Epaminonda's Blog.....: MONEDE COROANE CEHE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos marchează trecerea a 250 de ani de la moartea lui Kilian Ignac Dientzenhofer. Pe avers, în partea superioară, în interiorul unui cerc periferic continuu sunt reprezentate câteva detalii arhitectonice și inscripțiile orizontale: “KILIAN IGNAC DIENTZENHOFER” (numele personajului), “1751 - 2001” (anii morții personajului și al baterei monedei) și monograma gravorului. Pe revers este redat un ornament decorativ care conține insemne de pe drapelele Moraviei și Cehiei Mari și înscrisurile: “200 Kc” (valoarea monedei - vertical), “CESKA REPUBLIKA” (numele țării în limba cehă) și marca monetăriei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 21.11.2001, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – BU (179000 buc) și proof (3700 buc) și designer – Petr Pyciak.

Kilian Ignac Dientzenhofer a fost un arhitect boem al epocii baroce, care s-a născut la data de 1 septembrie 1689 și a decedat la data de 18 decembrie 1751. A a fost al cincilea fiu al arhitectului german Christoph Dientzenhofer și al boemei Maria Anna Aichbauer (născută Lang). A lucrat în calitate de arhitect alături de tatăl său și de Jan Santini Aichel. Printre clădirile proiectate de Dientzenhofer sunt: Biserica Sf. Ioan Nepomuk, Biserica Sfântul Nicolae, Vila Amerika și Palatul Kinský din Praga. El a construit, de asemenea, numeroase biserici și clădiri laice în alte orașe din Boemia.

2. Moneda de mai jos marchează trecerea a 750 de ani de la moartea Sfintei Zdislava de Lemberk. Pe avers, pe fundalul unui ornament decorativ este reprezentată Sfânta Zdislava de Lemberk îngrijind un bolnav. La partea inferioară periferic pe un sector de cerc în interiorul unui cerc continuu este aplicată inscripția: “SV. ZDISLAVA Z LEMBERKA” (numele personajului) și “1252 – 2002” (anii morii personajului și baterii monedei). Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu este redat un ornament decorativ care conține insemne de pe drapelele Moraviei și Cehiei Mari și înscrisurile: “200 Kc” (valoarea monedei), “CESKA REPUBLIKA” (numele țării în limba cehă – periferic circular pe un sector de cerc superior) și marca monetăriei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 02.01.2002, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – BU (16500 buc) și proof (4000 buc) și designer – sculptor Michal Vitanovsky.

Zdislava de Lemberk, născută în anul 1220 și decedată în anul 1252, a fost soția lui Havel de Markvartice, ducele de Lemberk și este o sfântă cehă al Bisericii Romano-Catolice. Era o femeie deosebit de austeră și generoasă care a fondat mănăstiri și spitale.

3. Moneda de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la moartea lui Emil Holub. Pe avers în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentat chipul personajului, trei băștinași africani dansând și monogram agrvaorului. La partea inferioară a aversului oblic sunt aplicate inscripțiile: “EMIL HOLUB” (numele personajului) și “1902 – 2002 ” (anii morții personajului și ai baterii monedei). Pe revers în cadrul unui cerc periferic continuu este redat un ornament decorativ care conține insemne de pe drapelele Moraviei și Cehiei Mari și înscrisurile: “200 Kc” (valoarea monedei), “CESKA REPUBLIKA” (numele țării în limba cehă) și marca monetăriei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 20.02.2002, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – BU (16500 buc) și proof (4000 buc) și designer – sculptor Ladislav Kozak.

Emil Holub a fost un medic ceh, explorator, cartograf și etnograf al Africii, care s-a născut ân data de 7 octombrie 1847 și a decedat la data de 21 februarie 1902. În anul 1872 a obținut diploma de doctor în medicină al Universității din Praga. După câțiva ani s-a stabilit în Africa de Sud pentru a practica medicina. Ulterior a participat la un convoi de vânători locali într-o expediție experimentală de două luni, descoperindu-și pasiunea de a colecționa piese de istorie naturală. În anul 1873, a participat la o altă expediție de astă dată colecționând materiale etnografice. În a treia sa expediție (1875), s-a aventurat până la râul Zambezi și a realizat prima hartă detaliată a regiunii care înconjoară Cascada Victoria. Holub a montat două expoziții, foarte frecventate, dar care au sfârșit în pierderi financiare, în 1891 la Viena și în 1892 la Praga. Frustrat de faptul că nu a putut găsi o casă permanentă pentru marea sa colecție de artefacte, el a vândut treptat sau a cedat părți din ea muzeelor, instituțiilor științifice și școlilor.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Sângele voinicului - Nigritella Rubra
Fauna și flora României - 2019

Medalia de mai sus a fost realizată în anul 2020 la Monetăria statului și omagiază planta Sângele voinicului. Pajiștile alpine și subapline din Munții Bucegi, Buzăului și Ciucaș sunt împodobite cu una din cele mai frumoase orhidee sălbatice din țara noastră care poartă numele Sângele voinicului. Datorită aromei intense de vanilie, florile magnifice au fost rupte sau smulse în mod necugetat de către turiști ceea ce a făcut ca această plantă să fie declarată monument al naturii. Medalia are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – anul 2020, seria – Flora și Fauna României, metal compoziție – argint, puritatea – 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 13 grame, calitatea – proof, tirajul – 100 exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 180 lei.

Sângele voinicului, denumire științifică - Nigritella Rubra, este o plantă din familia Orchidaceae ce are tulpina dreaptă și înaltă de 8–14 cm. Are frunzele numeroase și înguste, alungite, îndreptate spre cer. Florile sunt mici și numeroase, strânse la vârful tulpinii într-un ghem oval. Florile au culoarea roșie-purpurie întunecată, cu miros plăcut de vanilie. Rădăcina este formată din tubercule spintecate. Planta poate fi admirată înflorită de la mijlocul lunii iunie până spre sfârșitul lunii august, în zone relativ uscate, predominant pe substrat calcaros. Un astfel de loc este Parcul Național Piatra Craiului, unde pajiștile întinse din vecinătatea crestei reprezintă un mediu propice pentru această floare rară. Planta poate fi văzută și în alte masive din Carpații Meridionali sau Orientali, spre exemplu în Parcul Natural Bucegi sau în Parcul Național Munții Rodnei. Sângele voinicului este una dintre cele 58 de specii de orhidee sălbatice din România și una din cele mai frumoase și, din păcate, una din cele mai rare flori sălbatice ale Munților Carpați. Sângele voinicului se mai numește și Musucel și este o plantă perenă care are în pământ 2-5 tuberculi comprimați și divizați, din care pornesc rădăcinile.

Academician profesor Dr.C.I.Parhon 1949

Tovarășul și maestrul nostru,

întemeietorul endocrinologiei românești,

omagiul elevilor săi la 50 de activitate științifică

Constantin Ion Parhon (născut la data de 15 octombrie 1874 la Câmpulung Muscel şi decedat la data de 9 august 1969 la Bucureşti) a fost un medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR (șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 - 2 iunie 1952. Parhon a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (printre care și Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe Stere şi Ion Niculi) între 30 decembrie 1947 şi 13 aprilie 1948. Tatăl său era originar din ținutul secuiesc. Studiile secundare le-a făcut la Focşani, Buzău şi Ploieşti, bacalaureatul l-a obținut în 1892. A studiat medicina la universitatea din București (1893 - 1900) și a obținut în 1900 titlul științific de doctor în medicină cu teza Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie. În timpul studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) și intern (1897-1900) al spitalelor din Bucureşti. După absolvirea studiilor și obținerea doctoratului, profesează ca medic la Spitalul Rural "Rallet" din judeţul Dâmboviţa - 1901 - 1902 - și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903 - 1909). În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la Munchen - 1906. Apoi, devine medic primar la Ospiciul Mărcuța (1909 -1912). Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iaşi (1913 - 1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933 - 1940 și 1944 - 1958). În paralel cu activitatea didactică își continuă activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iași (1917 - 1930) și apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale și endocrinologice din București (1930 - 1940). În 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române şi în 1939 devine membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific. Deține și alte funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din București (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie. În 1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele "C. I. Parhon". Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul "Colentina". Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici "St. Vincent du Paul", din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului. A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R.P.Bulgară, R.P.Ungară şi RDG, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova şi Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). În anul 1948 a fost ales ca Doctor honoris causa al Universității Caroline din Praga. Parhon a fost fondatorul Revistei Societății Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938 (revista refuncționează din 2005 sub egida Academiei Române). A fost membru în colegiul de redacție al revistelor Folia neurobiologică și Revue française d'endocrinologie. În calitate de militant socialist, Parhon a fost influențat în tinerețe, după propriile afirmații, de operele lui Marx. A fost unul dintre fondatorii Partidului Muncitor, un grup politic efemer, fuzionat cu Partidul Țărănesc în 1919. La scurt timp după fuziune, Parhon s-a separat împreună cu un grup și a devenit susținător al Partidului Comunist din România (PCR). În primăvara anului 1944 a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieșirea României din coaliția militară fascistă. Devine președinte al ARLUS-ului (1944-1967). Din 1946 până în 1961 a fost fără întrerupere deputat în Adunarea Deputaților și apoi în Marea Adunare Națională. În iunie 1952 a renunțat la activitatea politică, dedicându-și restul vieții activității de cercetare științifică. A fost director al Institutului de Endocrinologie (1949 - 1957) și al Institutului de Geriatrie (1952-1957). I-a fost conferit titlul de Erou al muncii socialiste. A încetat din viață la 9 august 1969 în Bucureşti și a fost înmormântat în Mausoleul din Parcul Carol. Rămășițele sale pământești au fost exhumate după dezafectarea mausoleului, în anul 1991.

M.S.Regele Carol II al României (Majestatea Sa)

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale, regina Maria.

Insigna - Campion 1957 (tenis de masă)

Tenisul de masă sau ping-pong-ul este un sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face ca ricoșeul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă este foarte popular, în Asia de Est, fiind unul dintre cele mai populare sporturi din lume ca număr de jucători.

Insigna - CNC SMR fondată aprilie 1990

(Compania Națională a Cărbunelui)

(Sindicatul Minier din România

Compania Naționala a Cărbunelui, denumire actuală Societatea Națională a Cărbunelui (S.N.C.) Ploiești este compania națională de extracție a cărbunelui din România. A fost înființată în anul 1957 sub numele Trustul Minier Muntenia, iar până în 1989, a fost reorganizată succesiv, schimbându-și numele în Întreprinderea Minieră, Centrala Cărbunelui și Combinatul Minier. Din anul 1991 până în 1995, a funcționat ca Sucursală Minieră a Regiei Autonome a Lignitului Târgu Jiu. A fost reînființată ca societate autonomă în anul 1995 sub numele Regia Autonomă a Cărbunelui Ploiești, prin desprinderea din Regia Autonomă a Lignitului Târgu Jiu. În anul 1997, a fost reorganizată, primind numele actual Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești ce se află sub autoritatea Ministerului Economie. Obiectul de activitate al societății îl constituie extracția și comercializarea lignitului și cărbunelui brun din perimetrele miniere pentru care s-a obținut licența de exploatare. De asemenea, în câteva unități se comercializează zgură și nisip. Societatea are în componență opt exploatări miniere din opt județe și asigură necesarul de cărbune energetic pentru termocentralele independente din Bacău, Brașov, Oradea, Zalău precum și SE Doicești, deținută de Termoelectrica. Societatea deține o rezervă de 46 milioane cărbune energetic și are o producție anuală de 2 milioane tone. Sindicatele sunt asociații care contribuie la apărarea drepturilor salariaților și promovarea intereselor profesionale ale acestora. Sindicatul minier din România a constituit în urmă cu ani forma de organizare a sindicalistilor români din minerit, Ca urmare a multelor reorganizări a sindicatelor structura sindicală cu această denumire a fost cooptată într-o mare confederație sindicală. Cele mai reprezentative confederații sindicale recunoscute și la nivelul negocierilor tripartite guvern - sindicate - patronate, prin organismul C.E.S. (Consiliul economic și social) sunt: