Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FINLANDEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Johan Ludwig Runeberg. Pe aversul monedei este reprezentat chipul personajului încadrat de numărul 10 și simbolul euro (valoarea monedei). Circular, periferic, în interiorul unui cerc continuu sunt aplicate inscripțiile: “J.L.RUNEBERG 1804 – 1877 (numele personajului și anii între care a trăit), “2004” (anul baterii monedei), “SUOMI - FINLAND“ (numele țării în limbile finlandeză și engleză) și monograma gravorului. Pe reversul monedei, în interiorul unui cerc continuu periferic este reprezentat un fragment de text din creația sa.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2004, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea 25,5 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 5600 buc BU și 22700buc proof și designer – Heli Ursula Kauhanen.

Johan Ludvig Runeberg este un poet liric și epic finlandez-suedez, care s-a născut la data de 5 februarie 1804 și a decedat la data de 6 mai 1877. Este poetul național al Finlandei și autorul versurilor imnului național finlandez. Studiile sale s-au concentrat în principal pe limbile clasice ale limbii latine și grecești. În anul 1827 a obținut un master în filozofie. A profesat ca îndrumător docent la Universitatea Imperială Alexander și apoi ca profesor de latină și suedeză. Multe dintre poeziile sale tratează viața din Finlanda rurală. A fost căsători cu Fredrika cu care a avut 8 copii, cel mai mare, Walter Runeberg, a ajuns un renumit sculptor.

2. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Tove Jannson. Pe aversul monedei este reprezentat chipul peronajului, o paletă de culori, alte ornamente decorative și periferic circular în interiorul unui cerc continuu sunt aplicate inscripțiile: “Tove Jansson (cu caractere de mână – numele personajului) și “1914 – 2001” (anii între care a trăit personajul). Pe reversul monedei sunt reprezentate diverse personaje din creația autoarei și periferic central în interiorul unui cerc continuu sunt aplicate inscripțiile: “2004” (anul baterii monedei), “10 E” (valoarea monedei), “SUOMI - FINLAND” (numele țării în limbile finlandeză și engleză) și monograma gravorului.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2004, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea 25,5 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 50000 buc BU și 20000 buc proof și designer – Pertti Makinen.

Tove Marika Jansson a fost o scriitoare, pictoriță, ilustratoare și autoare de benzi desenate finlandeză de limbă suedeză, care s-a născut la data de 9 august 1914 și a decedat la data de 27 iunie 2001. Este cunoscută mai ales pentru cărțile cu Mumini, o familie de spiriduși nordici, albi și rotofei, cu bot mare, care seamănă cu niște mici hipopotami. Diverse alte personaje au fost introduse în decursul timpului.

3. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Johan Vilhelm Snellman. Pe aversul monedei este reprezentat chipul personajului și periferic circular în interiorul unui cerc continuu sunt aplicate inscripțiile: “J.V.SNELLMAN” (numele personajului), “1806 – 2006” (anii în care s-a născut personajul și s-a bătut moneda) și monograma gravorului. Pe reversul monedei este reprezentat stilizat un peisaj cu răsărit de soare, având în centru inscripția: “10 E” (valoarea monedei). Periferic în interiorul unui cerc continuu însă doar pe sectorul inferior este aplicată inscripția: “SUOMI - FINLAND” (denumirea țării în limbile finlandeză și engleză).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2006, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea 25,5 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 7000 buc BU și 29000 buc proof și designer – Tapio Kettunen.

Johan Vilhelm Snellman a fost un influent filosof și om de stat finlandez, înnobilat în anul 1866, care s-a născut la data de 12 mai 1806 și a decedat la data de 4 iulie 1881. În anul 1835 a fost numit conferențiar la Universitatea din Helsinki, aparținând cercului Cygnaeus, Lonnrot și Runeberg. Datorită ideilor promovate în rândul studențimii s-a văzut nevoit să se exileze în Suedia și Germania. Intre timp popularitatea lui a crescut, a revenit în țară dar nu s-a mai putut angaja în capitală ci doar la o școală foarte îndepărtată, dar și aici a scris dovedindu-se un critic al guvernării. În anul 1863, Snellman a fost chemat la un post de cabinet în Senatul Finlandei, unde a fost foarte apreciat pentru energia și clarviziunea sa. În anul 1868 a fost demis dar a continuat să participe la ședințele camerei nobiliare a parlamentului suedez.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE DIN

JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Școala de perfecționare a pregătirii personalului

poliției de frontieră - Drobeta Turnu Severin - 25 ani

Școala de Perfecționare a Pregătirii Personalului Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin este instituția de învățământ distinctă a M.A.I., care funcționează în municipiul Drobeta Turnu Severin și se subordonează nemijlocit I.G.P.F.R, fiind situată pe Strada Serpentina Roșiori, la nr. 3-5. În școală, conform O.M.I. nr. 325 / 2002 se desfășoară cursuri de inițiere în carieră, cursuri pentru dezvoltarea carierei și schimbarea profilului de muncă.

Principalele obiective ale Școlii de Perfecționare a Pregătirii Personalului Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin sunt:

Formarea, perfecționarea și specializarea cadrelor poliției de frontieră pentru a decide și a acționa în misiuni de supraveghere și control al frontierei de stat în sistem profesionalizat în scopul securizarea frontierei; pentru a deveni creativi în orice condiții de muncă, educați în spiritul respectării principiilor statului de drept, democrației, dragostei și devotamentului față de țară, față de trecutul istoric și tradițiile poporului român, și pentru a pune în aplicare permanent reglementările legale din domeniul de competență.
Dezvoltarea aptitudinilor cursanților de a acumula ritmic cunoștințe, a preocupării de perfecționare continuă a pregătirii profesionale, a formării de priceperi și deprinderi noi prin studiu individual și prin valorificarea experienței personale în muncă;
Dezvoltarea inițiativei în rândul cursanților, a răspunderii și a autocontrolului în activitate, a discernământului juridic, a unei gândiri dinamice, creatoare și suple față de complexitatea fenomenelor în care sunt implicați profesional;
Formarea unei atitudini de respect și solicitudine în raporturile lor cu cetățenii, în vederea obținerii sprijinului acestora, în îndeplinirea misiunilor ce revin organelor, formațiunilor și instituțiilor Ministerului Afacerilor Interne și a altor instituții din domeniul ordinii publice și siguranței naționale;
Cultivarea spiritului de dreptate, a respectului față de lege și adevăr, a fermității față de cei care încalcă legile și normele de conviețuire socială;
Formarea a unei condiții fizice corespunzătoare și a deprinderilor necesare în lupta de auto-apărare;
Dezvoltarea spiritului de disciplină profesională, conștientă și liber consimțită, a promptitudinii în executarea dispozițiilor și în îndeplinirea exemplare a misiunilor;
Educarea cursanților în spiritul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a demnității și toleranței, a schimbului liber de opinii;
Asigură transparența activităților desfășurate de către instituție și de influențare pozitivă a imaginii acesteia;
Formarea unei atitudini de respect față de activitatea instituției Poliției de Frontieră Române; dezvoltarea capacităților și metodelor de lucru în echipă și continuă cooperare pentru îndeplinirea misiunilor specifice și de acțiune primite;
Formarea și dezvoltarea deprinderilor de a acționa pentru întrebuințarea și menținerea în stare de operativitate a tehnicii și armamentului, precum și administrarea eficientă a patrimoniului instituției Poliției de Frontieră Române.

Prezint mai jos două repere calendaristice în devenirea acestei instituții de învățământ:

04.1994 – s-a înființat Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Grăniceri Orşova.
07.1999 - s-a înfiinţat Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române şi tot cu aceeaşi dată, termenul de "grănicer" din conţinutul tuturor documentelor s-a înlocuit cu sintagma "poliţist de frontieră".

Cazane - România

România - România - România

Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați ce are o lungime de circa 9 km. În unele locuri Dunărea se îngustează până la 230 metri, îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși, adâncimile lui fiind în jur de 75 metri iar viteza de scurgere apei depășind 5 metri pe secundă. Pe lungimea defileului sunt 2 sectoare bine definite:

Cazanele Mari au o lungime de aproximativ 4 km, încadrându-se între masivele Ciucarul Mare (pe teritoriul României) și Veliki Strbac (Serbia). La baza peretelui de calcar ce flanchează această porțiune a Cazanelor Mari există două cavități: peșterile Gura Ponicovei și Veterani.
Cazanele Mici se întind pe o lungime de aproximativ 3 km, fiind poziționate între masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia)

Cazanele Dunării și masivele Ciucarul Mare / Ciucarul Mic fac parte din Parcul Național “Porțile de Fier”. Aproape de golful Mraconia, se poate observa, săpat în stâncă, chipul lui Decebal, un monument impresionant.

Statuia lui Decebal din Cazanele Dunării este înaltă de 40 m şi lată de 25 m. Ea a fost sculptată după modelul celei din stânca Muntelui Rushmore şi este cea mai mare statuie din Europa: are cu doar şase metri mai puţin decât Statuia Libertăţii, cu opt mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro, dar cu aproximativ 10 metri mai mult decât înălţimea legendarului Colos din Rhodos. Locul realizării sculpturii este în apropiere de oraşul Orşova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), pe malul stâng al Dunării, unde adâncimea fluviului este cea mai mare: 120 de metri. Câteva dimensiuni ale statuii sunt: lungime ochi: 4,3 metri, lungime nas: 7 metri și lăţime nas: 4 metri.Ideea construirii acestei statui i-a aparţinut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un controversat istoric amator, şi a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpinişti să o termine, realizarea ei costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari. În comparaţie cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpinişti, statuia regelui Decebal s-a desfăşurat pe parcursul a zece ani, la realizarea ei lucrând 12 oameni. Executarea acestei lucrări s-a desfăşurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălţimi, căldură şi vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află cea mai mare sculptură în piatră din Europa se poate ajunge doar cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrişarea pomilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curăţarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viaţa oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje, toate instrumentele de lucru fiind transportate cu barca şi cu saci de 40-50 de kilograme în spinare. Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două staţii de emisie-recepţie. De la baza stâncii până la schelă, alpiniştii-sculptori au trebuit să se caţere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 şi de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfăşurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operaţiune la fel de grea şi riscantă este cea de manevrare a schelelor. Uneltele de lucru folosite de către sculptori-alpinişti au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, şpiţul şi barosul. În perioada de vară, stânca se încingea de la soare, făcând condiţiile de lucru aproape insuportabile. Datorită condiţiilor dificile de lucru, au avut loc şi câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucrau pe schelă au căzut în gol câţiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susţinere de pe cablul de susţinere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniştii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpinişti a fost muşcat de o viperă ascunsă într-un punct de susţinere, dar i s-a injectat imediat serul antiviperin. Ca urmare a trepidaţiilor, dar şi a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălţime de şapte metri) s-a fisurat şi era în pericol să se desprindă şi să cadă. S-a renunţat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranţă. Nasul regelui a fost remodelat şi întărit cu armătură de fier şi ciment. Construcţia statuii lui Decebal a fost finalizată în anul 2004. Sub faţa lui Decebal se găseşte o inscripţie în latină: "DECEBAL REX - DRAGAN FECIT" ("Regele Decebal - făcută de Drăgan"). Prin construcţia acestei statui modelată în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să demonstreze întâietatea românilor în formarea culturii europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componenta ei daco-tracă.

Insigna - MEVA Drobeta Turnu Severin

MEVA Drobeta Turnu Severin este o companie producătoare de vagoane de marfă din România. Istoria companiei începe în anul 1882, prin înființarea

Atelierului de reparații vagoane și locomotive la Turnu Severin. Între anii 1960 – 1968 a funcționat împreună cu Șantierul Naval din localitate, formând prin fuziunea cu acesta, unitatea Uzinele Mecanice. În anul anul 1991 a fost transformată în societate pe acțiuni, pentru ca în anul 1999 să fie achiziționată de Trinity Industriels și în anul 2002 de Internațional Railway Sistems. În acel moment, cifra de afaceri a MEVA se ridica la aproximativ 12 milioane euro. În anul 2008 cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la suma de 89,4 milioane euro, profitul net fiind de 1,8 milioane euro.

M.E.E. - A.C.H. Porțile de fier II - 1986

(Ministerul Energiei Electrice)

(Amenajarea Centrala Hidroelectrică)

Amenajarea Porţile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre cu o puterea instalată totală de 2235 de MW, aproape cât trei reactoare ale centralei de la Cernavodă, aceasta capacitate fiind operată în mod de egal de partea română şi de partea sârbă. Numai această hidrocentrală mamut reprezintă aproape un sfert din puterea instalată totală a Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România. Timp de patru ani de zile, în perioada 1956-1960 a fost realizat studiul tehnico-economic pentru această investiţie uriaşă. În septembrie 1964 au început lucrările iar pe 16 mai 1972 hidrocentrala a fost pusă în funcţiune. Centrala Porțile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de orașul Drobeta Turnu Severin. Navigația pe Dunăre este asigurată prin ecluze realizate pe ambele maluri şi în ambele sensuri. Sistemul Porțile de Fier I este una din cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa, lacul său de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane metri cubi se întinde de la baraj până la confluența cu râul Tisa, în ţara vecină, Ungaria. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitațile Baziaş şi Orşova.

(Împăratul Traian)

Liceul 1883-1996 Traian

Colegiul 1998 Traian - Drobeta Turnu Severin

În anul 1862 Consiliul comunal al orasului Turnu Severin a decis înfiintarea unui gimnaziu. Acesta s-a înfiintat la 1 septembrie 1883, când a început sa functioneze cu 79 de elevi si doi profesori (M.N.Hergot si Stefan Bodiu). Primul local a fost într-o cârciuma , apoi se va muta în casele “Bacleseanu” pentru ca, ulterior sa se mute în localul primariei, functionând împreuna cu aceasta pâna în 1887 când pentru gimnaziu s-au închiriat clasele Mariei Petrescu , unde a functionat pâna în 1892 când s-a mutat în localul propriu. Terenul cedat de Consiliul Comunal pentru constructia liceului era în “gradina Maioresei ” dar ulterior, dupa ce specialistul ministrului a considerat ca acest loc era impropriu pentru constructie, s-a convenit asupra terenului din bulevardul Carol. Lucrarile de constructie vor demara in 1890, inaugurându-se in prezenta primului ministru al tarii. Nou clădire considerata monument de arhitectura, a fost dată în folosinţă în anul 1892, primul director fiind reputatul profesor Theodor Costescu. În timp liceul a devenit Colegiul naţional Traian, a se vedea poza postată sus.

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus(născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

Drobeta-Turnu Severin (denumire până în anul 1972 - Turnu Severin)este un municipiu, port la Dunăre și reședința județului Mehedinți. Localitatea s-a dezvoltat în apropierea castrului roman Drobeta, devenind dintr-un punct strategic inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau la nord și la sud de Dunăre. În timpul antichității romane, a devenit primul centru urban din regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul împăratului roman Hadrian orașul a fost declarat municipiu (în anul 121), în momentul în care populația atinsese 14000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în anul 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de aproximativ 40000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod repetat în timpul antichității târzii, încetându-și definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.Hr. În evul mediu a fost construită de regatul maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul Otoman. Pe 23 aprilie 1833 a fost întemeiat din nou Turnu Severin, domnul Alexandru Dimitri Ghica fiind Acela care a emis actul înființării orașului. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. În anul 1841, capitala județului s-a mutat de la Cerneți la Turnu Severin. În prezent localitatea numără aproximativ 93000 de locuitori. Mai jos admiri câteva monumente de cultură și arhitectură din Drobeta Turnu Severin, din vremuri diferite.

Clădirea Teatrului

Palatul cultural "Theodor Costescu"

Palatul cultural - vedere din parc

Monumentul eroilor din primul război mondial

Casa de cultură a tineretului

Castelul de apă

Baia comunală

Banca Comercială

Biserica Maioresei

Vila Evelyn și Palatul Tache Popescu

Cazarma infanteriei

Fântâna călărașilor

Foișorul de foc

Hotelul Europa

Hotelul Parc

Hotelul Regal

Liceul de fete

Palatul municipal - Primăria

Spitalul vechi

Vila Burileanu - Bulevardul Carol I

Muzeul regiunii Porțile de Fier

Piciorul podului lui Traian

Combinatul de apă grea

Șantierul naval "Severnav"

Județul Mehedinți este situat în sud-vestul României, regiunea Oltenia-Banat. Reședința județului este municipiul Drobeta -Turnu Severin. Există două posibile origini ale cuvântului Mehedinți: una latină, ce ar deriva din anticul "mediam", colonie romană de lângă localitatea "Mehadia" (Caraș-Severin) sau maghiară: "méhészkedés" - stupărit ("méhek" însemnând albină). Imaginea albinelor în heraldica ținutului regiunii Mehedințiului pare să confirme cea de-a doua origine etimologică. Conform istoricului Bogdan Petriceicu Hașdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, numele de Mehedinți vine de la Mehedinski, un termen slav desemnând teritoriul din jurul orașului Mehadia, oraș aflat pe teritoriul județului vecin Caraș Severin, la granița cu Mehedințiul. Ca subunități administrative județul are în compunere 2 municipii – Drobeta Turnu Severin și Orșova, 3 orașe – Strehaia, Vânju Mare și Baia de Aramă precum și 60 de comune. Sus am postat stema și harta județului. Mai jos admiri câteva monumente de cultură și arhitectură din județul Mehedinți, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.