Epaminonda's Blog.....: GELDERMALSEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea olandeză GELDERMALSEN,

provincia GELDERLAND, din vremuri diferite, o trimitere

poștală și o insignă locale.

Primăria

Biserica

Podul de fier

Piața

Monumentul

Gara

Trimitere poștală

Arhitectură locală

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx________

O MEDALIA
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Educație rutieră, educație pentru viață

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 metri. Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

Biserica Domnească din Târgoviște, fost paraclis al Curții Domnești este un monument istoric și de arhitectură, ctitorie a domnitorului Petru Cercel (anii 1583 - 1585). Lăcașul a fost reparat în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, între anii 1698–1699, ispravnic al lucrărilor fiind marele dregător Ianache Văcărescu. Picturile au fost executate de pictorul Constantinos în anul 1702 și conține mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni (Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel, Mihai Viteazu şi alţii.). Biserica are trei diviziuni: partea exterioară, o arcadă ce formează nartica în exterior; pronaosul, unde se găsesc mormintele beilor; partea principală a bisericii, care e mare şi cu aparenţă de a fi din vechime. Cupola este înaltă şi prevăzută cu locuri sau strane de jur împrejur. Biserica domnească mare a fost realizată după modelul bisericilor de tipul cruce greacă înscrisă, care aveau o tradiţie bine stabilită în Ţara Românească, concretizată prin două monumente remarcabile: biserica domnească din Curtea de Argeş şi cea metropolitană din Târgovişte. Ctitoria lui Petru Cercel s-a inspirat mai ales din arhitectura Bisericii Metropolitane din Târgovişte, de care o deosebeşte realizarea plasticii monumentale prin încoronarea pronaosului cu două turle mai mici, ridicate pe baza prismatice, după modelul bisericii mănăstirii Dealu şi prin alipirea pe latura de apus a unui pridvor deschis. Planul are împărţirea obişnuită a lăcaşurilor ortodoxe: altar, naos şi pronaos, la care se adaugă, spre vest pridvorul. Biserica domnească întrece ca mărime monumentele similare construite în Ţara Românească la sfîrşitul secolului al XVI-lea, dreptunghiul în care se înscrie conturul exterior măsurând 14×30 metri. Pridvorul, legat organic de restul bisericii, constituie unul din primele exemple de pridvoare din zidărie cunoscute, în forme care vor deveni proprii arhitecturii munteneşti. Este acoperit cu o boltă semicilindrică lungă, dispusă transversal faţă de axul intrării şi mărginită de 12 stâlpi de zidărie cu secţiunea octogonală, pe care se sprijină tot atâtea arce. Pronaosul, apropiat ca dimensiuni de pridvor, este acoperit în partea centrală cu o mică boltă semicilindrică, încadrată de cele două turle. Naosul, spaţios şi monumental, cuprinde către mijloc patru stâlpi din zidărie pe care se sprijină patru bolţi semicilindrice, dispuse în cruce, care susţin turla mare. Compartimentele cuprinse între braţele crucii şi pătratul planului sunt acoperite cu câte o mică cupolă.Partea dinspre răsărit se compune dintr-o absidă mare (încăperea altarului), flancată de două absidiole mai joase decît altarul şi boltite cu semicilindri longitudinali: proscomidia şi diaconiconul. O nişă terminată cu un arc trilobat, sprijinit pe o gingaşă colonetă torsionată, odinioară aurită, a fost creată în grosimea zidului de nord al altarului spre sfârşitul secolului al XVII-lea. Din aceeaşi perioadă datează şi jilţul arhieresc din piatră, aflat sub fereastra din axul altarului. Această biserică domnească are în altar, după modelul bisericilor mănăstirii Argeşului (1517) şi cea a mitropoliei din Târgovişte (începutul secolului al XVI-lea), un jilţ arhieresc din piatră (cathedra). De o parte şi de alta a sa se află o banchetă din cărămidă (exedra), necesară soborului de preoţi care participau la slujba religioasă. O altă caracteristică a acestei biserici este balconul (cafasul), construit pe latura de apus a naosului şi susţinut de arce şi bolţi care se descarcă de doi stâlpi interiori şi pe o colonetă de piatră. Prin intermediul cafasului, legat de galeria suspendată deja amintită, voievodul putea trece direct din casele domneşti alăturate, în biserică.

Insigna - C.S.Târgoviște (Clubul sportiv)

Clubul Sportiv C.S. Târgoviște, nume actual F.C. Chindia Târgoviște este un club de fotbal din Tărgoviște, România care în prezent evoluează în Liga a III-a, seria III. Echipa a mai purtat următoarele denumiri: Metalul, Oțelul „U” și C.F.Chindia. F.C.Chindia Târgoviște a evoluat 9 sezoane în Liga I, (298 meciuri: 95 victorii, 64 egaluri, 139 înfrângeri, 312 goluri marcate, 469 goluri primite, 254 puncte), ultima prezență în primul eșalon având loc între anii 1996–1998. De-a lungul timpului la club au jucat marii fotbaliști: Cătălin Hâldan și Nicolae Dobrin și au antrenat mari nume precum; Valentin Stănescu, Cornel Dinu, Dumitru Dumitriu și Emeric Jenei.

Insignă - Orașul Pucioasa

Pucioasa este un oraș din județul Dâmbovița, pe cursul superior al râului Ialomița, la 20 km depărtare de Târgoviște, care mai include și satele: Bela, Diaconești, Glodeni, Malurile, Miculești și Pucioasa-Sat. În trecut, localitatea purta numele Podurile, însă o dată cu dezvoltarea băilor și-a însușit numele de actual Pucioasa. Izvoarele minerale de pucioasă și iod se află în localitatea Pucioasa Sat și sunt cunoscute de peste 170 de ani. Orașul se află la o distanță aproximativ egală față de București și Brașov, la 100 de km de fiecare. Localitatea s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea așezărilor Șerbănești (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos și Podurile de Sus (menționate documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia. Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". După anul 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus ajuns aici în timpul ocupației țariste a Țării Românești, localitatea s-a dezvoltat ca stațiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă. La recensământul din anul 2002 orașul număra 14254 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 94,65% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Pucioasa astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,92% și restul – nedeclarată sau altă religie. Ramura economică principală este turismul balnear, orașul având statut de stațiune balneo-climaterică, principalele hoteluri fiind „Ceres”, „CARP” și „Turist”, toate trei construite înainte de '89, plus câteva pensiuni apărute ulterior. Datorită unor factori de cură unici, ca apele sulfuroase care au cea mai mare concentrație din țară, stațiunea și-a dezvoltat profilul în domeniul curei externe în afecțiuni reumatismale, inflamatorii, degenerative, abarticulare, sechele postraumatice ale mâinilor și picioarelor etc. Principalele atracții turistice ale orașului sunt: Biblioteca Orășenească ”Gheorghe N. Costescu”, o spectaculoasă capodoperă arhitecturală din secolul al XIX-lea, Biserica "Sf. Mare Mucenic Gheorghe, anul 1855, Biserica "Sfinții Voievozi”, 1894, Casa Atelier gravor Gabriel Popescu, Casa Mielu Pietrosanu, secolul al XIX-lea; Cetatea Sfântă Noul Ierusalim din strada Glodeni Vale, Nr. 65B, un foarte interesant și controversat locaș de cult ortodox, cu o arhitectură deosebită și foarte spectaculoasă; Crucea din deal, o interesantă cruce amplasată pe dealul de pe celălalt mal al râului Ialomița, loc de unde veți avea o panoramă asupra stațiuni și unde se ajunge trecând prin cariera de gips; Gara, 1894, Lacul de Acumulare Pucioasa, un spectaculos complex hidroenergetic intrat în circuitul hidroenergetic în 1974, care are o suprafață de 91 ha, Monumentul eroilor orașului Pucioasa căzuți în Primul Război Mondial, Monumentul eroilor orașului Pucioasa căzuți în Cel De-al Doilea Război Mondial, amplasat la intrarea în Parcul Independenței, inaugurat la data de 26 septembrie 1998; Muzeul Aripi Românești situate în strada C.Olănescu, la numărul 9, mai degrabă o expoziție de machete ale cercului de aeromodele de la Clubul Copiilor, dar unde sunt și avioane adevărate; Muzeul de Etnografie aflat pe strada Primăverii, la numărul 1, o foarte atractivă și inedită radiografie a istoriei stațiunii Pucioasa de la atestare și până în zilele noastre; Parcul Independenței care datează încă din secolul al XIX-lea, Podul de Cale Ferată amplasat la ieșirea spre Fieni și construit în perioada 1908 – 1912 și Tabăra de sculptură în lemn, amplasată chiar în parcul central o inedită și atractivă incursiune în lumea artei coordonată de sculptorul Liviu Brezeanu, locuitor al orașului. Deasupra am postat stema și poza Primăriei orașului dâmbovițean - Pucioasa.

Insigna - L.M.N.F (Liceul militar Nicolae Filipescu)

Amplasarea liceului la Târgovişte, lângă mănăstirea ce adăposteşte mormântul simbolului unităţii naţionale, Mihai Viteazul, a oferit elevilor, pe lângă un cadru natural deosebit, şi un mesaj permanent emoţional-istoric, torţă pentru viitor. Clădit în 1912 pe dealul ce se înalţă ca un zid de apărare a Cetăţii Domneşti Târgovişte, Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, ctitorit de generalului Nicolae Filipescu (sub domnia regelui Carol I şi guvernarea Partidului Conservator, prim ministru fiind Titu Maiorescu), a rămas în istoria naţională ca simbol al şcolilor de elită. Treizeci şi trei de promoţii au fost educate în cultul creştinismului, al vitejiei, al dragostei de neam şi ţară, al strămoşilor. Aici şi-au ascuţit inteligenţa şi şi-au înnobilat sufletul 1500 de absolvenţi (40 pe an, 36 ani de funcţionare a liceului), formaţi ca "oameni de caracter şi oameni de acţiune" (după obiectivele fixate de ctitor). Liceul era renumit pentru selecţia riguroasă atât a cadrelor didactice (formate din profesori şi ofiţeri), cât şi a elevilor. Însemnul şcolii, un şoim cu aripile desfăcute, simboliza în mod inspirat esenţa ei. Educaţia dată aici era completă: intelectuală, fizică şi morală, pentru a dezvolta iniţiativa şi încrederea în sine, spiritul de răspundere, de camaraderie şi de jertfă. Elevul era crescut "în frica lui Dumnezeu, dar numai a lui Dumnezeu" (N. Filipescu), "urmând a proslăvi pe Dumnezeu în legea strămoşească" (regele Carol I). Fondatorul liceului, Nicolae Filipescu, şi-a expus la inaugurare sănătoasele principii pedagogice:

“Istoria şi literatura au menirea de a înălţa sufletul, nu de a apăsa memoria; limbile moderne n-au nevoie, ca limbile moarte, să chinuiască elevii cu migăleli gramaticale;
Nu meditaţia în clase la oră fixă, sub cârma amorţitoare a pedagogului, ci oricând şi oriunde prin pajiştile înflorite, în veselia jocurilor de voinicie, care dau îndrăzneală, iniţiativă şi spirit de deciziune
Știinţele fizice şi naturale sunt de o utilitate îndoielnică dacă ţintesc să împovăreze mintea cu anoste nomenclaturi în laboratoare vom putea recurge cât mai des la demonstraţia experimentală care aţâţă sforţarea şi voinţa, fereşte de robia cărţii, îndrumează tineretul spre ştiinţa căutării.”

Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu trebuia să aibă o viaţă veşnică, asemeni celei a neamului românesc. În urma cutremurului de pământ din noiembrie 1940 care a distrus clădirile liceului, acesta s-a mutat la Predeal până la reconstrucţia ce urma să aibă loc, dar nimeni nu şi-a imaginat vreodată că vor veni vremuri când conducători duşmani, impuşi din afară, îl vor desfiinţa (1948). Pe locul acestuia astăzi se află un sanatoriu pentru bolnavii psihic şi tuberculoşi.

Compania T.A.R.O.M. (Transporturile aeriene române)

A.M.C. Pucioasa (Aparate de măsură și control)

Henri Coandă 1810 - 1890

Paris - 80 ani de la zborul primului avion cu reacție

conceput, construit și pilotat de ing Henri Coandă

S.C.Transporturile Aeriene Române S.A. (TAROM) este principala companie aeriană românească cu o îndelungată tradiție în domeniu. TAROM își are originile în anul 1920. Acela a fost anul în care s-a creat Compania Franco-Română Pentru Navigație Aeriană. În 1926 şi-a schimbat numele liniei în Compania Internațională De Navigație Aeriană, iar în 1930 Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat. Pe 8 august 1945, s-a înființat compania aeriană Transporturile Aeriene Româno -Sovietice. Compania era în subordinea atât a guvernului român, cât și a celui sovietic. Din data de 18 septembrie 1954 compania poartă numele actual - TAROM. Sus am postat logo-ul Companiei TAROM.

În Pucioasa a existat o întreprindere pentru fabricarea de aparate de măsură și control pentru industria aeronautică, denumită AMC Pucioasa.

Henri Marie Coandă a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. S-a născut pe 7 iunie 1886 la Bucureşti, în familia ofiţerului Constantin Coandă (1857-1932). Mama sa era fiica unui medic francez. Tatăl lui Henri era pe atunci căpitan la Marele Stat Major al Armatei. Constantin Coandă a avansat până la gradul de general. A avut şi o carieră politică deosebită, în anul 1918 ajungând, chiar dacă numai pentru o lună, prim-ministru (preşedinte al Consiliului de Miniştri) - a preluat postul de la Alexandru Marghiloman şi l-a predat lui Ion I.C. Brătianu. Ca o curiozitate, prima lege referitoare la circulaţia automobilelor din România, votată şi promulgată de regele Ferdinand în anul 1921, poartă şi semnătura generalului Coandă, în calitate de preşedinte al Senatului României (regulamentul de aplicare a acestei legi prevedea că în localităţi viteza maximă a automobilului este de 12 kilometri pe oră!). Henri a învăţat la Liceul Sfîntul Sava din Bucureşti şi la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, cu grad de sergent major. În urma studiilor militare făcute la Bucureşti a ajuns ofiţer de artilerie. A urmat apoi studii tehnice în Germania, Belgia şi Franţa. În anul 1908 a prezentat la Spa, în Belgia, planorul Coandă-Joachim. Între anii 1911 şi 1914 a lucrat ca director tehnic (designer şef) al uzinelor Bristol Aeroplane Company din Marea Britanie (pe atunci British and Colonial Aeroplane Co.), unde s-au făcut avioanele numite Bristol-Coandă. La concursul de avioane militare ce a avut loc în 1911 în Franţa, la Reims, Coandă a prezentat un avion cu două motoare ce acţionau o singură elice. Acest concurs a fost câştigat de Charles Terres Weymann (1889 - 1976), pilot de curse aviatice şi om de afaceri, despre care în numărul din 20 octombrie 1910 al revistei Flight se afirmă ar fi cumpărat aeroplanul Coandă 1910 (în revistă sunt publicate două imagini ale aeroplanului). Apoi a trecut ca inginer la Delaunay-Belleville din Saint-Denis, în Franţa. Această firmă era renumită pentru maşinile sale de lux, pentru locomotive şi cazane pentru nave. În timpul războiului a produs şi avioane, la comanda guvernului francez. Aici Coandă a proiectat trei tipuri de avioane, printre care şi un biplan monoloc utilizat ca observator de artilerie. Henri a fost căsătorit cu Marguerite Coandă, născută Lecca. În 1940, la căderea Franţei, Coandă a rămas în Paris, unde locuia. În anii 1942 - 1943 ar fi proiectat pentru germani o sanie cu propulsie neconvenţională, ce urma să fie folosită ca ambulanţă pe frontul de est. Între anii 1961 şi 1965 Coandă a fost consultant la Huyck Research Center în Stamford, Connecticut, firmă care derula proiecte de cercetare pentru marina militară a Statelor Unite ale Americii. Inginer şi inventator, Henri Coandă este foarte cunoscut şi datorită efectului care astăzi îi poartă numele. A fost şi membru al Academiei Române. În anul 1970 s-a mutat la Bucureşti, revenind în ţară. Ca o recunoaştere oficială a meritelor sale, a fost numit consilier cu rang de ministru în Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Henri Coandă a fost un geniu obţinând realizări deosebite în numeroase domenii ştiinţifice constând în câteva sute de brevete de invenţie în diferite ţări.

Insigna - Târgoviște 2007

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localitații este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște, din diferite timpuri.

Biserica Stelei

Biserica Viforâta

Palatul administrativ

Casa de Cultură

Palatul Dividici

Palatul Poștelor

Prefectura și Judecătoria

Poarta - București

Școala de Cavalerie - Bulevardul Carol I

Statuia lui Ienăchiță Văcărescu

Gara

Gimnaziul Ienăchiță Văcărescu

Hotelul Valahia

Hotelul Ceres

Primăria

Magazinul universal Muntenia

Mitropolia

Muzeul de istorie

Combinatul de oțeluri speciale

Muzeul Poliției

Vedere

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 m) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120 – 125 m, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.