Epaminonda's Blog.....: BRUCK IM PINZGAU

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă BRUCK IM PINZGAU

(BRUCK A.D.GROSSGLOCKNERSTRASEE), bundeslandul

SALZBURG, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale

ilustrate și o insignă locală

Hanul

Castelul Fischhorn

Biserica

Monumentul Franz Wallach

Vedere generale

Insignă locală

Și alt model de bancnotă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL GORJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Constantin Brâncuși 1876 - 1976

Constantin Brâncuși - Coapsa 1909

Constantin Brâncuși se naște la data de 19 februarie / 2 martie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj și moare la data de 16 martie 1957 la Paris. Începe școala primară la Peștișani (1883), continuă la Brãdiceni; se angajeazã la Târgu Jiu, Slatina și Craiova; urmeazã cursurile școlii de Meserii din Craiova (1894-1898); școala de arte frumoase din București, clasa profesorului Ion Georgescu (din 1898). În vacanta de varã a anului 1897 pleacã la Viena unde se angajeazã în atelierul unei fabrici de mobilã. La întoarcere în Craiova, modeleazã bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul școlii. La Craiova sculptează un Cap de copil, bustul lui Vitellius (1898), Capul lui Laocoon și Studiu, iar cu sprijinul doctorului Dimitrie Gerota realizeazã un Ecorseu pentru care i se acordã medalia de bronz (1901). Consiliul Județean al Prefecturii Dolj îi acordã o bursã (3 iul. 1900). În 1904 pleacã pe jos la Paris, fãcând popasuri la Budapesta, Viena si Munchen (unde se presupune cã frecventeazã cursurile Academiei Regale de Belle-Arte); practician în atelierul lui Rodin; îl întâlneste pe Modigliani. La Paris îsi desãvârșește pregãtirea artisticã devenind cel mai mare și cel mai cunoscut sculptor român, fiind unul dintre animatorii principali ai plasticii noi, întemeietor al școlii moderne de sculpturã. Lucrãrile sale se gãsesc în tarã si strãinãtate, în muzeele din Olanda, Țãrile Scandinave, Franța, Statele Unite ale Americii etc. Marele sculptor este decorat cu ordinul Steaua României (1923); ordinul Meritul Cultural, la propunerea lui Nicolae lorga (1931) și ales membru post-mortem al Academiei Române abia în anul 1990.

Sculptura “Coapsa” de Constantin Brâncuşi, a fost executată între anii 1909-1910, ea inaugurând marele ciclu al Torsurilor în opera brâncuşiană. Cu aceasta lucrare, Brancusi a obtinut in 1912 marele premiu de 2000 lei la Salonul Oficial de la Bucuresti. Forma alungita a micului fragment de tors, reprezinta miraculoasa fuziune dintre senzualitate si puritate. Suprafata neteda a sculpturii, privita din partea stângă, este întruparea perfectiunii figurii umane. Privit din partea dreapta, Torsul, apare ca o bucata de piatra denivelata, unde trasaturile umane nu sunt încă bine definite .

Pandurii Târgu Jiu (matriță)

Pandurii Târgu Jiu este un club de fotbal profesionist din orașul Târgu Jiu, care azi evoluează în Liga a II-a. A fost fondat în 1962 prin fuziunea vechilor cluburi locale Flacăra-Unirea și CIL Târgu Jiu și a promovat pentru prima dată în Liga I în anul 2005.

Echipa este sponsorizată de către societatea Națională a Lignitului Oltenia. Din anul 2011 Pandurii au simțit o ușoară creștere în valoare, care i-a propulsat la finalul sezonului pe locul 7, acest lucru fiind cea mai mare performanță a gorjenilor în Liga I de până atunci. Performanțele nu s-au oprit la a șaptea poziție. Sezonul 2012-2013 a fost cel mai fructuos pentru Pandurii de la promovarea în Liga I încoace. Pandurii a reușit o performanță de 19 victorii, 6 egaluri și 9 înfrângeri din 34 de meciuri oficiale jucate și a devenit vice-campioana României, terminând pe poziția a doua, după Steaua. Totodată, gorjenii s-au calificat pentru prima oară în Europa League. Aici au reușit încă de la debut să impresioneze și s-au calificat în grupele Europa League, după ce au învins-o cu 2-0 pe Sporting Braga în retur, după ce în tur, gorjenii au fost învinși cu 1-0.

