Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FINLANDEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Kaarlo Juho Ståhlberg. Pe aversul monedei este reprezentată stilizat o carte deschisă pe care sunt desenate profilurile câtorva case de locuit și inscripțiile: FINLAND și SUOMI (numele țării în limbile engleză și finlandeză), 5 EURO (valoarea monedei) și 2016 (anul emiterii monedei). Pe reversul monedei, circular pe marginea monedei, între două cercuri continue, este aplicată inscripția KAARLO JUHO STAHLBERG (numele personajului) și 1865 – 1952 (anii între care a trăit).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – președinți finlandezi, data emiterii – 03.05.2016, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea 9,8 grame, material compoziție – aliaj cupru/nichel/aur nordic, calitate – proof și UNC, tiraje – 30000 bucăți UNC și 6000 bucăți proof, designer – Tero Lounas.

Kaarlo Juho Ståhlberg a fost un jurist și academician finlandez, care a avut o contribuție crucială la crearea constituției Finlandei în anul 1919. Deasemeni a fost un politician liberal naționalist care s-a născut la data de 28 ianuarie 1865 și a decedat la data de 22 septembrie 1952. A fost primul președinte al statului finlandez între anii 1919 – 1925.

2. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Lauri Kristian Relander. Pe aversul monedei este reprezentată stilizat o carte deschisă pe care sunt desenate profilurile câtorva case de locuit și inscripțiile: FINLAND și SUOMI (numele țării în limbile engleză și finlandeză), 5 EURO (valoarea monedei) și 2016 (anul emiterii monedei). Pe reversul monedei, circular pe marginea monedei, între două cercuri continue, este aplicată inscripția LAURI KRISTIAN RELANDER (numele personajului) și 1883 – 1942 (anii între care a trăit).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – președinți finlandezi, data emiterii – 18.07.2016, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea 9,8 grame, material compoziție – aliaj cupru/nichel/aur nordic, calitate – proof și UNC, tiraje – 30000 bucăți UNC și 6000 bucăți proof, designer – Tero Lounas.

Lauri Kristian Relander a fost un politician finlandez, membru important al partidului Liga Agrară, parlamentar și purtător de cuvânt al partidului, care s-a născut la data de 31 mai 1883 și a decedat la data de 9 februarie 1942. A fost al doilea președinte al statului finlandez între anii 1925 – 1931.

3. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Pehr Evind Svinhufvud af Qvalstad. Pe aversul monedei este reprezentată stilizat o carte deschisă pe care sunt desenate profilurile câtorva case de locuit și inscripțiile: FINLAND și SUOMI (numele țării în limbile engleză și finlandeză), 5 EURO (valoarea monedei) și 2016 (anul emiterii monedei). Pe reversul monedei, circular pe marginea monedei, între două cercuri continue, este aplicată inscripția Pehr Evind Svinhufvud (numele personajului) și 1883 – 1942 (anii între care a trăit).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – președinți finlandezi, data emiterii – 25.08.2016, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea 9,8 grame, material compoziție – aliaj cupru/nichel/aur nordic, calitate – proof și UNC, tiraje – 30000 bucăți UNC și 6000 bucăți proof, designer – Tero Lounas.

Pehr Evind Svinhufvud af Qvalstad a fost un avocat, judecător și politician consevator finlandez care a jucat un rol major în mișcarea pentru independența finlandeză. Între anii 1917–1918, Svinhufvud a fost primul șef de stat al Finlandei independentei, mai întâi ca președinte al Senatului și, ulterior, ca protector de stat sau regent. În anii 1930 – 1931 a ocupat funcția de prim ministru al guvernului finlandez. A fost un puternic opozant al comunismului și politicii de stânga în general. A fost foarte iubit de popor, i se spunea Ukko-Pekka (Bătrânul Pekka), bucurîndu-se de mare popularitate. El s-a născut la data de 15 decembrie 1861 și a decedat la data de 29 februarie 1944. Constituțional al fost al trei-lea președinte al Finlandei între anii 1931 – 1937.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mareșalul Alexandru Averescu 1859 - 1938

Primul comandant al Armatei a 2-a - Mărăști - Oituz

Personajul născut dincolo de Prut, care face obiectul prezentării noastre aici este marele om politic și comandant militar Alexandru Averescu. El s-a născut în data de 9/21 martie 1859 în localitatea basarabeană Babele, lângă Ismail (azi Ucraina) și a decedat la data de 2 octombrie 1938 la București, trupul său fiind depus în cripta Mausoleului de la Mărăști, ridicat prin strădania sa. A fost unul dintre cei mai de seamă comandanți ai armatei române moderne, fiind ridicat, în anul 1930, la rangul de mareșal al României. Este de remarcat că mareșalul Averescu a participat la marile campanii militare purtate de România în perioada modernă: în timpul Războiului de independență (1877-1878) s-a înrolat ca sergent-voluntar, dobândind brevetul de ofițer; în perioada celui de-al doilea Război balcanic (1913) a comandat operațiunile armatei române din Bulgaria, iar în Războiul pentru Întregirea României (1916-1919), a deținut o poziție de prim rang. Pentru a salva situația care se crease, în toamna lui 1916, a elaborat un plan militar ce viza apărarea Capitalei: Operațiunea Flămânda. În vara lui 1917, a pregătit și condus bătălia ofensivă de la Mărăști (11/24 iul—19 iul./1 aug.). În plan politic, după ce și-a dat demisia din armată (militarii nu puteau desfășura activitate politică), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel ''Către toți românii'', anunțându-și hotărârea de a crea Liga Poporului, ''a cărei singură menire ar fi îndreptarea dorită și cerută de toți''. În anul 1920, Liga Poporului s-a transformat în Partidul Poporului (vezi insignele de mai sus). Mai jos am postat o poză cu mareșalul conversând cu regele Ferdinand.

A deținut în timp diverse portofolii ministeriale și a fost chiar și prim ministru. Ca ministru de război în guvernul I. I. C. Brătianu, i se impută faptul că a coordonat acțiunile militare pentru înăbușirea răscoalei țărănești din 1907. În afara activității politice și militare, a desfășurat și o activitate publicistică, în special ca director al revistei ''România Militară''. A lăsat câteva lucrări de specialitate: ''Tactica'' (3 volume, 1887-1889), ''Jocul de război'' (1903), ''Călăuza ofițerului'' (1904), ''Operațiunile de la Flămânda'' (1924), dar și de memorialistică (''Răspunderile'', 1918, ''Notițe zilnice de război 1916-1918'', 2 vol., 1937). A fost distins cu ordinele ''Steaua României'' și ''Coroana României'' și cu medaliile ''Bene Merenti'' și ''Crucea Trecerii Dunării''. La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Române, în semn de recunoaștere și prețuire a meritelor sale în plan politic și militar. Alexandru Averescu a fost primul comandant al Armatei a 2-a. Această structură militară a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic (aproximativ 160000 de luptători ) care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la data de 27 august 1916 fiind compusă din Cartierul General și două Corpuri Armată (II și III). Această mare unitate a dat lupte grele pe Valea Prahovei, zona Brașov – Bran – Câmpulung dar s-a umplut de glorie la Mărăști și Oituz.

Insigna - Asociația surdo muților din R.P.R.

(Republica Populară Română)

Asociația Națională a Surzilor din România (A.N.S.R.), denumire veche Asociația Națională a Surdo-Muților din România, este o organizație nonguvernamentală, independentă, non-profit, necondiționată politic și religios, cu personalitate juridică, care apară și promovează drepturile persoanelor cu deficiență de auz (surzi. Surdo-muți, hipoacuzici) pentru incluziunea socială și egalizarea șanselor. Asociația primește sprijin în susținerea activităților specifice din partea autorităților centrale și locale, precum și de la persoane fizice și juridice. Prima grupă a persoanelor cu handicap auditiv din România fost înființată pe data de 9 noiembrie 1919 sub patronajul Reginei Maria, prin asocierea voluntară a unui grup de surzi și s-a numit „Asociația Amicală a Surdo-Muților din România”. Primul Președinte a fost Alexandru Clarnet, iar din comitetul de conducere a făcut parte și prințul Henry Ghica, fiul surd al domnitorului Constantin Ghica. Actul de constituire a fost autentificat la Tribunalul Ilfov, având numărul 328 din 5 ianuarie 1920. Până în anul 1953, când s-a reconstituit „Asociația Surdo-Muților din Republica Populară Română” pe baza fondurilor alocate de către stat, asociațiile amicale ale surdo-muților funcționau pe criterii mai mult filantropice, surzii se întâlneau la cluburi conduse de comitete liber alese, își acordau reciproc ajutoare materiale, se sprijineau în găsirea unui loc de muncă și desfășurau diverse activități culturale, sociale și sportive. După această dată, asociația s-a reorganizat, a primit buget de la stat și a putut angaja personal salariat, diversificându-și activitatea. În prezent, asociația are un număr considerabil de membri în cele 34 filiale și 5 sucursale ale sale precum și joacă un rol important în societatea românească prin apărarea și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Insigna - A.G.V.P.S. Ocrotirea vânatului și peștelui

(Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Insigna - Asociația națională Cultul eroilor "Regina Maria"

100 de ani de la Marea Unire 1 Decembrie 1918 - 2018

Jertfele românilor, de-a lungul existenței lor, sunt uriașe. Aproape că nu există palmă de pământ care să nu fi fost apărată prin jertfă de sânge. Prin moartea lor, eroii ne-au apărat ființa, limba, cultura și glia străbună. Iată de ce merită să-i cunoaștem și să-i venerăm. Instituția care și-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei și faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război. Înființată la data de 12 septembrie 1919 prin Înaltul Decret Lege nr.4106 semnat de către Regele Ferdinand, acest organism era chemat ”să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostășești și despre nezdruncinata tărie a sufletului românesc”. Societatea a funcționat sub înaltul patronaj al Reginei Maria, ca președinte de onoare, și al I.P.S. Mitropolitului Primat Miron Cristea, ca președinte executiv. În anul 1927 aceasta și-a schimbat numele în Societatea “Cultul Eroilor”, iar în anul 1940 a devenit Așezământul Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea Republicii, prin decretul nr.48 din 29 mai 1948 acesta a fost desființat, patrimoniul și atribuțiunile fiind transferate Ministerului Apărării Naționale. Hegemonia U.R.S.S. adusă de cel de-al doilea război mondial a condus la împânzirea teritoriului țării cu monumente dedicate ostașilor sovietici “eliberatori”, în detrimentul eroilor români. Abia în anul 1975, în condițiile emancipării de sub tutela Uniunii Sovietice, când s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr.117, având ca obiect reglementarea operelor comemorative de război, începe să se manifeste, destul de modest, cultul față de eroii neamului. După decembrie 1989, la inițiativa unui grup de ofițeri, s-a înființat Comitetul național pentru restaurarea și îngrijirea monumentelor și cimitirelor eroilor (C.N.R.I.M.C.E.). Prin Sentința civilă nr.664 din 19 noiembrie 1991, asociația a dobândit personalitate juridică, iar în baza ordinului ministrului apărării naționale, Nicolae Spiroiu, a primit acordul de a funcționa sub patronajul M.Ap.N. și un sediul al comitetului de conducere, în palatul Cercului militar național din București. Prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR, nr.3036 din 19 - 20 iunie 1992 asociația a intrat sub oblăduirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. La Conferința națională din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociația Națională “Cultul Eroilor”, asumându-și misiunea de a prelua obiectivele“Așezământului Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor”.

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Insigna - A.S. (tractor)

Despre mica insignă postată deasupra lipsesc complet informațiile. Încerc să presupun că prescurtarea AS ar putea veni de la Asociația științifică sau Asociația studențească dar cel mai mult înclin să cred că este vorba despre o asociație studențească deoarece cunosc că există și alte asemenea care prezintă doar inscripția AS și un singur desen explicativ. Cu privire la această insignă presupun că ea a fost bătută de o asociație studențească din domeniul agrar sau al industriei de tractoare, aici fiind reprezentat un tractor.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII