Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Cătina este o comună din județul Buzău care include și satele: Corbu, Slobozia, Valea Cătinei și Zeletin. Comuna este situată în Munții Siriului, pe valea râului Bâsca Chiojdului. Comuna este legată prin drumuri județene de comuna Calvini dar și de orașele Văleni de Munte, Ploiești sau Cislău, Buzău. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2544 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,74%, romi – 8,33% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Cătina, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 96,02%, adventiști de ziua a șaptea -2,04% și restul – nedeclarată sau altă religie. Satul de reședință datează din secolul al XV-lea, ceata de moșneni cătineni fiind atestată printr-un hrisov al lui Radu al II-lea Prasnaglava. Atracțiile turistice ale comunei sunt: casa Nicolae Popescu (1900), gospodăria Constantin Păsăroiu (1910) și moara de apă, toate din satul Cătina, dar și biserica din satul Valea Cătinei (datată secolul al XVI-lea). Toate aceste obiective turistice sunt catalogate ca monumente de arhitectură de interes local. Moara de apă din Cătina și biserica din Valea Cătinei sunt reprezentate și pe stema comunei, alături de o ramură de cătină ce simbolizează denumirea localității.

În cimitirul satului Cătina, din comuna buzoiană cu același nume, lângă biserica cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, se înalţă un monument în formă de obelisc, cu cruce în vârf, aşezat pe un soclu de formă pătrată, masiv, susţinut de un postament în trepte, construit în anul 1976. Inscripţia de pe frontispiciu ne informează că monumentul s-a ridicat “Întru cinstea şi amintirea acelor ce şi-au jertfit viaţa pentru independenţa, întregirea, apărarea şi binele patriei”. Numele eroilor căzuţi sunt înscrise pe monument.

După anul 1990, lângă Primăria comunei buzoiene Cătina, a fost ridicat un monument de formă piramidală, cu cruce în vârf, construit din piatră şi ciment mozaicat. Inscripţia, săpată pe o placă de marmură, ne spune că a fost ridicat pentru “Gloria eroilor neamului”. Pe acest monument nu sunt scrise nume de eroi.

În curtea bisericii cu hramul “Sfântul Nicolae” din satul Corbu, comuna buzoiană Cătina s-a “Ridicat în memoria eroilor neamului”, cum scrie pe frontispiciu, un monument de tip obelisc, cu cruce, aşezat pe un soclu masiv de piatră, susţinut la rândul său de un postament în trepte. Pe plăci de marmură fixate pe trunchiul monumentului şi pe soclu sunt mai multe inscripţii. Una dintre acestea îndeamnă: “Călătorule, descoperă-te, fiii patriei întregite şi-au dat viaţa pentru acest ideal, fericiţi că şi-au făcut datoria. Acest monument a fost ridicat în memoria ostaşilor căzuţi în războiul pentru independenţa şi întregirea neamului”. O altă inscripţie precizează că monumentul este dedicat “Eroilor neamului căzuţi în lupta pentru independenţa şi întregirea neamului din comuna Corbu, judeţul Buzău” şi urmează numele eroilor. O altă inscripţie ne informează că “Acest monument s-a ridicat în 1995 cu stăruinţa preotului Popescu Paul şi a consiliului parohial”, desigur şi cu sprijinul enoriașilor.

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Insigna - Bg 7 VM (Brigada 7 Vânători de Munte)

Brigada 7 Vânători de Munte a fost unitate de elită a armatei române care s-a înființat după Revoluția din 1989 și care a fost dislocată în garnizoana Petroșani din județul Hunedoara. Urmare a prefacerilor din armată noastră această unitate nu mai există. România mai are în prezent doar 2 brigăzi de vânători de munte:

Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov (subordonată Diviziei 1 Infanterie “Dacica”).
Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea Ciuc (subordonată Diviziei 4 Infanterie “Gemina”)

Vânătorii de munte reprezintă o specialitate militară a Forţelor Terestrte Române, componentă a infanteriei. Unitățile de vânători de munte au rolul de a desfășura operații independent și în cooperare cu celelalte forțe, în teren muntos-împădurit, pe direcții și în raioane greu accesibile, în orice condiții de timp și anotimp. Arma a fost înființată la 3 noiembrie 1916, când Marele Cartier General, prin Ordinul nr. 234, a decis transformarea Școlii Militare de Schiori din Bucureşti în "Corpul Vânătorilor de Munte". Organizarea inițială era pe 3 batalioane a câte 3 companii fiecare, cu un efectiv de 2000 de soldați. Trupele de vânători de munte au participat activ la luptele din cele două războaie mondiale și la misiuni internaționale în Kosovo, Irak şi Afganistan.