Echipa joacă meciurile de acasă pe stadionul Tudor Vladimirescu, prevăzut cu 10000 locuri pe scaune. Culoarea tradițională a echipamentului de joc pentru meciurile de acasă este albul iar pentru meciurile în deplasare – albastru.

Insigna - Rovinari XXX 1972 - 2002

Pe data 23 martie 1972 ora 03:25 (momentul zero), s-a realizat primul „paralel” al blocului I de 200 MW cu Sistemul Energetic Naţional. Acest lucru important a avut loc la patru ani de la începerea construirii Termocentralei Rovinari. Promovând specialiştii, prin Termocentrala Rovinari au trecut mii de oameni, urmaţi de fii lor şi aceștia în timp, au devenit legaţi de ea. Au urmat investiţii: în 1976 s-a dat în exploatare blocul energetic III, în 1977 blocul V, în 1979 blocul VI. În prezent, fostul Complex Energetic Rovinari, actuala Sucursală Electrocentrale Rovinari ocupă locul ce-i revine de drept, fiind „cel mai mare producător de lumină al ţări”. A urmat perioada de criză energetică a anilor 1982, după care şeful statului, de atunci, Nicolae Ceauşescu a trecut la miliatrizarea Sistemului Energetic Naţional. După patru decenii de activitate intensă, Termocentrala Rovinari a pulsat în sistemul energetic naţioanl 155 milioane MW /h, cu o valoare finală de 7,2 miliarde euro. Comparativ cu alte companii din sistemul energetic, Termocentrala Rovinari are avantajul că produce MW-tul cu doar 46 de euro şi asta ca urmare a faptului că materia primă, cărbunele, este adus direct din cariera aflată în apropiere.

Complexul Energetic Rovinari este o companie de stat producătoare de energie electrică și termică, pe bază de lignit, înființată la 1 aprilie 2004, prin fuziunea unității de producere a energiei Electrocentrale Rovinari cu minele de lignit Rovinari, Tismana și Pinoasa. Termocentrala Rovinari are o putere instalată de 1320 MW, formată din blocurile energetice nr. 3, 4, 5 și 6, puse in funcțiune în perioada 1976 – 1979. Acționarul majoritar al companiei este Ministerul Economiei. Cele trei complexuri energetice din Oltenia (Turceni, Rovinari și Craiova) acoperă circa o treime din necesarul de electricitate a României, fiind, după Hidrolectica și Nuclear Electrica producătorii celei mai ieftine energii din țară. Complexul Energetic Rovinari este între cele mai poluante 4 centrale energetice din România.

În imediata apropiere a Barajului hidroenenrgetic Vidraru de pe râul Argeș, pe muntele Pleasa, se afla Statuia lui Prometeu sau Monumentul Electricitatii. Statuia a fost realizata de sculptorul Constantin Popovici(1938 – 1995) in anul 1965 si il infatiseaza pe Prometeu cu fulgerul in mana, ca simbol al electricitatii. Jurnaliștii de la Lonely Planet au ironizat într-un articol monumentul: „Probabil una dintre cele mai ironice construcții din era comunistă ridicate în Europa de Est se găsește la Barajul Vidraru din România, unde o statuie a lui Prometeu (cel care a furat focul de la zei) înaltă de 10 metri amintește de unul dintre cele mai mari proiecte hidroenergetice ale Blocului Comunist”, au scris jurnaliștii. In mitologia greaca Prometeu era considerat drept unul dintre binefacatorii oamenilor, deoarece a daruit oamenilor focul. Zeus il inlantuie pe Prometeu de o stanca pe muntele Kazbek din Caucaz, unde un vultur urias ii devoreaza zilnic ficatul, care peste noapte se regenereaza. Heracle ucide vulturul si-l elibereaza pe Prometu, ale carui chinuri se sfarsesc. Intr-o alta varianta, Prometeu nu s-ar fi mulţumit sa le dea oamenilor focul, ci ar fi creat el insusi oameni din huma, insufletindu-i cu ajutorul focului. Statuia lui Prometeu (Monumentul Electricitatii) - Barajul Vidraru este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia.

Insigna - Centenarul liceului "Tudor Vladimirescu"

Târgu Jiu 1890 - 1990

Liceul “Tudor Vladimirescu”, azi Colegiul Național “Tudor Vladimirescu” din municipiul Târgu Jiu este cea mai importantă instituție liceală de învățământ din oraș. Deviza acestei şcoli este: "Omul este măsura tuturor lucrurilor" (Protagoras). Colegiul Naţional "Tudor Vladimirescu" foloseşte puterea ştiinţei pentru a dezvolta capacitatea de a cunoaşte realitatea, formează caracterul, dezvoltă atitudini responsabile, solidaritatea socială, colaborarea, toleranţa, implicarea în viaţa comunităţii, idealul omului pragmatic. Ţintele strategice ale Colegiului Național" Tudor Vladimirescu" sunt;

Elaborarea unei oferte educaţionale a şcolii care să sporească accesul elevilor la o educaţie continuă, prin stimularea motivaţiei pentru învăţare şi facilitarea alegerii pentru carieră.
Formarea continuă a cadrelor didactice şi oferirea de oportunităţi pentru dezvoltarea carierei acestora în vederea îmbunătaţirii accesului la o educaţie de calitate pentru toţi elevii.
Dezvoltarea competenţelor lingvistice, de comunicare şi argumentare, a competenţelor şi abilităţilor antreprenoriale, a comportamentelor democratice, civice, pragmatice.
Asigurarea calităţii proceselor de predare-învaţare-evaluare
Asigurarea bazei materiale pentru un învăţământ de calitate
Orientarea spre performanţă, spre succes, dezvoltarea spiritului competitiv;
Realizarea unor parteneriate interinstituţionale, comunitare, europene.
Promovarea tradiţiilor locale, a valorilor culturii naţionale şi universale

Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu a fost înființat în anul 1890 sub numele de Școala gimnazială ”Tudor Vladimirescu” și a etalat până acum performanțe deosebite la fiecare disciplină de studiu. Valoarea colegiului a fost demonstrată în decursul anilor atât de numărul mare de premii obținute de elevi la concursurile și olimpiadele școlare cât și de rata ridicată a celor ce au continuat studiile la universități și facultăți de diferite specialități din țară și străinătate. În prezent colegiul are: 26 de săli de clasă, 4 laboratoare cu calculatoare și conexiune la Internet, laboratoare de fizică, chimie, biologie, geografie, cabinet de limbi modern, amfiteatru, colecție muzeală proprie, sală de sport modern, sală de sport tradițională, bibliotecă, cămin, cantină și centrală termică proprie.

Tudor Vladimirescu (născut la 1780 în Vladimiri, Gorj şi decedat la 7 iunie 1821 în Târgovişte) a fost o figură emblematică pentru istoria Ţării Româneşti la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluţiei de la 1821 şi a pandurilor. A învăţat carte şi limba greacă în casa boierului aromân Ioniţă Glogoveanu din Craiova, care a făcut din inteligentul şi destoinicul băiat administrator de moşie pe care l-a întrebuinţat în afacerile de negoţ, mai ales la exportul de vite. Tudor Vladimirescu şi-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerţ pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor - armată cu obligaţii semipermanente - şi participă la războiul ruso turc din anii 1806 – 1812, recompensat de oficialităţile ruse cu ordinal de cavalerie Vladimir, clasa a III-a. În anul 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloşani, adică administrator al unui district de munte, funcţie pe care o va deţine până în 1820. În perioada 14 iunie – 26 decembrie 1918 a efectuat o călătorie la Viena, pentru a lichida moştenirea soţiei lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniţă Glogoveanu), decedată la Viena, şi pentru a-i aduce în țară fetiţa. Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala imperiului austriac. Întors în ţară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană de la Ada Kaleh, care cutreierase judeţele Mehedinţi şi Gorj, distrusese şi gospodăria lui de la Cerneţi, jefuind tot. Prezent apoi în capitala ţării pentru susţinerea unui proces de moşie în faţa divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mişcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuţii cu reprezentanţii Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“. A semnat o înţelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conţinutul prea revoluționar al „Proclamaţiei de la Padeş “ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinaţi cu înfrângerea oştirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc, îl socoteşti nimic, şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiţi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, Tudor asigură în permanenţă paşalele de la Dunăre şi Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimişi domni şi ocârmuitori acestui norod“. Intrând în Bucureşti în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea ţării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezenţa lui Alexandru Ipsilanti la Bucureşti în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acţiunea lui fusese dezavuată, ca şi a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situaţie dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, aşa cum promisese iniţial, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război. Conducătorii eteriştilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Goleşti la 21 mai Tudor a fost ucis de şefii eteriştilor la Târgovişte în noaptea de 27 spre 28, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriştilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. Poza de mai sus este un portret executat de către Theodor Aman, după moartea revoluţionarului, pe baza mărturiilor unor panduri.

Ministerul Apărării Naționale - Centrul 105 Comunicații RMNC

Non solum armis sed libris 1969 - 2014

(Nu doar arme ci și carte)

Centrul 105 Comunicații R.M.N.C. (Rețeaua militară națională de comunicații) este continuatorul tradițiilor de luptă al Batalionului 105 Transmisiuni (Unitatea militară 01013 Târgu Cărbunești) înființat la data de de 20 iulie 1969. Din data de 1 aprilie 2006 poartă actuala denumire.

Târgu Cărbunești este un oraș situat în județul Gorj, Oltenia, România. Orașul are o populație de aproximativ 8000 de locuitori. Este situat în sud estul județului, industria fiind axată pe produse de utilizare locală: panificație, industrie forestieră, ateliere textile, prelucrarea produselor animaliere. Lipsa investițiilor străine este una dintre problemele acestei localități. Disponibilizările repetate au dus la încetarea activității multor societăți. Actualmente, aici mai funcționează Spitalul, Unitățile militare, Judecătoria și câteva mici societăți. Deși are o așezare plăcută, orașul este ocolit de investitori. Recent, la nivelul localității a fost reabilitată Casa de Cultura a orașului, administrația locală investind aici 700 milioane de lei vechi. Acesta este ultimul eveniment notabil petrecut la nivelul acestei mici comunități.

Insigna - Municipiul Târgu Jiu

Târgu Jiu (în maghiară Zsilvásárhely, în germană Tergoschwyl) este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Gorj, din regiunea istorică Oltenia, sud-vestul României. Orașul, cu o populație de aproximativ 82000 de locuitori, este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg.Cu timpul, în izvoarele istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orașului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietății Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-și cumpere noi suprafețe de pământuri. Mai jos am postat câteva fotografii cu monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din municipiul Târgu Jiu, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din această parte de țară.

Coloana infinită

Strada Victoriei

Primăria

Podul Ferdinand

Gara

Biserica Sfinții Voievozi

Grădina publică

Statuia lui Tudor Vladimirescu

Centrul militar județean

Hotelul Tioc - Calea Victoriei

Monumentul luptătorilor antifasciști

Palatul adminsitrativ - azi Muzeul Județean

Uzina electrică

Masa tăcerii

Poarta sărutului

Muzeul raional

Județul Gorj este unul dintre cele 41 de județe ale României cu reședința în municipiul Târgu Jiu. Izvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au gasit adăpost în Gorj. Prima unitate administrativ-teritorială atestată documentar pe actualul teritoriu al județului a fost județul Jaleș. Teritoriul județului Gorj a fost o parte a regiunii istorice Oltenia de Nord. Acest județ a fost vreme îndelungată o unitate administrativă distinctă. Din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea județul a fost o parte distinctă a formațiunii politice condusă de Litovoi. Doar la sfârșitul secolului al XV-lea se poate vorbi de Gorj ca județ. Județul are azi o populație de aproximativ 334000 de locuitori și se întinde pe suprafața de 5602 kilometri pătrați. Ca subunități administrative județul este compus din: 2 municipii – Târgu Jiu și Motru; 7 orașe – Târgu Cărbunești, Turceni, Rovinari, Bumbești, Tismana, Novaci și Țicleni precum și 61 de comune. Mai jos am postat câteva fotografii cu monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat dar și trimiteri poștale ilustrate din județul Gorj.