prin pasurile Buzău și Oituz precum și prin mai multe trecători ale Carpaților Răsăriteni. Județul cu suprafața de 3710 kilometri pătrați și populația de aproximativ 206000 locuitori are reședința administrative în Sfântul Gheorghe. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii – Sfântul Gheorghe și Târgu Secuiesc, 3 orașe – Baraolt, Covasna și Întorsura Buzăului precum și un număr de 40 de comune. Populația județului Covasna aparține următoarelor etnii; maghiară -74%, română – 23% și romă – 3% (procente aproximative). Deasupra am postat stema și harta județului Covasna și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din acest județ dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.