In Romania, primul salt cu parasuta dintr-un avion a fost executat la data de 19 septembrie 1925, cand aviatia militara romana a fost inzestrata cu parasute Heinecke. Cel care a sarit a fost insusi constructorul german de parasute Heinecke, care a executat 2 salturi ditr-un avion Potez XV, pilotat de locotenentul aviator Paul Dumitrescu. La 19 octombrie 1925 la mitingul de aviatie de la Tecuci, locotenentul aviator Jean Nicolescu a devenit primul aviator roman care a sarit cu parasuta din avion. In acelasi an mecanicul de marina Eugen Sziklay, din Sannicolau Mare, la mitingul de aviatie de la Baneasa, a sarit de la 1000 de metri, dintr-un avion al companiei Franco-Romane, cu o parasuta de constructie proprie. Prima structură militară românească de paraşutism a fost de nivelul unei companii şi s-a înfiinţat la data de 10 iunie 1941.

Insigna - ICSIM 40 - 1950 - 1990

ICSIM București este o companie de construcții din România fondată în anul 1950. Din anul 2010 compania Societatea comercială ICSIM – SA București este listată pe bursa RASDAQ și face parte din grupul Nova Group, alături de companiile de construcții Baumeister și Megaconstruct.

Sediul central al companiei este situat în București, Sectorul 3, Strada Vâlsănești, nr. 1. Obiectul de activitate al companiei este constituit din: constructii civile, industriale, confectii si constructii metalice si montaj, din punct de vedere proiectare-contractare-executie, instalatii sanitare, electrice, incalzire si ventilatie, încercari de laborator pentru beton: gamma, testare mecanica si agenti de umectare;închirieri de utilaj greu pentru lucrari de constructie și închirieri spatii comerciale. Activitățile principale dezvoltate de această companie sunt:

Dezvoltare imobiliară, servicii de management si vanzari in domeniu
Agenti imobiliari pentru proprietati industriale si comerciale
Contractori de lucrari de constructi
Contractori de lucrari de construcții generale
Contractori de lucrari de montare si intretinere a instalatiilor sanitare, de gaz, apa, incalzire, ventilatie si aer conditionat (HVAC)

Insigna - Fundația General Gr. Baștan

Fundația „General Grigore Baștan” a fost înființată prin voința de asociere liber exprimată a cinci membri fondatori, cu respectarea legii nr.21/1994. Fundația a dobândit personalitate juridică ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.188/21.12.1995 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București. Sediul central al fundației este situat în municipiul București, Sectorul 2, pe Strada Toamnei, la nr.38, Apartamentul 1, Parter. Fundația are următorul scop: desfășurarea activităților de cinstire a memoriei generalului Grigore Baștan, a eroilor și valorilor parașutismului militar și civil românesc precum și desfășurarea activităților de promovare a sporturilor aeronautice. Enumăr mai jos și câteva dintre obiectivele fundației:

Organizarea anuală a Memorialului “General Grigore Baștan, cu spprijinul M.Ap.N și a aerocluburilor.
Comemorarea eroilor români parașutiști din toate timpurile
Sprijinirea materială și morală a militarilor și civililor parașutiști precum și urmașilor acestora, aflați în stare financiară sau morală precară
Stabilirea de relații de colaborare cu entități similare de peste hotare
Susținerea pregătirii tinerilor elevi și studenți din instuțiile militare de învățământ cu profil aeronautic
Promovarea și înlesnirea practicării sporturilor aeronautice
Organizarea de activități culturale și științifice în domeniul aeronautic
Formarea practicanților sporturilor aeronautice în spiritul disciplinei liber consimțite și a respectului față de semeni, formarea și dezvoltarea tăriei de caracter, obținerea și menținerea unei sănătăți fizice și psihice bune
Acordarea de premii, burse sau stagii de pregătire persoanelor cu preocupări și rezultate deosebite în practicarea sporturilor aeronautice
Sponsorizarea totală sau parțială a unor acțiuni în sprijinul aeronauticii (instruire, calificare, perfecționare, licențe) dar și construcții și exploatate a tehnicii specifice.

Generalul-maior Grigore Baștan s-a născut la 23 ianuarie 1922 în localitatea Coșcodeni, județul Bălți (azi în Republica Moldova) și a decedat la 8 februarie 1983 la București. A făcut parte din prima companie de parașutiști militari din armata română, subunitate înființată la 10 iunie 1941, iar în anul 1944 participând la luptele din nordul Bucureștiului. În anul 1950 și-a adus o contribuție esențială la reînființarea primului batalion de parașutiști și a avut un aport valoros la dezvoltarea pe noi baze a acestei specialități militare, în pregătirea a mii de parașutiști militari. A avut preocupări în dezvoltarea materialelor de desant, iar spiritul său de inventator și inovator a dus la realizări notabile, inclusiv prin realizarea completului de parașute BG-7M (principală) și BG-3m (de rezervă), folosite pe o perioadă îndelungată în Armata României. La 20 august 1970, stabilește un record național la saltul cu parașuta, executând un salt din aeronavă de la înălțimea de 10000 metri cu o cădere liberă de 7000 metri. A fost implicat în mod activ și în coordonarea parașutismului sportiv în România. În anul 1971 devine primul general parașutist din armata română și va conduce destinele parașutismului militar românesc până la trecerea în rezervă în anul 1979.

Centenarul E.G.Racoviță - 1968

Emil Racoviţă a fost un savant, explorator, speolog şi biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peşteri şi pânze freatice de apă), care s-a născut la data de 15 noiembrie 1868 la Iași și a decedat la data de 17 noiembrie 1947 la Cluj-Napoca. A fost ales academician şi preşedinte al Academiei Române. La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societăţii zoologice din Franţa. În perioada 1900 – 1920 a fost subdirector al staţiunii zoologice marine de la Banyuls-sur-Mer din Franţa. Este fondatorul biospeologiei (ştiinţă a formelor de viaţă din peşteri şi din pânzele freatice). În anul 1920 a înfiinţat la Cluj-Napoca primul institut de speologie din lume. În anul 1897 este recomandat să participe ca naturalist al Expediţiei antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache, locotenent de marină. Nava Belgica avea 34 de metri lungime, 270 de tone şi trei catarge. Nava nu era propulsată numai cu pânze, ci avea şi un motor cu abur de 150 de cai putere. Această expediţie, care porneşte din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internaţional, pe lângă belgieni, la ea participând şi norvegianul Roald Amundsen ca ofiţer secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski şi geologul Henryk Arctowski. Cu prilejul escalelor făcute în Chile şi pe ţărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe şi asupra florei şi faunei. În apropierea Ţării Palmer din Antarctica, expediţionarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” şi câteva insule (una numită de Racoviţă insula Cobălcescu). Expediţia mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii şi insula Wiencke şi Ţara lui Danco, după numele celor doi membrii ai expediţiei care au pierit în această călătorie. În perioada când „Belgica” a fost prizoniera gheţurilor (martie 1898 – februarie 1899) naturalistul expediţiei, împreună cu ceilalţi oameni de ştiinţă, au întreprins numeroase observaţii şi cercetări ştiinţifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuţie ştiinţifică mai mare decât a tuturor expediţiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor, pinguinilor şi altor păsări antarctice, care i-a adus o reputaţie bine meritată.

Insigna - C.F.R. (Căile ferate române) Romvared

Căile Ferate Române (C.F.R.) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei naţionale CFR. Compania națională CFR se compune din opt Sucursale Regionale de Cale Ferată, cu sedii în București, Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Galați și Constanța. În cadrul programului de restrucutrarea a Companiei naționale CFR se are în vedere o organizare nouă, pe patru regionale, prin desființarea regionalelor CFR Galați, Constanța, Craiova și Brașov.

Romvared a fost o întreprindere bucureșteană care avea ca obiect de activitate asigurarea unor servcii de odihnă și alimentație publică pe timpul călătorie cu trenul. Pentru perioada ultimului război mondial, când producţia de vagoane-restaurant nu a încetat, istoricii străini aşază la loc de cinste Uzinele Astra din Arad. Persistă imaginea lăcuită a vagoanelor-restaurant construite acolo şi arcatura care le împărţea simbolic spaţiul în două. Domina o nuanţă de culoare închisă, adâncă, contrastând cu albul lăptos al feţelor de masă. La începutul anilor ’70 au început să se construiască, la Astra sau la Griviţa, noi vagoane-restaurant, cu mese de patru şi de două persoane şi fotolii maro, a căror veselă nu mai era inscripţionată CFR, ci ROMVARED, o structură inspirată poate după celebra societate franceză Compagnie des Wagons-Lits întemeiată în 1926 şi devenită în vremea din urmă monument istoric. Pe lângă monopolul vagoanelor-restaurant din România, ROMVARED deţinea în Bucureşti un restaurant aflat într-o clădire proprietate a CFR, aşezată în apropierea Gării de Nord, lângă benzinăria din colţul străzii Witing. Marcate în Mersul trenurilor printr-un cuţit şi o furculiţă, spre deosebire de vagoanele-bar simbolizate printr-un pahar cu picior, vagoanele-restaurant din România intrau în componenţa acceleratelor şi rapidelor care circulau pe distanţe mari, parte din ele trecând şi graniţele ţării. Cele mai elegante şi îngrijite se găseau pe rutele Bucureşti-Timişoara, Bucureşti-Cluj, Bucureşti-Oradea şi retur. Îşi începeau programul la zece minute după plecarea trenului din staţia de pornire şi închideau la ora 23. Formal, un client nu putea să ocupe un loc la o masă mai mult de 50 de minute, regulă respectată doar când era aglomeraţie. Cei cu simţul localului în sânge rămâneau cu orele în vagonul-restaurant şi nu se ridicau decât cu puţin timp înainte ca trenul să ajungă la destinaţie, trecând prin vagonul de clasă spre a-şi lua bagajul. Erau o mare bucurie întâlnirea unui prieten în tren şi aşezarea împreună la o masă a birtului pe roate, unde lista de băuturi conţinea apă minerală, răcoritoare, cafea, câteva sorturi de spirtoase, două-trei soiuri de vin alb şi cel puţin unul de vin roşu îmbuteliate în sticle de trei sferturi de litru. O băutură tipică şi aproape o exclusivitate a vagoanelor-restaurant de pe vremuri era berea Bucureşti bine fermentată din sticlele de 800 de mililitri. Cât priveşte mâncarea, în afară de mezeluri, meniul includea fripturi la tavă – grătarul era de obicei evitat întrucât făcea fum –, şniţel, creier pane, peşte prăjit sau rasol... Atunci când cineva cerea nota de plată, chelnerul (serveau doi şi chiar trei chelneri într-un vagon-restaurant) venea însoţit de un casier îmbrăcat tot în veston alb, care aşeza pe masă o cutie dreptunghiulară de metal, o deschidea şi introducea în interiorul ei cu bancnote şi monede de metal ordonat aşezate suma încasată, extrăgând tot de acolo eventualul rest, după care purtătorul ei o închidea cu cheia şi pornea, în urma chelnerului, spre altă masă sau se retrăgea într-un oficiu. În ce priveşte tipologia clienţilor, aceasta nu se deosebea de aceea a muşteriilor din restaurantele nemişcătoare, nelipsind navetistele petrecând o oră cu o cafea în faţă, solitarii cu priviri extatice care beau votcă sau coniac cu aerul că o fac în silă sau din plictiseală, convivii patetici obişnuiţi să vorbească tare şi să întrerupă des, domnii economi în mimică şi gesturi, privind în jur sau pe fereastră cu seninătate stoică.

________ooOoo________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII